1 ra-712/2013 — Art. 361 191 CP

Prin sentința judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 30 martie 2012, Tataru Natalia a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 361 alin. (1) și 191 alin. (2) lit. d) Cod penal. Totodată, potrivit art. 60 Cod penal, pe acuzarea înaintată în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, procesul penal a fost încetat din motivul intervenirii prescripției tragerii la răspundere penală, iar în baza art. 191 alin. (2) lit. d) Cod penal i-a fost stabilită pedeapsa închisorii pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitatea de administrare a mijloacelor materiale și bănești pe un termen de 2 ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei principale stabilite lui Tataru Natalia i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani. În conformitate cu art. 87 alin. (2) Cod penal, a fost stabilită executarea separată a pedepsei stabilite prin sentința sus menționată și pedepsei sub formă de amendă în sumă de 500 u.c., stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2012.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Tataru Natalia activând în calitate de contabil-șef în cadrul ÎS „Agenția de impresariat" cu sediul în str. Pușkin 24, mun. Chișinău, a perfectat și semnat dispozițiile de plată nr. 107 din 11 august 2009 cu suma de 3035,94 lei și nr. 2 din 26 mai 2009 cu suma de 2000 lei, pe numele Ghenadie Tacu angajat în calitate de administrator general la întreprinderea dată. Conform obligațiunilor de serviciu dispozițiile de plată se întocmesc și se semnează de către contabilul-șef director și 1 persoana care primește suma indicată în dispoziție. Conform Raportului de expertiză nr. 1528-1533 din 16 iunie 2010 înscrierile din rubricile „am primit" din dispozițiile de plată de casă a ÎS „Agenția de Impresariat" și din rubrica „contabil-șef din dispozițiile de plată nr. 107 din 11 august 2009, pe suma de 3035,94 lei și nr.2 din 28 mai 2009, pe suma de 2000 lei sunt executate de una și aceeași persoană de Tataru Natalia Tot, ea activând în calitate de contabil-șef al ÎS „Agenția de Impresariat" cu sediul în str. Pușkin 24, mun. Chișinău, conform contractului individual de muncă nr. l07-p din 01 aprilie 2009, având scopul și intenția de a însuși ilegal bunurile altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și admițând în mod conștient survenirea acestora, a perfectat și semnat dispozițiile de plată de casă nr. 107 din 11 august 2009 cu suma 3035,94 lei și nr.2 din 26 mai 2009 cu suma de 2000 lei, eliberat pe numele angajatului agenției, Ghenadie Tacu. Conform Raportului de expertiză nr. 1528-1533 din 16 iunie 2010 s-a stabilit că, înscrierile din rubricile „am primit" și rubrica "contabil-șef din dispozițiile de plată ÎS „Agenția de Impresariat" nr.107 din 11 august 2009, pe suma de 3035,94 lei MD și nr.2 din 28.05.2009, pe suma de 2000 lei, sunt executate de una și aceeași persoană de Tataru Natalia, Tot, ea activând conform ordinului de încadrare nr. 21 p ct.l din 07 iunie 2010 în funcția de contabil-șef adjunct a ÎS "Centru de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională" la 11 iunie 2010, din contul întreprinderii a primit pentru uz de serviciu telefonul mobil de model „Nokia E -71" cu IMEI 35957037800940 în valoare de 4700 lei și număr „Moldcell"- 079095503, ulterior având intenția delapidării bunurilor primite în administrare - telefonul mobil „Nokia E - 71" primit anterior de la ÎS „Centru de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională", Tataru Natalia a transmis telefonul în cauză feciorului său - Tataru Ilie, cauzând astfel ÎS „Centru de Pregătire a Specialiștilor pentru Armata Națională", un prejudiciu material în mărime de 4700 lei.

Sentința a fost atacată de către procuror, care a solicitat casarea integrală a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Tataru Natalia să fie recunoscută vinovată de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 361 alin. (1) și 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în baza art. 361 alin. (1) Cod penal – 1 an 6 luni închisoare, iar în baza art. 191 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal – 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitatea de administrare a mijloacelor materiale bănești pe un termen de 4 ani. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitatea de administrare a mijloacelor bănești pe un termen de 4 ani. În conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin cumularea la pedeapsa actuală a pedepsei amenzii în sumă de 10 000 lei stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 ianuarie 2012, de a-i stabili inculpatei pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activitatea de administrare a mijloacelor materiale și bănești pe un termen de 4 ani și cu amendă în mărime neachitată. În conformitate cu art. 87 alin. (2) Cod penal, a dispune executarea de sinestătătoare a pedepselor stabilite. În motivarea recursului său acuzatorul de stat a indicat că instanța de fond eronat a exclus semnul calificativ prevăzut de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal – „cu cauzarea de 2 daune în proporții considerabile”, deoarece aceasta se confirmă prin probele administrate în cadrul cercetării judecătorești, cît și prin declarațiile reprezentantului părții vătămate. La fel a indicat că instanța de fond incorect a încetat procesul penal în baza acuzării pe art. 361 alin. (1) Cod penal, din motiv că inculpata atît în perioada anului 2009, cît și 2010 și-a continuat activitatea infracțională, fapt ce a provocat întreruperea curgerii termenului de prescripție. În același context s-a menționat că inculpata fiind anterior judecată de 2 ori pentru infracțiuni similare, nu s-a reeducat și nu a tras concluziile respective, manifestînd lipsa dorinței de a păși pe calea corijării, fiind necesară izolarea acesteia de societate. 3.1 Apel a mai declarat și inculpata împreună cu avocatul său Andrei Găulică, care au solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care aceasta să fie achitată. În motivarea apelului s-a indicat că în cadrul cercetărilor judecătorești vina inculpatei în comiterea infracțiunilor imputate nu s-a dovedit, nefiind înlăturate toate dubiile în probarea învinuirii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2013 au fost respinse ca nefondate recursurile declarate, fiind menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că în urma cercetării suplimentare a probelor administrate de prima instanță și apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu – din punct de vedere al coroborării, s-a stabilit netemeinicia apelurilor înaintate. În situația în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătînd în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de apel putea, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță (Hotărîrea CEDO Garcia Ruis vs Spania).

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către acuzatorul de stat, care a solicitat casarea parțială a deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță într-un alt complet de judecată, întemeindu-se pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală. În motivarea recursului său procurorul a indicat că instanțele de fond și apel neîntemeiat au exclus din învinuirea înaintată semnul prevăzut de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal – „cauzarea de daune în proporții considerabile”, argumentînd insuficient această decizie. Le fel s-a indicat și nerespectarea prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei față de inculpată, odată ce aceasta fiind anterior judecată pentru infracțiuni similare își continuă activitatea criminală nepășind pe calea reeducării, fiind necesară izolarea ei de societate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat. La judecarea cauzei în ambele instanțe erori de drept nu au fost comise. Colegiul penal constată corectitudinea concluziei instațelor de fond și apel asupra excluderii semnului calificativ prevăzut de art. 191 alin. (2) lit. c) Cod penal. Astfel se constată că caracterul considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luându-se în considerare valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea 3 materială și venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării materiale a victimei. În cadrul cercetărilor judecătorești nu au fost administrate careva probe care ar indica asupra caracterului considerabil al daunei cauzate ÎS „Agenția de impresariat”. În materialele cauzei nu sunt prezente careva mijloace de probă care ar demonstra prezența unei daune considerabile pricinuite părții vătămate de către inculpată, astfel nefiind relevantă incriminarea solicitată de către partea acuzării. La fel, Colegiul penal statuează asupra corectitudinii concluziei instanței de apel privind individualizarea pedepsei, care a menționat că la stabilirea pedepsei inculpatei s-a ținut cont de gradul de pericol social al faptei săvîrșite, care se atribuie la categoria celor mai puțin grave, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de rolul inculpatei la comiterea acestei fapte, de scopul urmărit dar și de vîrsta de 52 ani, care pe parcursul procesului penal nu a conștientizat gravitatea și consecințele faptei comise, nu este la primul conflict cu legea penală, la moment este condamnată în baza unei decizii definitive pentru alte fapte prejudiciabile comise în perioada în care deține funcția de contabil șef al ÎS „Agenția de Impresariat”, a comis concurs de infracțiuni, lipsesc circumstanțe atenuane și este prezentă agravanta – comiterea infracțiunilor analogice. Totodată Colegiul penal reține și faptul că argumentele expuse de recurent au fost pe deplin examinate de către instanța de apel, care, apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor. Astfel hotărîrea contestată nu a fost afectată de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2013 în cauza penală privind-o pe Tataru Natalia Ilia, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iulie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Nicolae Gordilă 4