1re-292/2013 — art. 312 CPP

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei: 1. în instanța de fond: 21.06.2013-01.07.2013; 2. în instanța de recurs: 03.07.2013-10.07.2013 C O N S T A T Ă: 1. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 iulie 2013, a fost respins demersul procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Daniel Baraliuc, privind prelungirea termenului măsurii preventive – arestarea la domiciliu și cererea de revocare a măsurii preventive sub formă de arestare la domiciliu, fiind înlocuită măsura preventivă - arestarea la domiciliu cu liberarea provizorie sub control judiciar, în privința lui Tataru D. Gh., învinuită de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) Cod penal. În privința învinuitei Tataru D. Gh., a fost aplicată măsura preventivă liberarea provizorie sub control judiciar, ținîndu-se cont de faptul că, aceasta are loc permanent de trai, anterior nu a fost condamnată, s-a aflat perioadă suficientă de timp sub arest, în care organul de urmărire penală a avut posibilitatea de a administra probele necesare.

Nefiind de acord cu încheierea sus menționată, a fost contestată de către: 2.1 Procuror, care a solicitat casarea acesteia și prelungirea termenului măsurii preventive arestarea la domiciliu cu 30 zile, în privința lui Tataru D.Gh. din motive că este învinuită de săvîrșirea unei infracțiuni grave, aflîndu-se la libertate poate să exercite presiune și să influențeze asupra martorilor, să părăsească teritoriul Republicii Moldova sau să creeze probe de dezvinovățire a ei, ar putea întreprinde măsuri de distrugere a probelor, ceea ce ar duce la cercetarea injustă a cauzei, pe cauza penală respectivă mai sunt necesare de efectuat anumite măsuri de investigații pentru stabilirea adevărului. 1 2.2 Învinuită, care a solicitat casarea acesteia și dispunerea anulării măsurii preventive dispuse și revocarea măsurii preventive arestarea la domiciliu, invocînd că: - la 01.07.2013 ora 15.30 măsura preventivă arestarea la domiciliu aplicată ei, a expirat de drept și instanța de judecată nu era în drept la ora 15.50 să înlocuiască măsura preventivă arestarea la domiciliu cu o altă măsură, deoarece înlocuirea este posibilă doar în privința unei măsuri preventive valabile, pe cînd ea deja nu mai era sub vreo măsură preventivă; - instanța nici nu a examinat demersul privind revocarea măsurii preventive, limitându-se doar în a-l respinge prin dispozitiv, fără a motiva în vre-un fel; - instanța de judecată stabilind anumite interdicții prin noua măsură preventivă, nu le-a enumerat exhaustiv, lăsînd loc de interpretări.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2013, au fost respinse, ca nefondate recursurile declarate și menținută încheierea contestată. Decizia a devenit irevocabilă.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a considerat că, măsura preventivă, sub formă de arestare la domiciliu, a învinuitei Tataru D.Gh., este depășită, inoportun și pasibilă înlocuirii, din considerentul că au dispărut acele motive și temeiuri, care au fost puse la baza arestării învinuitei, actualmente lipsind careva probe incontestabile, care ar mai confirma și demonstra existența pericolului de dispariție a învinuitei de la organele de drept. Temeiurile invocate în recursul procurorului, precum că, aflarea la libertate a învinuitei Tataru D.Gh., poate pune în pericol buna desfășurare a urmăririi penale sau a procesului de judecată, poartă un caracter declarativ și nu au fost confirmate prin careva argumente. De asemenea, instanța de recurs a considerat neîntemeiat și recursul învinuitei în raport cu cele invocate.

Învinuita, nefiind de acord cu hotărîrile judecătorești sus menționate, s-a adresat cu recurs în anulare, prin care solicită casarea acestora, cu dispunerea anulării măsurii preventive dispuse și revocarea măsurii preventive arestarea la domiciliu aplicată în privința ei. În motivarea recursului său a invocat că, atît de către prima instanță, cît și de instanța de recurs, în privința ei au fost încălcate drepturile fundamentale garantate de către Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar aceste încălcări constituie erori grave de drept care reprezintă vicii fundamentale ale procedurii precedente ce afectează legalitatea hotărîrilor atacate și anume: - i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenție. În prezenta cauză, nici prima instanță și nici acea de recurs nu au motivat în nici un fel respingerea argumentelor ei; - au fost încălcate și prevederile art. 13 din Convenție, dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, accesul la instanța de recurs a avut un caracter formal, Curtea de Apel Chișinău nu a examinat recursul său, după cum obliga procedura națională, ci s-a rezumat doar la menținerea hotărîrii contestate, fără a fi luate în considerație și apreciate temeiurile și argumentele invocate. 2

Verificând argumentele recursului în anulare în raport cu actele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală în raport cu prevederile art. 455 Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, sentințele irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Instanța de recurs menționează, că nu orice hotărâre judecătorească irevocabilă poate fi atacată în ordinea recursului în anulare, ci numai cele pentru care legea prevede această cale de atac. Potrivit art. 312 Cod de procedură penală, care stipulează procedura controlului judiciar al legalității încheierii instanței de judecată privitor la măsurile preventive aplicate și prelungirea duratei lor și în special alin. (5), instanța de recurs, se pronunță asupra cazului, prin adoptarea unei decizii inclusiv și de respingere a recursului. Această decizie nu mai are o careva cale de atac, deoarece nu se prevede în norma vizată, dreptul părților de a o ataca într-o altă instanță mai superioară. Concluzionând asupra speței în cauză, Colegiul statuează, că recurentul nu este în drept să declare recurs în anulare, fiindcă legea nu prevede o atare cale de atac, indiferent de faptul dacă persistă în cauză un viciu fundamental sau nu. În astfel de circumstanțe, Colegiul reține că, în cazul în care, învinuita Tataru D.Gh., a utilizat dreptul la recurs, prin care s-a verificat legalitatea aplicării măsurii preventive, hotărîrea adoptată pe marginea acestui subiect nu mai poate fi atacată pe calea recursului în anulare la Curtea Supremă de Justiție, deoarece această procedură pentru astfel de situații nu este prevăzută de legea națională, iar recurentul a utilizat o cale de atac neprevăzută de lege. Avînd ca reper, prevederile art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat, în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu 456 alin. (1) Cod procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva încheierii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iulie 2013, declarat de către învinuita Tataru Diana Gheorghi, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 decembrie 2013. Președinte: Petru Ursache Judecători: Nicolae Gordilă Elena Covalenco 3 Președinte: (semnătură) Petru Ursache Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă (semnătură) Elena Covalenco Copia corespunde originalului Judecător: Nicolae Gordilă 4