1ra-936/2013 — Art.188 alin. 3 lit. c CP

Prin sentința Judecătoriei Basarabeasca din 26 ianuarie 2013, Grîu O.V. a fost condamnat în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 7 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată și civilă Djigov Gheorghe Gheorghe a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se expună instanța civilă. Prin aceeași sentință a fost condamnat Cuțițoi Vasili Vasili în baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d), 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, în privința căruia hotărîrile judecătorești nu au fost contestate.

Potrivit sentinței, Grîu O.V. la 14 iulie 2011, în jurul orelor 03.00-04.00, aflându-se în or. Basarabeasca, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Cuțitoi V.V., Magu Oleg Serghei urmărirea penală în privința căruia a fost disjungată într-o procedură separată și minora Guzun Elmira Vladimir, urmărirea penală în privința căreia a fost încetată pe motivul împăcării părților, la propunerea lui Cuțitoi V.V., intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, cu scopul comiterii unei infracțiuni, toți patru fiind în stare de ebrietate alcoolică s-au îndreptat spre domiciliul cet. Djigov G.G., situat pe str. Depoului 25 din or. Basarabeasca, unde au pătruns în gospodărie, după ce Cuțitoi V.V. s-a urcat în podul casei, Grîu O.V. împreună cu Magu O.S. au intrat în casă, unde în timpul ce pătimitul Djigov G.G. opunea rezistență lui Magu O.S., ultimul i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului, iar Grîu O.V. cu ajutorul unui cuțit de bucătărie, pe 1 care îl avea cu sine i-a aplicat părții vătămate o lovitură în regiunea abdomenului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.184 d din 18.08.2011, leziuni corporale sub formă de plaga abdomenului cu lezarea organelor interne ce se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață, după ce Magu O.S. 1-a lovit cu o căldare în cap și cu mîinile peste diferite regiuni ale corpului pentru înfrângerea rezistenței opuse de către pătimit și în continuarea acțiunilor criminale toți patru, au sustras în mod deschis bani în sumă de 400 lei md, produse alimentare și alte bunuri în sumă de 601 lei 55 bani, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil. Astfel, prin acțiunile sale, Grîu O.V. a comis infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (3), lit. c) Cod Penal, tîlhărie, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor însoțit de violență periculoasă pentru viață, cu vătămarea gravă a integrității corporale.

Sentința în cauză a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 188 alin. (3), lit. c) Cod Penal, la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocînd blîndețea pedepsei. 3.1 Sentința a fost contestată cu apel și de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri conform ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, prin prisma art. 79 CP.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013, au fost respinse apelurile declarate și menținută sentința fără modificări. Instanța de apel a conchis că deși inculpatul nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (3), lit. c) Cod Penal, vina lui se dovedește integral prin sistemul de probe, cum ar fi: declarațiile părții vătămate, inculpatului Cuțițoi V.V., martorilor Guzun E.V., Gugulea V., precum și probele scrise, administrate la dosar. De asemenea, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond justificat la stabilirea pedepsei inculpatului a ținut cont de circumstanțele atenuante și cele agravante stabilite în acțiunile lui și a considerat inoportun aplicarea prevederilor art.79 și 90 CP, iar luând în considerație rolul lui la săvîrșirea infracțiunii, personalitatea inculpatului, comportamentul lui în timpul și după comiterea infracțiunii, de prezența prejudiciului material și moral nerecuperat, rațional și oportun a considerat că inculpatul poate fi reeducat și corijat numai fiind izolat de societate, urmând a i se stabili o pedeapsă pe un termen de 7 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fiind ferm convinsă instanța că, legea și pedeapsa penală își vor atinge scopurile sale privind apărarea drepturilor și libertăților persoanei, ordinea de drept, precum și 2 prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atît din partea inculpatului cît și din partea altor persoane, scopuri prevăzute de art.2 alin.(2) și art.61 CP. Astfel, instanța de apel a conchis că dânsul anterior de mai multe ori a fost condamnat pentru infracțiuni similare, în același rând și la pedeapsa reală cu închisoarea în penitenciare, însă concluzii corecte n-a tras și din nou a comis o infracțiune gravă, cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, cu aplicarea cuțitului și cauzarea vătămării corporale grave. La fel, instanța de apel a considerat nefondate și argumentele procurorului care consideră incorectă concluzia instanței de fond de a-i aplica pedeapsa închisorii lui Grâu O.V. pe un termen mai mic decât lui Cuțitoi V.V., deoarece acesta nu poate servi drept criteriu de individualizare a pedepsei penale, or, la aplicarea ei, instanța a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale.

La 26 iunie 2013 inculpatul declară recurs ordinar, în care solicită casarea hotărîrilor adoptate pe caz, cu pronunțarea unei noi hotărîri , prin care acțiunile lui să-i fie recalificate în baza art. 186 CP, invocînd aprecierea eronată a probelor de către instanțe.

Verificând argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În opinia Colegiului, instanța de apel corect a concluzionat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a ajuns la concluzia că Grîu O.V. a săvârșit infracțiunea imputată lui. Colegiul constată, că instanța de apel a conchis întemeiat că vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, și-a găsit confirmare prin: declarațiile părții vătămate, inculpatului Cuțițoi V.V., martorilor Guzun E.V., Gugulea V., precum și probele scrise: raportul ofițerului de urmărire penală E. Berezovski; informația telefonică nr.860 din 14.07.2011; procesul verbal de cercetare la fața locului a domiciliului cet. Djigov Gh.; procesul verbal de audiere a martorului Gugulea V.; procesul verbal de ridicare a bunurilor sustrase; procesul verbal de audiere a părții vătămate Djigov Gh.; procesele verbale de audiere a bănuitului și învinuitului Grîu O.V.; procesele verbale de audiere a bănuitului și învinuitului Cuțitoi V.V.; raportul de expertiză medico-legală nr.184 D din 18.08.2011; raportul de expertiză medico-legală nr.503 din 12.09.2011 a corpurilor delicte; procesul verbal de verificare a declarațiilor bănuitului Cuțitoi V.V.; procesul verbal de confruntare între bănuiții Cuțitoi V.V. și Grîu O.V.; raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr.521 a-2011 din 13.09.2011. 3 Verificînd legalitatea sentinței contestate și temeinicia cerințelor formulate de apelanți în raport cu materialele cauzei penale, instanța de apel, în opinia instanței de recurs, întemeiat a respins apelurile declarate. Colegiul specifică că în apelurile declarate, procurorul și inculpatul au considerat neîntemeiată sentința numai în partea stabilirii pedepsei. Însă din recursul supus judecării, se întrevede că inculpatul nu este deacord cu calificarea acțiunilor sale în baza art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal, și ca urmare acesta solicită recalificarea acțiunilor sale în baza art. 186 Cod penal, temei care se regăsește în art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală. Conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiurile pentru recurs menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. În acest context instanța de recurs remarcă că în apelul său, inculpatul a solicitat numai aplicarea unei pedepse mai blînde, fără a se expune în privința încadrării juridice greșite a acțiunilor sale. Mai mult ca atît, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, inculpatul a solicitat numai o pedeapsă mai blândă, prin prisma art. 79 Cod Penal și nu a solicitat recalificarea acțiunilor sale. Analizînd cele menționate, Colegiul stabilește că critica privind încadrarea juridică eronată a fost invocată direct în faza procesuală a recursului, nu și pe calea apelului exercitat împotriva sentinței. Astfel, partea nemulțumită de soluție adoptată în prima instanță, declarînd apelul, nu a invocat critica menționată de nelegalitate, ea fiind invocată direct în faza procesuală a recursului, ceea ce contravine prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală. Deci, recurentul, neinvocîndu-l în apel, nu a folosit în privința acestui temei calea de atac apelul și, deci, nu este în drept să-l invoce în recurs. Conform art. 427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, o hotărâre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă instanța de apel bazându-se pe probele administrate în cadrul procesului penal, corect a menținut sentința adoptată pe caz, astfel fiind corectă determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute art. 188 alin. (3) lit. c) Cod penal. De asemenea, instanța de recurs, constată că recursul declarat de inculpat de fapt este o cerere de reapreciere a probelor pe caz, ceea ce nu este prevăzut ca temei de recurs în norma stipulată de art. 427 Cod de procedură penală. Prin urmare, Colegiul consemnează că la judecarea recursului nu au fost constatate motive ce ar da temei de a rejudeca cauza în ordine de recurs, din care considerente recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. 4

În asemenea condiții, conform prevederilor art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Basarabeasca din 26 ianuarie 2013 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013, declarat de inculpatul Grîu Oleg Valeriu, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 noiembrie 2013. Președinte: (semnătură) Petru Ursache Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă (semnătură) Elena Covalenco Copia corespunde originalului Judecător: Nicolae Gordilă 5