1ra-974-2013 — art.264-1 alin.4 CP

Dosarul nr.1ra-974/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 octombrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 15 mai 2013 de către avocatul

Dragan Patricia în numele inculpatului

Țîlea Constantin Vladimir, născut la 10 iunie 1986,

originar și domiciliat în s.Dubăsarii-Vechi, r-nul

Criuleni.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 17.10.2011 pînă la 26.12.2012,

instanța de apel de la 26.03.2013 pînă la 15.05.2013,

instanța de recurs de la 03.09.2013 pînă la 16.10.2013.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal la amendă în mărime de 750 unități

convenționale, iar în temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost

adăugată partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 02

august 2011, de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe

un termen de probă de 1 an, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 1 an. Conform art.90 alin.(11) Cod penal, s-a dispus executarea de sine

stătătoare a pedepselor stabilite.

ora 14.40, conducînd automobilul de model „W-Pasat”, cu n/î BL DR 111, pe

bd.Decebal 101, mun.Bălți, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport

și suspectat că se află în stare de ebrietate, a fost supus testării alcoolscopice, în urma

căreia s-a stabilit, că în aerul expirat se conține alcool în cantitate de 0,77 mg/l, după ce

ultimul a fost escortat la dispensarul narcologic al Spitalului municipal Bălți, unde,

conform procesului-verbal nr.2050 din 02.09.2011 al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a

constatat că acesta se află în stare de ebrietate alcoolică, fiind recoltate de la el probe

biologice de sînge pentru examinare toxicologică. Conform raportului de expertiză

medico-legală nr.199/1363 din 27.09.2011, în mostra de sînge prelevată de la Țîlea

Constantin s-a stabilit alcool etilic în cantitate de 2,35%, echivalent a 2,35 g/l, (ora

prelevării 16.35 la data de 02.09.2011). Din punct de vedere teoretic, ținînd cont de

faptul, că din organismul uman alcoolul etilic se elimină în mod fiziologic, în cantitate

medie de circa 0,13% pe oră, Țîlea Constantin cu 1.92 ore pînă la momentul prelevării

sîngelui (02.09.2011, orele 14.40) putea avea o concentrație de alcool etilic în sînge de

1

circa 2,60% echivalent a 2,60 g/l, cantitate, care conform art.13412 alin.(3) Cod penal,

se atribuie la stare de ebrietate cu grad avansat.

Tot el, la 15 septembrie 2011, pe la ora 18.30, conducînd automobilul de model

„Gaz 275”, cu n/î CH AJ-425, pe bd.Ștefan cel Mare, mun.Bălți, în apropierea stației

„Petrom”, fiind privat de permisul de conducere a mijloacelor de transport și suspectat

că se află în stare de ebrietate, a fost supus testării alcoolscopice, în urma căreia s-a

stabilit că în aerul expirat se conține alcool în cantitate de 1,00 mg/l. După ce ultimul a

fost condus la dispensarul narcologic al Spitalului din mun.Bălți, conform procesului-

verbal nr.2151 din 15.09.2011 al examinării de constatare a faptului de consumare a

alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, s-a constatat că Țîlea Constantin se afla în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, iar fiindu-i propusă recoltarea probelor

biologice pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, dînsul a refuzat de a trece

examenul medical respectiv.

acesteia în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care C.Țîlea să fie condamnat în baza art.2641 alin.(4) Cod penal la 1 an

închisoare, iar în temeiul art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată să-i fie adăugată partea

neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 02 august 2011,

fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executarea ei în penitenciar de

tip semiînchis, invocînd că la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut seama de criteriile

generale de individualizare a acesteia, de circumstanțele cauzei, și de scopurile

pedepsei penale, astfel că a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blîndă, în raport cu

persoana acestuia, care anterior a mai fost tras la răspundere penală pentru infracțiuni

din domeniul transportului, care s-a soldat cu decesul persoanei, ceea ce denotă faptul

că inculpatul nu a stat pe calea corijării, nu a conștientizat și nu a manifestat căință

pentru cele comise, iar avînd în vedere că mijloacele de transport constituie un grad de

pericol sporit pentru securitatea vieții și sănătății persoanelor, și mai ales în cazul cînd

sînt conduse de persoane în stare de ebrietate, rezultă că corectarea și reeducarea

inculpatului poate avea loc doar prin izolarea acestuia de societate.

admis apelul acuzatorului de stat, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărîri în partea dată, prin care lui Țîlea Constantin, recunoscut

vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa de 8 luni închisoare.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial

partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Sîngerei din 02 august

2011, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 3 luni închisoare, cu executarea ei

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an. În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel reținînd prevederile art.7, 75, 61 Cod penal a conchis că prima

instanță i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blîndă, fără a ține seama că acesta

anterior a fost judecat pentru acțiuni similare, din domeniul transportului, care au avut

consecințe excepțional de grave, iar fiindu-i aplicată pedeapsa cu suspendarea

condiționată a executării ei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

dînsul nu a conștientizat cele săvîrșite, nu a stat pe calea corijării, continuînd să

2

conducă mijloace de transport fiind privat de acest drept și în stare de ebrietate, astfel

ignorînd total regulile de circulație rutieră, punînd în pericol atît securitatea sa, cît și

securitatea altor participanți la traficul rutier.

Prin urmare, instanța de apel constatînd lipsa circumstanțelor atenuante și luînd

în considerație cele enunțate mai sus, a conchis de a exclude prevederile art.90

alin.(11) Cod penal, care au fost aplicate inculpatului, deoarece doar prin aplicarea unei

pedepse privative de libertate va fi atins scopul pedepsei penale.

P.Dragan în numele inculpatului care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe

motiv că instanța de apel, ignorînd prevederile art.61, 75-77 Cod penal, neîntemeiat a

ajuns la concluzia excluderii prevederilor art.90 alin.(11) Cod penal în privința

inculpatului, pe cînd pedeapsa stabilită de prima instanță este una echitabilă, la care s-a

ținut cont atît de scopul reeducării inculpatului, cît și de caracterul retributiv al

pedepsei, deoarece în cazul în care cel condamnat cu suspendarea executării pedepsei

săvîrșește în termen de probă o infracțiune din imprudență sau una intenționată dar mai

puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată

a executării ei, rămîne la aprecierea instanței, astfel că prima instanță corect a aplicat

prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, acordîndu-i încă o șansă inculpatului, fără a-l

izola de societate.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței

de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond în cazul în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Potrivit conținutului recursului, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului și critică hotărîrea instanței de apel numai în partea excluderii prevederilor

art.90 alin.(11) Cod penal față de inculpat, considerînd că acestuia i se mai putea oferi

o șansă de a se corecta fără a fi izolat de societate, deoarece dînsul a comis o

infracțiune care face parte din categoria celor mai puțin grave.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată, deoarece reieșind din prevederile art.27,

414 alin.(1), (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

3

din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar

probele administrate, fiind în drept de a le da o nouă apreciere.

Astfel, activitatea instanței de apel privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei, inclusiv și a celor prevăzute în art.90 alin.(11) Cod de

procedură penală, în alt sens decît cel pe care îl propune recurentul, este o competență

legală a acestei instanțe, nefiind temei de casare a hotărîrii contestate.

Totodată, Colegiul reține că pedeapsa penală, potrivit art.61 Cod penal, este o

măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Articolul 90 alin.(11) Cod penal, prevede că, în cazul în care cel condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvîrșește în termenul de probă o

infracțiune din imprudență sau o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema

anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

se soluționează de către instanța de judecată.

Această reglementare legislativă permite instanței să decidă asupra problemei

anulării sau menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

bazîndu-se pe circumstanțele concrete, luînd în considerație nu numai caracterul și

prejudiciabilitatea cazului, dar și persoana vinovatului, condițiile, împrejurările

săvîrșirii faptei. Deci, judecata, în aceste cazuri, poate, dar nu este obligată, să mențină

sau să anuleze condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Potrivit circumstanțelor stabilite, C.Țîlea a săvîrșit o nouă infracțiune, clasificată

ca ușoară, fiind în termen de probă a condamnării condiționate. Prima instanță, la

deciderea de a-l menține în continuare pe inculpat în stare de condamnare condiționată

și aplicarea prin cumul de sentințe a pedepsei sub formă de amendă, și-a motivat

soluția prin faptul că infracțiunea comisă se califică conform art.16 Cod penal ca

ușoară, că la locul de trai în privința acestuia careva plîngeri nu au parvenit și că dînsul

se află în conflict cu legea nu pentru prima dată.

Instanța de apel, verificînd legalitatea și temeinicia sentinței, a considerat

concluziile primei instanțe, referitor la individualizarea pedepsei, incorecte și

nemotivate, concluzionînd că prevederile art.90 alin.(11) Cod penal în privința

inculpatului nu pot fi aplicate, deoarece în cauză lipsesc careva circumstanțe atenuante,

iar faptul că infracțiunea face parte din categoria celor ușoare, nu pledează în suportul

pedepsei aplicate.

Astfel, instanța de apel, stabilind că inculpatul a fost anterior condamnat pentru

încălcarea regulilor de circulație rutieră, soldată cu decesul unei persoane, cu

suspendarea executării pedepsei pe termen de probă, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport, însă în termenul de probă a săvîrșit o nouă infracțiune,

conducînd mijlocul de transport, care prezintă pericol sporit, în stare de ebrietate, fiind

lipsit de acest drept, prin ce a ignorat prevederile Regulamentului circulației rutiere, cît

și regulile executării pedepsei condiționate stabilite, a conchis că C.Țîlea nu și-a făcut

concluziile necesare, nu a stat pe calea corijării și prezintă pericol pentru societate, în

legătură cu ce a exclus prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, cumulîndu-i la pedeapsa

aplicată de prima instanță partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința

anterioară, în conformitate cu prevederile art.85 Cod penal.

4

Reieșind din circumstanțele stabilite, Colegiul penal consideră concluziile

instanței de apel la acest capitol corecte, iar argumentul recurentului, precum că

infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria celor ușoare și în privința lui

puteau fi aplicate prevederile art.90 alin.(11) Cod penal, este neîntemeiat, deoarece

instanța de apel destul de argumentat a motivat neaplicarea normei date, concluzionînd

că prin stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art.90 alin.(11) Cod penal nu se va

atinge scopul prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal.

Prin urmare, pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor

art.61, 75-76, 85 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

declarat vinovat, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei,

de gradul pericolului social al infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate

circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului declarat de avocat în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Dragan Patricia în

numele inculpatului Țîlea Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 15 mai 2013, în cauza penală în privința lui Țîlea Constantin, fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 06 noiembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

5