1ra-857/13 — art.287 alin.2 lit.b CP

Dosarul nr. 1ra-857/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Ialoveni din 26 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, declarat de inculpatul

Petrașcu Alexandru Vladimir, născut la

21 mai 1987, originar și locuitor din s. Mileștii Mici,

r-nul Ialoveni, cetățean al R. Moldova, condamnat

anterior:

1) la 21.03.2012, prin sentința

Judecătoriei Ialoveni în baza art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d), 90 Cod penal, la 3 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 2 ani;

Termenul de examinare a cauzei:

în instanța de fond: 29 august – 26 decembrie 2012,

în instanța de apel: 25 februarie – 17 aprilie 2013,

în instanța de recurs: 24 iulie – 02 octombrie 2013;

C O N S T A T Ă :

procesul penal privind învinuirea inculpatului Petrașcu Alexandru de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 1921 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, în legătură cu

împăcarea părților.

Petrașcu Alexandru a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

la 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei aplicate

conform sentinței Judecătoriei Ialoveni din 21 martie 2012, i-a fost stabilită pedeapsă

definitivă de 4 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, începînd cu 08 august 2012.

1

Prin aceeași sentință, a fost condamnat și Crețu Gheorghe, însă în privința

acestuia hotărîrile judecătorești nu se contestă.

Petrașcu Alexandru, împreună cu Crețu Gheorghe și o persoană în privința căreia

procesul penal a fost disjuns într-o procedură aparte, toții fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflîndu-se în preajma casei Marianei Onica, din s. Mileștii Noi, raionul

Ialoveni, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect

față de societate, din motive huliganice i-au agresat pe Midoni Victor și Munteanu

Petru, aplicîndu-le, cu o obrăznicie deosebită, multiple lovituri cu pumnii și

picioarele peste diferite părți ale corpului, provocînd lui Midoni Victor vătămări

corporale ușoare, iar lui Munteanu Petru vătămări neînsemnate.

Tot el, împreună cu Crețu Gheorghe și o persoană în privința căreia procesul

penal a fost disjuns într-o procedură aparte, toții fiind în stare de ebrietate alcoolică,

i-au aplicat lui Midoni Victor multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite

părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale ușoare, după ce i-au răpit fără scop

de însușire automobilul de model VAZ 2109, cu numere de înmatriculare CU AC 05.

Ulterior, la 09 iunie 2012, aproximativ ora 04:00, Crețu Gheorghe a condus pe

traseul Costești – Ialoveni automobilul răpit, de model VAZ 2109 cu numere de

înmatriculare CU AC 05, în stare de ebrietate, încălcînd prevederile Regulamentului

circulației rutiere și anume p. 14 lit. a) conform căruia „conducătorului de vehicul îi

este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate", și a fost stopat de către

colaboratorii CPR Ialoveni pentru verificare. Conform procesului verbal de

examinare medicală din 09 iunie 2012, inculpatul era în stare de ebrietate alcoolică

grad avansat, avînd: 0,75 mg/l concentrație de alcool în aerul expirat și 1,84g/l alcool

în proba de sînge.

În ședința de judecată partea vătămată Midoni Victor a solicitat încetarea

procesului penal în baza art. 1911 alin. (2) lit. a), b) Cod penal în privința lui Petrașcu

Alexandru și Crețu Gheorghe și a declarat că s-a împăcat cu inculpații, neavînd

pretenții față de ei.

Instanța a relevat că prin probele administrate s-a stabilit că inculpatul a

acționat cu o deosebită obrăznicie, exprimată prin aplicarea violenței față de părțile

vătămate, iar acțiunile acestuia nu au fost provocate de relații ostile cu partea

vătămată și nu pot fi calificate ca infracțiune împotriva personalității.

Analizînd probele cercetate prima instanță a ajuns la concluzia că inculpatul a

comis acte de huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea

publică și exprimă o vădită lipsă de respect față de societate, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-o

obrăznicie deosebită, săvîrșită de mai multe persoane - infracțiune prevăzută de art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

La stabilirea pedepsei instanța a luat în considerare că inculpatul a săvîrșit

infracțiunea în timpul termenului de probă fixat prin sentința anterioară, că a comis

infracțiunea prin participație și în stare de ebrietate alcoolică și că este caracterizat

negativ la locul de trai.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

Apelantul a indicat că instanța de fond nu a luat în considerație detenția lui

anterioară și nu a inclus în termenul executării pedepsei această perioadă, că a fost

2

condamnat pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, că, fiind beat, a fost influențat

de Crețu Gheorghe, că partea vătămată Munteanu Petru a provocat o ceartă lovindu-l

pe acesta cu palma și piciorul, de aceea el a fost nevoit să aplice două lovituri părții

vătămate pentru „peîntîmpinare”.

3.1. A declarat apel și avocatul Ion Tăut, cerînd casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat, deoarece nu

au fost întrunite elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de

art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Apelantul a invocat că părțile vătămate au declarat în instanța de judecată că

inculpatul nu le-a aplicat careva lovituri, nu le-a numit cu cuvinte necenzurate, nu au

careva pretenții morale și materiale față de el. Pe caz nu există probe ca inculpatul era

în stare de ebrietate alcoolică.

2013, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a remarcat că starea de fapt reținută în sarcina inculpatului a

fost dovedită integral prin probele administrate, apreciate cu respectarea prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, și că instanța de fond corect a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Motivele despre nevinovăția inculpatului au fost considerate de către instanța

de apel ca fiind declarative și irelevante, iar declarațiile părților vătămate, depuse la

urmărirea penală și judecarea cauzei, ca fiind adevărate, deoarece ele coroborează cu

celelalte probe administrate pe caz.

La aplicarea pedepsei, prima instanță s-a condus de prevederile art. 7, 61, 75

Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunilor comise, de persoana inculpatului,

că anterior el a fost tras la răspundere, avînd antecedente penale nestinse și prin

urmare nu există motive de atenuare a pedepsei.

menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

achitat.

Recurentul a specificat că nu a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 287 alin.

(2) Cod penal, că probe în acest sens lipsesc, că părțile vătămate nu au pretenții față

de el, că nu există nici o dovadă că el era în stare de ebrietate.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Se reține însă că, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat nici un temei din categoria celor stipulate în art. 427 Cod de procedură

penală, fiind omisă totalmente și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest

sens, cu indicarea circumstanțelor concrete, considerate a fi erori de drept.

3

Pe lîngă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, recursul este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de

judecată au estimat circumstanțele cauzei.

În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune condamnatul, este o

competență legală a acestei instanțe, care, nefiind temei de drept din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul

recursului ordinar.

Circumstanțele nominalizate atestă că recursul menționat nu întrunește

condițiile legale de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs

nu este competentă să completeze recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în

fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

întrunește cerințele legale de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ialoveni

din 26 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

aprilie 2013, declarat de inculpatul Petrașcu Alexandru Vladimir, deoarece nu

îndeplinește cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 30 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

4