1ra-967/2013 — Art. 151 al. 2, 155, 287 al. 3, 84 CP

Prin sentința Judecătoriei Telenești din 08 mai 2012, procesul penal privind învinuirea lui Ciobanu Petru de comiterea infracțiunii prevăzută la art. 155 Cod penal a fost încetat în legătură cu împăcarea părților. Ciobanu Petru a fost condamnat în baza art. 151 alin. (2) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare. În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani și 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, începînd din 08 mai 2012, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 08 octombrie 2011 pînă la 08 mai 2012.

În fapt, instanța de fond a constatat că la 14 septembrie 2011, ora 17:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se în stradă în s. Zăicani, r-nul Telenești, în loc public, fără nici un motiv, încălcînd grosolan ordinea publică, manifestînd cinism deosebit și profitînd de starea de neputință a victimei, inculpatul Ciobanu Petru s-a apropiat de Burlacu Ion, invalid de gradul II, imobilizat în scaun cu rotile, a luat 1 cuțitul din mîna ultimului și i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în regiunea anterioară a gîtului, cauzîndu-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și sănătate. Tot el, la 07 octombrie 2011, ora 15:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflîndu-se la domiciliul din s. Zăicani, r-nul Telenești, în urma unui conflict, i-a aplicat tatălui său Ciobanu Nicolae lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i dureri fizice, apoi l-a amenințat cu un topor că îl va omorî, insuflîndu-i frică pentru viața sa, dar aceste acțiuni au fost curmate de cet.Tamara Paladi. Instanța a reținut că vina inculpatului a fost integral dovedită prin probele administrate, inclusiv plîngerea părții vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului, materialele expertizei medico-legale, procesul-verbal de examinare a obiectului, și a calificat acțiunile lui în baza art.151 alin. (2) lit. b) Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă pentru viață, profitînd de starea de neputință cunoscută și evidentă a victimei, care se datorează bolii și handicapului fizic, și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism deosebit, săvîrșite cu aplicarea unor obiecte pentru vătămarea integrității corporale și sănătății. În baza art.155 Cod penal procesul penal urmează a fi încetat în legătură cu împăcarea părților, conform prevederilor art.109 Cod penal. La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare că inculpatul este caracterizat negativ la locul de trai, și că a comis infracțiuni grave.

Inculpatul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate. Apelantul a invocat că este prea aspru pedepsit, că nu a avut la sine cuțit și pe partea vătămată Burlacu Ion nici nu l-a văzut în acea zi, iar tatăl său Ciobanu Nicolae l-a iertat și careva pretenții față de el nu are.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2013, apelul a fost respins ca depus peste termen. Instanța de apel a reținut că copia sentinței integral redactate a fost înmînată inculpatului la 11 iunie 2012 (f.d. 246), dată de la care a și început să curgă termenul de atac, care a expirat la 26 iunie 2012. Apelul însă, a fost depus abia la 19 noiembrie 2012 (f.d. 253), adică peste 4 luni și 24 de zile după expirarea termenului de atac. Motive pentru repunerea în termenul de atac nu sînt. După expirarea termenului de atac, devenind definitivă, sentința a și fost pusă în executare. Astfel, apelul declarat de inculpat urmează a fi respins ca depus peste termenul prevăzut de lege, fără a se expune asupra motivelor invocate în apel.

Avocatul Strișco Irena a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată. Recurenta a specificat că inculpatul a omis termenul de atac cu apel a sentinței din considerente că în perioada iunie-noiembrie 2012 a suferit din cauza tăieturilor 2 grave la nivelul gîtului aplicate în penitenciar, și a fost internat în spitalul penitenciarului, unde a urmat tratamentul necesar, neavînd astfel posibilitatea de a declara apel. Mai mult, chiar dacă a primit copia sentinței integrale redactată, la 11 iunie 2012, inculpatul nu cunoștea despre dreptul de a ataca sentința cu apel în termen de 15 zile, deoarece apărătorul nu i-a explicat că are această posibilitate. Mult mai tîrziu a aflat în penitenciar despre acest drept al său și a declarat apel. Aceste circumstanțe prezintă motive întemeiate de repunere în termen a apelului inculpatului. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile: „art. 420, 421, 427, 435 CPP RM”.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În primul rînd, conform art. 427 alin. (1), 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, însă cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs. Totodată, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat nici un temei din categoria celor nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens. Astfel, recursul ordinar nu întrunește condițiile de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar justifica. Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect se atestă că potrivit art. 230 alin. (2), 231 alin. (3), 402 alin. (1) și (2), 403 alin. (1) Cod de procedură penală (în redacția de pînă la 27.10.2012), termenul de apel era de 15 zile de la data înmînării inculpatului arestat a copiei de pe sentința redactată. Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întîrzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei. În cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului 3 procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește. Conform recipisei anexate la dosar, inculpatul a primit copia de pe sentința redactată la 11 iunie 2012 (f.d. 246). Deci, termenul de 15 zile pentru depunerea apelului urma să expire la finele zilei de 27 iunie 2012. Totodată, potrivit datelor de pe plic și ștampila de înregistrare a apelului în cancelaria Curții de Apel Bălți, acesta a fost depus la oficiul poștal tocmai la 15 noiembrie 2012 și înregistrat la 19 noiembrie 2012, adică peste termenul prevăzut de lege (f. d. 253, 254, pct. 3 și 4 din decizie). Mai mult, conform dispoziției instanței de fond din 17 iulie 2012 și comunicării penitenciarului din 25 iulie 2012, executarea sentinței a început la datele menționate iar apelul respectiv a fost declarat peste termenul de 15 zile de la începerea executării pedepsei, fapt ce generează imposibilitatea repunerii în termen a apelului chiar dacă întîrzierea ar fi fost determinată de motive întemeiate (f.d. 248, 252). Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, că recursul ordinar este și unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 1), 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut și este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Strișco Irena împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2013, în privința inculpatului Ciobanu Petru Nicolae, pe motiv că nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 27 noiembrie 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 4 Dosarul nr. 1ra-967/13 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE DISPOZITIV 06 noiembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Constantin Gurschi, Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2013, declarat de avocatul Strișco Irena în numele inculpatului Ciobanu Petru Nicolae, născut la 12 iulie 1986, originar și locuitor al s. Zăicani, r-nul Telenești, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale. Termenul de examinare a cauzei în instanța de fond: 28 februarie - 08 mai 2012, în instanța de apel: 04 decembrie 2012 - 24 aprilie 2013, în instanța de recurs: 03 septembrie - 06 noiembrie 2013, În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Strișco Irena împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2013, în privința inculpatului Ciobanu Petru Nicolae, pe motiv că nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 27 noiembrie 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 5