1ra-888/13 — 152 alin 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 152 alin 1 CP
- Temei legal
- 152 alin 1 CP
1ra-888/13 — 152 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-888/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
16 octombrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea vătămată
Socolov Alexei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24
aprilie 2013, în cauza penală privindu-l pe
Suhari Mihai Vasili, născut la 01 octombrie 1989, originar din
or. Florești și domiciliat în mun. Chișinău, str. Columna 121,
ap. 61, moldovean, cetățean al R. Moldova.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond din 03 mai 2012 - pînă la 28 ianuarie 2013;
Curtea de Apel Chișinău din 19 martie - pînă la 24 aprilie 2013;
Curtea Supremă de Justiție din 01 august - pînă la 16 octombrie 2013;
Asupra recursului ordinar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 28 ianuarie 2013, Suhari
Mihai a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare, iar în baza
art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată condiționat pe un termen de
probă de 1 an.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost admisă parțial, fiind încasat din
contul lui Suhari Mihai în beneficiul lui Socolov Alexei prejudiciul material în sumă de
2.500 lei, prejudiciul moral în sumă de 2.000 lei și cheltuielile pentru asistența medicală
în sumă de 2.500 lei.
Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, Suhari Mihai, la 13
iunie 2009, aproximativ la ora 00:30, aflîndu-se în apropierea blocului locativ nr. 121 de
pe str. Columna, mun. Chișinău, împreună cu alte persoane, manifestînd o deosebită
obrăznicie și exprimînd o vădită lipsă demonstrativă de respect față de societate, a inițiat
un conflict cu cet. Socolov Alexei, s-a apropiat de ultimul și i-a aplicat cîteva lovituri cu
pumnii în regiunea capului și a corpului, cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză
medico-legală nr. 2267/D din 18.08.2009, leziuni corporale medii.
Partea vătămată Socolov Alexei, a contestat cu apel sentința nominalizată,
solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit
1
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Suhari Mihai să fie condamnat în baza
art. 152 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare, să fie admisă în întregime acțiunea civilă
și să fie încasate cheltuielile legate pentru serviciile avocatului la faza judecării cauzei în
sumă de 3.000 lei.
În susținerea cerințelor sale, apelantul a invocat că, infracțiunea comisă de Suhari M.
prezintă un pericol social sporit, și acest fapt, precum și faptul, că inculpatul nu lucrează,
a comis o altă infracțiune la etapa urmăririi penale și nu a recuperat prejudiciul cauzat nu
permit suspendarea condiționată a executării pedepsei.
La fel, prima instanță nu a argumentat admiterea parțială a acțiunii civile cu
încasarea prejudiciului moral simbolic, nu a indicat careva argumente întru confirmarea
concluziei, că solicitarea sa privind încasarea din contul părții civilmente responsabile
prejudiciul moral în sumă de 70.000 lei pentru recuperarea materială a suferințelor fizice
și morale legate de cauzarea sănătății prin infracțiune, trebuie să fie admisă numai în
limitele sumei de 2.000 lei.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2013, a fost
admis parțial apelul părții vătămate Socolov Alexei, casată sentința instanței de fond doar
în partea încasării prejudiciului moral și cheltuielile de judecată cu pronunțarea în această
parte a unei noi hotărîri prin care a fost dispusă încasarea de la Suhari Mihai în beneficiul
lui Alexei Socolov cu titlu de prejudiciu moral suma de 5.000 lei și cheltuielile de
judecată în sumă de 5.700 lei în rest sentința a fost menținută.
4.1. La adoptarea soluției date instanța de apel a statuat că, instanța de fond analizînd
cumulul de probe prin prisma art. 101 CPP din punct de vedere al pertinenții,
concludenții, veridicității și coroborării lor just a dedus vinovăția inculpatului în baza art.
152 alin. (1) Cod penal, or, încadrarea juridică nici nu se contestă.
4.2. Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de caracterul
și de gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite de inculpat, de persoana celui
vinovat, că anterior nu a fost condamnat, de recunoașterea vinei și căința sinceră, de
prevederile art. 8, 3641 CPP, la fel și aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal corect a fost
făcută de prima instanță, or, careva impedimente legale la aplicarea normei respective nu
au fost stabilite, pedeapsa numită inculpatului considerîndu-se una legală, în limitele
sancțiunilor articolelor incriminate, astfel, instanța de apel a respins cerința apelantului
referitor la înăsprirea pedepsei inculpatului.
4.3. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a constatat că instanța de fond
potrivit prevederilor legale, urma să stabilească cuantumul prejudiciului moral, să țină
cont atît de personalitatea și necesitățile părții vătămate cît și de starea materială și
posibilitățile financiare ale inculpatului, apreciind în speță suferințele morale și psihice
ale părții vătămate anume în suma respectivă.
Partea vătămată Socolov Alexei, invocînd formal „art. 427 CPP”, a contestat cu
recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
Suhari Mihai să fie condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare cu
încasarea de la acesta a prejudiciului moral în sumă de 70.000 lei.
2
În susținerea cerințelor sale, recurentul a invocat că instanța de apel nu a argumentat
admiterea parțială a acțiunii civile referitor la încasarea prejudiciului moral, astfel
argumentele invocate de instanța de apel nu pot fi acceptate nici în privința
individualizării pedepsei.
Totodată, recurentul a mai invocat și faptul că instanța de fond neîntemeiat a făcut
referire la prevederile art. 3641 CPP, or, dosarul penal în cauză este constituit doar din
probele prezentate de către partea vătămată, iar inculpatul a recunoscut vina formal, prin
urmare instanțele de fond și apel incorect au stabilit că, pe cauză sunt circumstanțe
atenuante, astfel pedeapsa cu închisoarea numită inculpatului urma să-i fie stabilită fără
aplicarea art. 90 Cod penal.
6.Verificînd argumentele invocate de partea vătămată Socolov Alexei, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar,
reieșind din următoarele considerente.
6.1. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră
admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile
invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură penală – în caz, în
care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes
deosebit pentru jurisprudență.
La fel, în sensul art. 429 alin. (1) CPP, recursul trebuie să fie motivat, iar potrivit
art. 430 CPP, trebuie să conțină elemente obligatorii stipulate expres, cu motivarea
temeiurilor prevăzute în art. 427 CPP.
6.2. Prin urmare, reglementarea dreptului de a declara recursul ordinar împotriva
hotărârii instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atât un drept procesual de
dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cît și o obligație de a formula cererea
respectivă în strictă conformitate cu cerințele stipulate în articolele 427, 429 și 430 CPP.
Una din aceste cerințe este ca cererea respectivă să conțină motivele recursului cu
argumentarea ilegalității hotărârii atacate, adică recursul să fie motivat.
Odată ce temeiul, aplicarea căruia ar conduce la soluția privind casarea hotărârii
atacate, nu este argumentat, instanța de recurs n-are dreptul ca, din oficiu, să-l
argumenteze, dat fiind faptul că se încalcă dreptul la un proces echitabil, instanța
devenind, astfel, părtinitoare.
De vreme ce temeiurile pentru care se poate declara recursul împotriva hotărârilor
instanțelor de apel sunt expuse și limitativ enunțate de art.427 CPP, rezultă că motivarea
acestuia trebuie să se refere numai la acele temeiuri cu indicarea expresă a textelor de
lege pe care se întemeiază.
6.3. Privitor la recursul nominalizat, declarat în ordinea art.420 CPP, în raport cu
analiza normativă ce reglementează calea de atac ordinară propriu–zisă ce precede, se
constată că partea vătămată recurentă, criticând soluționarea acțiunii civile și pedeapsa
inculpatului, a se vedea pct. 5 al prezentei decizii, nu motivează ilegalitatea hotărârii
atacate sub aspectul cerințelor și exigențelor legii, dar își exprimă la general dezacordul
său cu cuantumul prejudiciului moral încasat și cu individualizarea pedepsei inculpatului,
- neinvocînd nici un temei din cele 16 prevăzute la art. 427 CPP.
3
Deci, criticile formulate de recurent nu conțin indicii a unor erori de drept și,
respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârilor recurate ca fiind ilegale.
În atare situație, se apreciază că recursul nominalizat nu conține argumentele
ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de
importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art.430 pct.5) CPP, ceea
ce echivalează cu nemotivarea recursului.
În consecință, aflându-se în imposibilitate procesual-penală de a face o analiză a
fondului cauzei sub aspectul de drept privind verificarea hotărârii atacate pe baza
materialului din dosarul cauzei, Colegiul penal, în temeiul articolului 432 alin.(2) p.1)
Cod de procedură penală, va decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de
partea vătămată Socolov Alexei.
În conformitate cu art. 431 și 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Socolov Alexei,
împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2013, în
cauza penală în privința lui Suhari Mihai Vasili, din motiv că nu îndeplinește cerințele
de formă și conținut prevăzute de art. 429-430 Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică la 30 octombrie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ion Arhiliuc
Iurie Diaconu
4
Dosarul nr. 1ra-888/13
Curtea Supremă de Justiție
D I S P O Z I T I V U L
D E C I Z I E I
16 octombrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea vătămată
Socolov Alexei împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24
aprilie 2013, în cauza penală privindu-l pe
Suhari Mihai Vasili, născut la 01 octombrie 1989, originar din
or. Florești și domiciliat în mun. Chișinău, str. Columna 121,
ap. 61, moldovean, cetățean al R. Moldova.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond din 03 mai 2012 - pînă la 28 ianuarie 2013;
Curtea de Apel Chișinău din 19 martie - pînă la 24 aprilie 2013;
Curtea Supremă de Justiție din 01 august - pînă la 16 octombrie 2013
În conformitate cu art. 431 și 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Socolov Alexei,
împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2013, în
cauza penală în privința lui Suhari Mihai Vasili, din motiv că nu îndeplinește cerințele
de formă și conținut prevăzute de art. 429-430 Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată se va pronunța la 30 octombrie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Ion Arhiliuc
Iurie Diaconu
5