1ra-836-2013 — art.191 alin.4 Cod penal

Dosarul nr.1ra-836/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 septembrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2013 în cauza penală în

privința lui

Halupa Maria, născută la 18 martie 1960, originară și

domiciliată în s.Dubăsarii-Vechi, r-nul Criuleni.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 10.01.2012 pînă la 28.12.2012,

instanța de apel de la 16.01.2013 pînă la 29.04.2013,

instanța de recurs de la 12.07.2013 pînă la 25.09.2013.

C O N S T A T Ă :

fost achitată de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(4)

Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

că în perioada 11 decembrie 2002 - 02 noiembrie 2003, activînd în funcția de perceptor

fiscal la Primăria s.Dubăsarii-Vechi, r-nul Criuleni, fiind învestită cu atribuții de

încasare în numerar a impozitelor, avînd scopul însușirii bunurilor altei persoane, a

primit de la grupul de 572 de deținători de cote valorice din s.Dubăsarii-Vechi, r-nul

Criuleni, administrate de fosta întreprindere agricolă „Eficiența” SRL, bani în sumă de

54250 lei întru stingerea datoriilor acestora pentru impozitele față de bugetul de stat

pentru anul 2002, însă folosindu-se de situația de serviciu, din suma respectivă de bani

a însușit ilegal 53659 lei în scopuri personale, în rezultatul căreia a cauzat

proprietarilor o daună materială în proporții mari.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

M.Halupa să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza art.191 alin.(4) Cod penal

la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, invocînd

ilegalitatea și netemeinicia sentinței, instanța greșit a interpretat probele administrate și

incorect a achitat-o pe inculpată, deoarece existența în acțiunile ei a semnelor

componenței infracțiunii incriminate se demonstrează prin declarațiile martorilor

I.Moscalciuc, E.Barburas, A.Antoci, N.Florea, L.Grecu, I.Frunza și a altor materiale

din dosar.

fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel respingînd apelul procurorului l-a apreciat ca nefondat,

argumentînd că prin actele cauzei nu a fost demonstrată vinovăția inculpatei în

însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea acesteia,

săvîrșită în proporții mari.

Instanța de apel a constatat că concluzia primei instanțe de achitare a lui

M.Halupa de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(4) Cod

penal este temeinică, care se confirmă prin probele acumulate pe dosar și cercetate în

ședințele de judecată, ce nu demonstrează vinovăția inculpatei și, respectiv, nu pot fi

puse la baza sentinței de condamnare.

La fel, instanța de apel a conchis că atît declarațiile martorilor I.Feodor,

E.Dumitriu, A.Lazăr, N.Florea, L.Grecu, I.Frunza, cît și documentele anexate la dosar

actul de verificare din 09.12.2004, prin care se confirmă primirea de către M.Halupa a

banilor în sumă de 54250 lei, copia hotărîrii Judecătoriei Criuleni nr.2-352/2005 din

02.12.2005, actul nr.033109 din 15.12.2004, demersul Inspectoratului Fiscal de Stat pe

r-nul Criuleni din 27.01.2005, copiile chitanțelor nr.600 din 11.12.2002, fără număr din

13.12.2002, nr.641 din 02.12.2003, nr.54 din 11.01.2003, nu confirmă vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii, fiindcă nu conțin date concrete despre careva

acțiuni infractorice ale inculpatei.

De asemenea, instanța de apel a concluzionat că învinuirea înaintată inculpatei

este neconcretă, în primul rînd prin faptul că M.Halupa, administrînd mijloacele

bănești dobîndite de „Eficiența” SRL în urma petrecerii licitației, nu a activat ca

angajat al Primăriei s.Dubăsarii-Vechi, r-nul Criuleni în calitate de perceptor fiscal

după cum este indicat în învinuire, dar ca persoană fizică împuternicită verbal de către

liderul întreprinderii agricole „Eficiența” SRL, Iu.Moscalciuc, să administreze banii

primiți în urma vînzării bunurilor ce aparțineau deținătorilor de cote valorice în această

societate.

În al doilea rînd, nu au fost stabilite persoanele care se pretind că au pătimit în

urma acțiunilor inculpatei după cum este indicat în învinuire, deoarece cet.I.Braguța în

calitatea sa de parte vătămată a declarat că a primit banii și nu are pretenții la inculpată.

Actul de verificare din 09.12.2004, încheiat între SRL„Iunimos-Agro”, Primarul

s.Dubăsarii-Vechi și M.Halupa, confirmă primirea de către aceasta din urmă a banilor

în sumă de 54250 lei, obținuți în rezultatul vînzării bunurilor cotașilor la licitație și

totodată confirmă faptul stingerii restanțelor la impozitele cotașilor, adică prin actul

vizat nu se demonstrează vinovăția inculpatei în însușirea mijloacelor bănești, dar se

confirmă declarațiile inculpatei de primire a banilor și stingere a restanțelor la impozite

(f.d.31, v.l).

Instanța de apel a menționat că din actul nr.033109 din 15.12.2004, întocmit de

către Inspectoratul Fiscal de Stat r-nul Criuleni, rezultă însușirea de către perceptorul

fiscal al Primăriei s.Dubăsarii-Vechi, M.Halupa, a banilor în sumă de 54250 lei primiți

în urma realizării unor bunuri a cotașilor, pentru achitarea impozitelor, însă organul de

urmărire penală nu a primit măsuri de a verifica datele expuse în actul vizat, nu a

stabilit persoanele care se pretinde că au fost prejudiciați de către M.Halupa.

La fel, instanța de apel a concluzionat că organul de urmărire penală nu a

verificat dacă a fost cauzat prejudiciul Primăriei prin neachitarea impozitelor de către o

persoană împuternicită, sau a fost cauzat prejudiciu cotașilor în urma comercializării

bunurilor la licitație, ori învinuirea imputată lui M.Halupa este în contradicție cu

hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 02.12.2005.

De asemenea, Colegiul a conchis că nu au fost verificate declarațiile inculpatei

care a negat faptele imputate susținînd că dînsa a restituit cotaților o parte din bani, iar

altă parte din bani a achitat impozitele, și a martorilor, printre care și declarațiile

liderului întreprinderii agricole „Eficiența” SRL, Iu.Moscalciuc, cu privire la faptul că

din banii primiți în urma petrecerii licitației, ultima a achitat impozitele fiscale în

contul celor 572 cotași. Mai mult, că după indicarea în sentință a lipsei probelor de

vinovăție a inculpatei, în instanța de apel nu a fost prezentată nici o probă suplimentară

în sensul confirmării vinovăției inculpatei.

procurorul P.Guțan care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării

cauzei, pe motiv că instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel și a

dat o apreciere greșită probelor administrate în dosar, fapt ce a adus la achitarea

nefondată a inculpatei, deoarece vina ei este dovedită prin probele acumulate și

prezentate de partea acuzării, și anume prin declarațiile martorilor Iu.Moscalciuc,

E.Barburas, A.Antoci, N.Florea, L.Grecu, I.Frunza, actul de verificare din 09.12.2004,

încheiat între SRL „Iunimos-Agro”, Primarul s.Dubăsarii-Vechi și M.Halupa, prin care

se confirmă primirea de către aceasta din urmă a banilor în sumă de 54250 lei, obținută

în rezultatul vînzării bunurilor cotașilor, în scopul achitării impozitelor și actele cauzei.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Dispoziția art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, la care se referă

recurentul în recurs, prevede expres și limitativ 4 temeiuri în baza cărora pot fi supuse

recursului hotărîrile instanței de apel:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar;

- dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după

deliberare.

Din conținutul recursului declarat de procuror rezultă că acesta nu este de acord

cu aprecierea probelor de către instanțele de fond, considerînd-o ca necorespunzătoare

circumstanțelor de fapt ale cauzei.

Colegiul penal reține că motivul invocat în recurs nu se regăsește în temeiurile

pentru recurs stipulate în art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. În fapt,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

fiind legală și întemeiată.

După cum s-a menționat, potrivit textului recursului rezultă concluzia că instanța

de fond și de apel incorect au apreciat probele învinuirii și anume: declarațiile

martorilor Iu.Moscalciuc, E.Barburas, A.Antoci, N.Florea, L.Grecu, I.Frunza și actele

cauzei care, în opinia recurentului, confirmă vinovăția inculpatei.

La acest capitol, Colegiul reține că conform art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor. În continuare, alin.(2) al acestei norme stipulează că

judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării

lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Esențiale, consideră Colegiul, și stipulările alin.(3) art.101 Cod de procedură

penală, potrivit cărora nici o probă (indiferent cine o prezintă: partea acuzării ori partea

apărării), nu are o valoare dinainte stabilită pentru instanța de judecată.

Astfel, opinia autorului recursului, precum că numai probele acuzării sînt

pertinente, concludente, utile și veridice, fără a le aprecia în ansamblu și cu probele

apărării, la caz, a depozițiilor inculpatei, a părții vătămate I.Brăguța și a martorului

Iu.Moscalciuc, care au declarat că dînșii au primit banii de la M.Halupa și careva

pretenții materiale la aceasta nu au, ar însemna încălcarea normei de procedură penală

sus menționată.

Potrivit textului sentinței, conținutul declarațiilor inculpatei, părții vătămate și a

martorilor I.Feodor, E.Dumitriu, A.Lazăr, N.Florea, L.Grecu, I.Frunza, s-au reținut în

modul cum au fost depuse nefiind denaturate. Însă, referitor la valoarea lor probatorie

prima instanță apreciindu-le, și-a expus opinia, drept care îi aparține și, de fapt, corect

a conchis că nu sînt destule pentru a forma convingerea de vinovăție a inculpatei.

O asemenea concluzie a fost trasă și de instanța de apel, care în temeiul art.414

alin.(1) Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia sentinței atacate

pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, pe care

suplimentar le-a cercetat, audiind inculpata, partea vătămată I.Brăguța și martorii

Gh.Lungu, N.Florea, L.Grecu, V.Budișteanu, Iu.Moscalciuc, Iu.Frunză și, examinîndu-

le în ansamblu, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, relevînd temeiurile care

au dus la respingerea apelului, și just a conchis că vinovăția inculpatei nu este

dovedită. Or, nici în ședința primei instanțe, nici în ședința instanței de apel acuzarea

nu a prezentat probe, care ar fi demonstrat cert că inculpata a săvîrșit infracțiunea

imputată.

Astfel, precum prima instanță, așa și instanța de apel corect au concluzionat că

probele prezentate de procuror nu dovedesc direct vina inculpatei M.Halupa în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(4) Cod penal - delapidarea averii

străine în proporții mari.

Invocarea în recursul ordinar a dezacordului cu modul de apreciere a probelor

administrate în dosar nu poate servi ca temei de rejudecare a cauzei și casare a unei

hotărîri judecătorești definitive, atît timp cît alte circumstanțe nu sînt invocate.

Prin urmare, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel corect a conchis

asupra necesității menținerii sentinței privind achitarea inculpatei de sub învinuirea de

săvîrșire a infracțiunii imputate, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, nefiind prezentate probe certe care ar dovedi vinovăția acesteia.

Astfel, Colegiul conchide, că instanțele de judecată corect au reținut în acest

sens prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărîre de

condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de instanța de

judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri. Colegiul reține

că ambele instanțe de judecată au ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de

principiul că toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea

inculpatului și au adoptat soluții întemeiate.

Conform legislației în vigoare, vinovăția persoanei în săvîrșirea faptei se

consideră dovedită numai în cazul cînd instanța de judecată, călăuzindu-se de

principiul prezumției nevinovăției, cercetînd nemijlocit toate probele prezentate, iar

îndoielile, care nu pot fi înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în urma

unei proceduri legale, a dat răspuns la toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de

procedură penală.

În consecință, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea reursului declarat de

procuror, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Guțan Pavel, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2013 în cauza penală privind-o pe Halupa Maria,

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 23 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă