1ra-831/2013 — art. 201/1 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr.1ra-831/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Sîngerei din 20 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2013 de către inculpatul

Popovici Valerian Valentin, născut la 13 septembrie

1973, originar și domiciliat r-nul Sîngerei, s.

Vrănești;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Valerian Valentin a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (2) lit. b) Cod penal la

240 (două sute patruzeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Conform art. 88 Cod penal, în termenul executării pedepsei a fost inclusă

termenul deținerii inculpatului în stare de arest preventiv în perioada 14-20

decembrie 2012, stabilindu-i pentru executare 226 (douăsute douăzeci și șase) ore

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

constatat că, Popovici Valerian, fiind în relații de căsătorie cu Popovici Aliona, la

data de 27 februarie 2011, pe la orele 13:00, la domiciliu în or. Sîngera, str.

1

Darienco 6 ap. 3, în timpul cerții a lovit-o pe aceasta cu pumnii și picioarele peste

corp, cauzîndu-i vătămări corporale medii.

Tot el, la 03 iunie 2011, pe parcursul zilei, aflîndu-se în or. Sîngera, str.

Independenței 144/32, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără motiv, i-a aplicat

soției sale, Popovici Aliona mai multe lovituri cu pumnul peste corp, cauzîndu-i

suferințe fizice și psihice.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de

achitare, deoarece ultimul nu este vinovat de infracțiunea imputată lui.

Apelantul a invocat faptul că sentința de condamnare era neîntemeiată

deoarece nu s-a bazat pe probe directe și concludente.

fost respins apelul avocatului, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Instanța de apel a concluzionat că, prima instanță corect a stabilit starea

de fapt și de drept a cauzei penale, încadrîndu-i acțiunile inculpatului în baza art.

201/1 alin. (2) lit. b) Cod penal și stabilindu-i o pedeapsă echitabilă, în

conformitate cu art. 61 și 75 Cod penal.

recurs pct. 6), 8) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei hotărîri prin care să fie achitat de sub

învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate.

Recurentul invocă faptul că, instanțele de fond au dat o apreciere greșită

probelor administrate, nu au dat răspuns la întrebările de bază ce țin de vechimea

leziunilor corporale, mai mult ca atît, raportul de expertiză medico-legală este datat

cu jumătate de an după cauzarea presupuselor leziuni corporale, la fel, faptul că, în

momentul comiterii infracțiunii, inculpatul nici nu se afla pe teritoriul r-nului

Sîngerei și nici nu locuia cu fosta soție, iar depozițiile martorilor Cojocari Rodica,

Lopotenco Lidia, Vlas Igor, Musurivschi Anatol au fost ignorate de instanțele de

fond, astfel, fiind pronunțată o sentință ilegală de condamnare.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Inculpatul, invocă în recursul ordinar declarat, ca temeiuri pentru recurs pct.

6) și 8) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, conform

pct. 8) al aceluiași articol, în cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă instanța de recurs menționează că hotărîrile judecătorești atacate

corespund tuturor prevederilor legii de procedură penală, ele fiind legale și

întemeiate.

Astfel, instanțele de fond, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, fapt ce

2

face ca concluzia despre vinovăția lui Popovici Valerian în baza art. 201/1 alin.

(2) lit. b) Cod penal, să fie justă și întemeiată.

În susținerea acestora, instanțele de judecată corect au pus la baza sentinței

de condamnare declarațiile părții vătămate Popovici Aliona, ale martorilor

Cojuhari Aliona, Cojocari Rodica, Gorbuli Oxana, ca fiind veridice și care în

coraborare cu celelalte probe: procesul-verbal de primire a plîngerii părții

vătămate, prin care se solicită atragerea la răspundere a inculpatului, fiind descrise

circumstanțele infracțiunii (f.d. 3-4); raportul de examinare medico-legală nr. 250

din 23 august 2011 (f.d. 12); raportul de expertiză medico-legală nr. 185 „D” din

08 septembrie 2011 (f.d. 16); conform cărora vătămările corporale au fost calificate

ca fiind medii, provocînd o dereglare a sănătății de lungă durată, dovedesc cu

certitudine vinovăția lui Popovici Valerian în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Instanța de apel, întemeiat a concluzionat despre neacceptarea argumentului

privind adresarea tîrzie a părții vătămate la organele de drept, or, Popovici Aliona a

explicat că s-a adresat la poliție după ce a fost maltratată a doua oară, iar faptul

lipsei pretențiilor față de inculpat, confirmă obiectivitatea declarațiilor acesteia și

nicidecum dorința de a obține un profit nejustificat sau de a se răzbuna.

Astfel, sunt corecte concluziile instanței de apel precum că declarațiile

martorului Cojuhari Aliona, date în prima instanță și cercetate ulterior în instanța

de apel, confirmă vinovăția inculpatului, or, partea vătămată i-a arătat echimozele

și i-a spus că a fost bătută de soț. Faptul că martorul este invalid de grupa II și stă

la evidență psihiatrică la Spitalul mun. Bălți nu demonstrează că are deficiențe

psihice, și deci nu ar fi în stare să înțeleagă just împrejurările care au importanță

pentru cauză pentru a da declarații exacte și juste.

La fel, instanța de recurs consideră întemeiate concluziile instanțelor de

judecată privind faptul respingerii probelor ca declarațiile martorului Cojocari

Rodica, potrivit cărora ea nu a dorit să se implice în relațiile dintre soții Popovici,

însă a confirmat prezența conflictului între ei.

Colegiul penal consideră că, instanțele de fond corect au apreciat critic

declarațiile martorilor Lopotenco Lidia, Vlas Igor și Musurivschi Anatol, or,

acestea contravin celor expuse la urmărirea penală, mai mult aceștia nu cunosc

situația familiei Popovici.

Nu poate fi reținut argumentul recurentului privind neveridicitatea

declarațiilor martorului Gorbuli Oxana, date peste un an și jumătate după cele

întîmplate, care, fiind vecină cu familia Popovici, a declarat că, la 27 februarie

2011 a văzut partea vătămată într-o stare deplorabilă, cu echimoze pe față, ultima

menționînd că a fost bătută de soț, or declarațiile martorului conțin informații utile,

pertinente și concludente și coroborează cu celelalte probe.

Instanța de recurs menționează că afirmația recurentului Popovici Valerian

privind achitarea sa de sub învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate, este

declarativă, acesta neprezentînd careva argumente în susținerea poziției date, de

aceea instanța de recurs îl respinge ca neîntemeiat.

Nu pot fi reținute nici afirmațiile recurentului precum că sentința de

condamnare este bazată pe presupuneri, mai mult ca atît, argumentele invocate

3

referitor la procedura de apreciere a probelor țin de starea de fapt a cauzei, iar

stabilirea acesteia este de competența instanțelor de fond.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu este vinovat de

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, sunt neîntemeiate și contravin

materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu

echivalează cu achitarea, de vreme ce există probe pertinente și concludente care,

în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine

vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției just

a fost apreciată de instanțele de judecată ca o tactică de apărare a acestuia.

La stabilirea pedepsei lui Popovici Valerian, s-a ținut cont pe deplin de

prevederile art. 75 Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă, adecvată

personalității inculpatului, faptelor comise, dar și circumstanțelor cauzei.

Mai mult, recurentul invocă în recursul ordinar aceleași motive indicate în

apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus și le-a respins întemeiat.

Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

constată, că recursul inculpatului Popovici Valerian urmează a fi declarat

inadmisibil, fiindcă argumentele invocate sunt vădit neîntemeiate.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Popovici Valerian

împotriva sentinței Judecătoriei Sîngerei din 20 decembrie 2012 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2013, în cauza penală în

privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 octombrie 2013.

Președinte Judecător Judecător

(semnătura) (semnătura) (semnătura)

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Ghenadie Nicolaev

4

5