1ra-830/2013 — art. 368 alin. 1, 370 alin. 1 CP

1ra-830/2013 — art. 368 alin. 1, 370 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-830/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2013, declarate de către

avocatul Igor Țurcanu în interesele inculpatului și inculpatul

Danilovici Vasile Veaceslav, născut la 17 iulie 1987,

originar din or. Edineț, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Pietrarilor 1.

C O N S T A T Ă :

Danilovici V.V. a fost condamnat în baza:

- art. 368 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 150 unități convenționale,

conform art. 79 Cod penal;

- art. 370 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 200 u.c., cu privarea

dreptului de a ocupa funcții în Forțele Armate pe un termen de 2 ani, conform art. 79

Cod penal;

Conform art. 84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni prin absorbirea pedepsei mai ușoare de pedeapsa mai aspră, amenda în

mărime de 200 u.c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în Forțele Armate pe un

termen de 2 ani.

Obligarea lui Danilovici V.V. să achite amenda în termen de o lună.

Batalionului 22 de Menținere a Păcii din 26 iulie 2010 și până în prezent, îndeplinind

funcția de comandant baterie aruncătoare de mine în grad militar locotenent major.

Soldatul Melnic Dumitru, în perioada 23 august 2011 - 06 iulie 2012 a îndeplinit

serviciul militar în termen, în cadrul Batalionului 22 MP, pluton 1 tragere a Bateriei

aruncătoare de mine, în grad militar soldat.

La 25 aprilie 2012, Danilovici V.V., aflându-se în incinta cancelariei Bateriei

aruncătoare de mine a Batalionului 22 MP, dislocat în str. Pietrarilor, 1 mun. Chișinău,

fiind superior în funcție și în grad în conformitate cu prevederile art. 48 și 49 al

Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale RM față de Melnic D.V., a

încălcat grav cerințele art. 26 al Legii RM „Cu privire la statutul militarilor", art. 14, 15,

19, 116, a Regulamentului Serviciului Interior al Forțelor Armate ale RM, art. 5 al

Regulamentului Disciplinei Militare: care-1 obliga să respecte jurământul militar și

prevederile regulamentelor militare; să prețuiască onoarea unității militare; să fie demn

1

de gradul militar și de uniforma militară ce o poartă; să fie disciplinat și vigilent; să

prețuiască camaraderia militară; să respecte drepturile și libertățile tuturor cetățenilor; să

fie cinstit, corect, sincer și principial; să-i stimeze pe inferiorii, să-i apere în orice condiții;

să contribuie la menținerea și la restabilirea ordinii regulamentare; să se comporte cu

demnitate atât în unitatea militară cât și în afara ei, să nu-și permită să încalce ordinea

publică, să contribuie pe toate căile la apărarea onoarei și demnității cetățenilor, la

menținerea prestigiului Forțelor Armate, să educe în permanență subordonații, să dea

dovadă de delicatețe și atenție față de subordonați, să nu admită în relațiile cu ei

grosolănii, să îmbine exigența înaltă și principialitatea cu respectul demnității lor

personale, să mențină în permanență o disciplină militară strictă și o stare moral-

psihologică sănătoasă în cadrul efectivului, să controleze respectarea ordinii interioare

pe sectoarele atribuite subunităților; la depistarea cazurilor de infracțiuni, incidente și

încălcări, să ia măsuri pentru înlăturarea lor - în loc de aceasta Danilovici V.V. a admis

intenționat lovirea subalternului de către șef în timp când aceștia îndeplineau obligațiile

legate de serviciul militar. Astfel, în jurul orelor 10.00-11.00, Danilovici V.V. i-a aplicat

lui Melnic D.V. o lovitură cu mâna în regiunea urechii stângi, cauzîndu-i ultimului

suferințe fizice.

La fel, la 06 iunie 2012 Danilovici V.V. îndeplinind temporar funcția de comandant

al bateriei aruncătoare de mine a Batalionului 22 MP, a încălcat grav cerințele art. 57 din

Constituția RM; art. 4 lit. g); art. 26 din Legea RM „Cu privire la statutul militarilor"; art.

14, 15, 94, 116, 171-173 din Regulamentul Serviciului Interior al Forțelor Armate ale RM;

art. 5-8 din Regulamentul Disciplinei Militare, care-1 obliga: să răspundă de menținerea

unui înalt grad al pregătirii de luptă, pregătirii cetățenilor pentru apărarea Patriei, să

respecte Jurământul militar și prevederile regulamentelor militare, să prețuiască onoarea

unității militare, să păstreze demnitatea gradului și uniformei militare pe care o poartă,

sa fie disciplinat și vigilent, să prețuiască camaraderia militară, să respecte drepturile și

libertățile tuturor cetățenilor; să servească în permanență drept exemplu de înaltă

cultură, modestie și cumpătare, să păstreze cu sfințenie onoarea militară, să-și apere

demnitatea și să stimeze demnitatea celorlalți, să le mențină dispoziția morală și

psihologică de a apăra Patria, sentimentul de mândrie și simțul răspunderii pentru

apartenența la Forțele Armate ale RM, să le dezvolte calitățile necesare pentru

îndeplinirea datoriei militare, curajul, stăpânirea de sine, ingeniozitatea, vigilența,

sentimentul camaraderiei ostășești și simțul întrajutorării, să ofere personal exemplul de

educație, de atitudine sârguincioasă față de serviciu; să dea dovadă de delicatețe și

atenție față de subordonați, să nu admită în relațiile cu ei grosolănii, să îmbine exigența

înaltă și principialitatea cu respectul demnității lor personale, să ia măsuri pentru

soluționarea problemelor ce țin de asigurarea protecției sociale și juridice a militarilor; să

mențină în permanență o disciplină militară strictă și o stare moral-psihologică

sănătoasă în cadrul efectivului; să întreprindă măsuri pentru prevenirea cazurilor de

traumatism în cadrul efectivului; să întreprindă măsuri pentru prevenirea maladiilor, să

asigure la timp militarii în termen din companie cu drepturile cuvenite, să studieze în

amănunte necesitățile lor; să-i stimeze pe inferiori, să-i apere în orice condiții; să

contribuie la menținerea și la restabilirea ordinii regulamentare; să fie exigent de

subalterni, să respecte demnitate lor personale, prin grija permanentă față de ei, prin

2

îmbinarea iscusită a metodelor de convingere și de constrângere și prin aplicarea lor

corectă; să creeze în subunitatea militară, o atmosferă de responsabilitate, de ajutor

reciproc și de mândrie pentru colectivul de militari; să acorde o atenție deosebită

studierii, sub toate aspectele, a calităților subalternilor, respectării relațiilor

regulamentare, coeziunii colectivului de militari, consolidării prieteniei dintre militari,

să depisteze la timp cauzele și să prevină încălcările (abaterilor) ce se comit de

subalterni, să creeze o atitudine de intoleranță față de cei care încalcă disciplina militară,

față de cazurile de inechitate socială; să analizeze starea disciplinei militare, să

stabilească măsuri eficiente de îmbunătățire a disciplinei, să nu admită tăinuirea faptelor

de încălcare a disciplinei militare, a infracțiunilor și incidentelor; să ceară, cu hotărâre și

fermitate, respectarea disciplinei militare și a ordinii regulamentare, să creeze în acest

scop toate condițiile necesare și să nu lase fară reacție nici o încălcare (abatere) comisă de

subaltern - în loc de aceasta Danilovici V.V. a admis intenționat abuzul de serviciu, și

anume: acționând intenționat, urmărind scopul tăinuirii circumstanțelor reale a

traumării lui Melnic D.V., i-a spus acestuia să declare în unitate și la Procuratura militară

Chișinău, că trauma depistată la el la 05 iunie 2012 „Perforația posttraumatică a

timpanului urechii stângi" i-a fost cauzată în timp ce se afla în concediu. Totodată,

Danilovici V.V. i-a promis lui Melnic D.V. că dacă v-a declara acestea ultimul nu va avea

careva probleme în timpul serviciului militar și nici el - Danilovici V.V. nu va suporta

careva consecințe pe caz, totodată primind în termen următorul grad militar.

Fiind influențat în mod psihic și conștientizând pericolul, care poate urma pentru

el, Melnic D.V. a acceptat să susțină versiunea lui Danilovici V.V. și la 06 iunie 2012 a

depus o explicație pe numele lui Danilovici V.V., iar ulterior a confirmat și la

Procuratura militară Chișinău, precum că trauma a survenit în urma aplicării loviturii

de către verișorul său - Grușca Ilie la 14 mai 2012 în timp ce se afla în concediu, fapte ce

nu corespunde adevărului.

Ulterior, la 12 iulie 2012, fiind chestionat pe caz de către colaboratorii de poliție din

cadrul CPR Criuleni, Melnic D.V. a declarat că la 14 mai 2012 nu a fost lovit de către

Grușca I., ci de către locotenentul Danilovici V.V. și soldatul Lungu A. în timpul

îndeplinirii serviciului militar, pe acest caz dispunându-se pornirea cauzei penale

2012210520 și 2012210533.

În rezultatul acestor acțiuni infracționale ale lui Danilovici V.V., au fost cauzate

urmări considerabile intereselor publice și drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale

persoanelor fizice și juridice, exprimate prin: instigarea lui Melnic D.V. la denunțare

falsă soldată cu suspectarea lui Grușcă I. în comiterea unei infracțiuni - ce putea finaliza

cu atragerea la răspundere penală a unei persoane nevinovate; inducerea în eroare a

organului de urmărire penală și tăinuirea infracțiunii comise în unitate, fapte care în

cumul aduc atingere credibilității sistemului judiciar și prestigiului și onoarei Forțelor

Armate.

Acțiunile inculpatului Danilovici V.V., au fost calificate în baza:

- art. 368 alin. (1) Cod penal – lovirea subalternului de către șef în timpul cînd aceștia

îndeplinesc obligațiile legate de serviciul militar;

3

- art. 370 alin. (1) Cod penal – abuz de serviciu de către șef și o persoană cu funcție de

răspundere, dacă aceasta a cauzat victimei și intereselor de serviciu daune în proporții

considerabile.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat în baza:

- art. 368 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de 1 an, conform art. 90 Cod penal;

- art. 370 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 500 u.c., cu privare de

dreptul de a ocupa funcții în Forțele Armate pe un termen de 3 ani;

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal pentru concurs de infracțiuni prin

cumul total al pedepselor aplicate - a-i stabili pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare, cu

amenda în mărime de 500 u.c., cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în Forțele

Armate pe un termen de 3 ani.

În conformitate tu art. 90 Cod penal a-i suspenda condiționat executarea pedepsei

pe un termen de 1 an.

Conform art. 84 alin. (3) și 87 alin. (2) Cod penal, a-i stabili executarea pedepselor

de sine stătător.

În motivarea apelului s-a invocat blîndețea pedepsei aplicate, din motivul

neatingerii scopului prevăzut de art. 61 CP.

3.1 Sentința a fost contestată și de către avocatul Țurcanu I. în interesele

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea potrivit

modului stabilit pentru prima instanță a unei noi hotărâri de achitare, invocînd:

- urmărirea penală a fost ilegal pornită;

- s-a încălcat competența materială;

- fapta nu a fost confirmată prin probe;

- partea vătămată nu a depus plîngere, conform art. 262 alin. (1) pct. 1) CPP;

- instanța de fond eronat a apreciat probele administrate la caz;

- unele circumstanțe esențiale pentru caz, care pun la îndoială vinovăția

inculpatului nu s-au regăsit în partea descriptivă a sentinței;

- comandantul unității militare urma să constate fapta, dar nu poliția;

- inculpatul nu a avut motiv să lovească partea vătămată;

- pedeapsa complementară a fost eronat aplicată, deoarece inculpatul este tînăr, se

caracterizează pozitiv și este un specialist bun.

respins apelul avocatului, admis apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Danilovici V.V., a fost condamnat în

baza art. 368 alin. (l) CP la 2 ani închisoare; în baza art. 370 alin. (l) CP la l an închisoare,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în Forțele Armate pe un termen de l an.

În conformitate cu art. 84 alin. (l) CP, pentru concurs de infracțiuni prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 2 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în Forțele Armate pe un termen de

1 an. În rest sentința a fost menținută.

4

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că cumulul de probe

pertinente și concludente prezentate în susținerea învinuirii dovedesc vinovăția

inculpatului, careva temei de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu se atestă

deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură penală în ansamblu

racordă între ele și pe deplin confirmă vinovăția lui Danilovici V.V. în faptele imputate.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat instanța de apel a apreciat-o ca fiind o

linie de apărare în scopul evitării răspunderii penale.

Declarațiile martorilor Cojocari V., Codreanu D., Ursachi I. instanța de apel le-a

apreciat ca tendențioase, fiind date cu scopul de a ajuta inculpatul să se eschiveze de la

răspunderea penală, ele fiind combătute prin declarațiile părții vătămate, martorilor

Grușca I., Grușca S., probele enumerate mai sus.

Instanța de apel a reținut că motivul aplicării loviturii de către inculpat, părții

vătămate ar fi demonstrarea superiorității și faptul că ultimul nu ar fi ascultat pe

Cerneavschi V. care are un stagiu de lucru în armată mai mare, iar existența unui

conflict între Melnic D. și Cerneavschi V. a fost probată de către partea vătămată prin

declarațiile sale.

În privința argumentului apărării privind nulitatea actelor procedurale și anume a

procesului verbal de audiere a părții vătămate, instanța de apel a reținut că potrivit

procesului-verbal de audiere a părții vătămate din 18.10.2012 partea vătămată a fost

audiată de către procurorul militar Alexandru Chirița (f.d. 49), la fel de către procurorul

în Procuratura Militară a fost audiat și martorul Grușca I. și Gurșca S. (f.d. 54-56),

respectiv nu poate fi reținut argumentul cu privire la încălcarea competenței materiale.

Argumentul apărării privind încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) și (3) CPP,

manifestarea instanței de judecată în favoarea acuzării, predispunerea acesteia să

accepte concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea inculpatului și

începerea judecării cauzei cu idea preconcepută nu a fost reținută de către instanța de

apel, or fiecare probă a fost apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor. Afirmația apărării că martorul Grușca S. ar fi practicat arte marțiale timp

de doi ani nu are importanță pentru examinarea cauzei penale, iar plîngerea depusă de

către partea vătămată la CPR Criuleni este confirmată inclusiv și prin declarațiile

martorului Grușca I. si Grușca S.

Opinia avocatului cu privire la asprimea pedepsei complementare este

neîntemeiată, ea fiind anume acea pîrghie care va contribui efectiv la prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor persoane. Mai mult

ca atît colegiul penal a ajuns la concluzia că instanța de judecată prin sentința

pronunțată, neîntemeiat a aplicat în privința condamnatului Danilovici V.V. prevederile

art. 79 Cod penal, deoarece circumstanțe excepționale în cauza dată n-au fost stabilite,

iar cele enumerate în sentință sunt doar circumstanțe atenuante, pedeapsa nu este

echitabilă și doar prin privarea acestuia de dreptul de a ocupa funcții în Forțele Armate

RM, scopul preventiv și educativ pedepsei va fi realizat și respectiv va fi ridicată și

conștiința juridică a altor persoane.

5

inculpatului, în care se solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare, invocînd:

- instanța de apel eronat s-a expus asupra nulității relative a actelor procedurale

legate de pornirea urmăririi penale, pe caz fiind nulitatea absolută;

- instanța de apel eronat a constatat că partea vătămată și martorii Grușca I. și

Grușca S. au fost audiați de către procurorul militar, deoarece în realitate ei au fost

audiați de către locotenentul de poliție Cazacu S.;

- instanța de apel eronat a apreciat declarațiile martorilor apărării și a ignorat alte

probe;

- nici inculpatului, nici apărătorului acestuia nu i-a fost înmînată copia apelului

procurorului;

- instanța de apel ilegal a aplicat ca circumstanță agravantă faptul că inculpatul nu

a recunoscut vina și nu a colaborat cu organul de urmărire penală,

- instanța de apel nu a luat în considerație circumstanțele atenuante pe caz.

5.1 Decizia a fost contestată și de către inculpat, în care se solicită casarea acesteia,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocîndu-se temeiuri identice cu cele

invocate în recursul apărătorului său.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Așa cum rezultă din verificarea actelor dosarului, instanța de apel, în baza evaluării

proprii, juste, a probelor administrate în cursul urmăririi penale, a celor readministrate

în condiții de oralitate, nemijlocire și contradictorialitate în etapa cercetării judecătorești

și a celor administrate, cu respectarea dreptului la apărare al părților, în ședințele de

judecată, a reținut corect starea de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a

faptelor comise de către acesta în baza art. art. 368 alin. (1) și 370 alin. (1) Cod penal,

pentru ce s-a dispus condamnarea lui.

Examinînd decizia atacată în baza criticilor formulate, Colegiul constată

neîntemeiate recursurile declarate de partea apărării, conform considerentelor ce se vor

dezvolta:

Mai întîi, este de menționat că toate argumentele invocate de recurenți au fost

invocate și în instanța de apel, ca urmare fiind examinate detaliat de instanța de apel.

Astfel, în privința primului motiv invocat de recurenți, privind ilegalitatea pornirii

urmăririi penale, în lipsa plîngerii părții vătămate, Colegiul consideră corectă și justă

constatarea instanței de apel în acest sens, și anume: în conformitate cu ordonanța

privind începerea urmăririi penale din 04.09.2012, organul de urmărire penală

reprezentat de ofițerul de urmărire penală al SUP CPR Criuleni Cazacu S., a examinat în

temeiul art. 262, 263 Cod de procedură penală materialul înregistrat în R-1 cu nr. 642 din

03.09.2012 (f.d. 7).

6

Prin ordonanța din 04.09.2012 a fost pornită urmărirea penală pe faptul actelor de

violență săvârșite asupra militarului, infracțiune prevăzută de art. 368 alin. (l) Cod Penal

de către procurorul r-lui Criuleni Melnic A. (f.d. 1). Ulterior în baza ordonanței din

07.09.2012, procurorul r-lui Criuleni Melnic Anatol a transmis cauza penală pentru

exercitarea urmăririi penale Procuraturii Militare mun. Chișinău, ori în conformitate cu

prevederile art. 274 alin. (3) Cod de procedură penală, ordonanța de începere a urmăririi

penale, emisă de organul de urmărire penală, în termen de 24 de ore de la data începerii

urmăririi penale, se aduce la cunoștință în scris procurorului care efectuează conducerea

activității de urmărire penală, prezentîndu-i-se totodată și dosarul respectiv. La

momentul cînd a luat cunoștință de ordonanța de începere a urmăririi penale,

procurorul fixează termenul de urmărire în cauza respectivă.

Constatarea instanței de apel în acest sens este în concordanță cu prevederile art.

271 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, Organul de urmărire penală sau procurorul

sesizat în modul prevăzut de art. 262 este obligat să-și verifice competența. Dacă organul

de urmărire penală constată că nu este competent a efectua urmărirea penală, imediat,

dar nu mai tîrziu de 3 zile, trimite cauza procurorului care exercită conducerea urmăririi

penale pentru a o transmite organului competent.

Totodată urmează de menționat, că urmărirea penală în cauză a fost pornită în baza

art. 368 alin. (1) Cod penal, iar conform alin. (1) art. 276 Cod de procedură penală, care

reglementează cazurile de pornire a urmăririi penale numai în baza plîngerii prealabile a

victimei nu prevede necesitatea pornirii urmăririi penale în baza art. 368 alin. (1) ca

precondiție plîngerea victimei.

Colegiul contată că este nefondată și cea de-a doua critică formulată de recurenți în

sensul încălcării competenței materiale ce duce la nulitatea actelor procedurale. Instanța

de recurs remarcă că, în mod just instanța de apel a stabilit că prevederile art. 273 alin.

(2) Cod de procedură penală, potrivit cărora organele de constatare sunt: comandanții

unităților și formațiunilor militare, șefii instituțiilor militare - pentru infracțiuni săvîrșite

de militarii din subordine, precum și de persoanele supuse serviciului militar în timpul

cantonamentelor, nu au fost încălcate.

De asemenea, s-a reținut că nulitatea trebuie invocată la o anumită etapă a

procesului. Astfel invocarea nulității relative este restrînsă în anumite limite de timp și

anume: 1) în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă sau la terminarea

urmăririi penale cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, 2) în instanța de

judecată cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesului, avîndu-se în vedere

la etapa judecății, precum și a acțiunii procesuale din faza urmăririi penale, dacă partea

n-a luat cunoștință de materialele cauzei conform art. 293 Cod de procedură penală, sau

cînd proba este prezentată nemijlocit în instanța de judecată.

Această particularitate impune părțile să invoce excepția nulității relative în mod

operativ într-o anumită perioadă. Neinvocarea nulității relative în termenul prevăzut de

lege atrage tardivitatea excepției de nulitate și acoperirea nulității, care nu mai poate fi

cerută de partea interesată în altă etapă a procesului penal, ori printr-un alt mijloc

procesual.

În acest context, instanța de apel a conchis just, că după examinarea dosarului penal

care a fost prezentat pentru luarea de cunoștință, la 13.12.2011, fapt confirmat prin

7

procesele-verbale (f.d. l13), nu a fost invocată nulitatea începerii urmării penale în lipsa

plîngerii lui Melnic D., în baza explicațiilor lui Melnic D. și a martorului Grusca I. date

organelor de constatare, astfel, apărătorul inculpatului este decăzut din dreptul dat.

Astfel, Colegiul menționează că specificarea recurenților privind prezența în acest

caz a nulității absolute în urma încălcării competenței materiale, dar nu relative, de

asemenea nu și-a găsit confirmare, și concluziile instanței de apel în acest aspect sunt

juste.

Argumentul recurenților privind faptul că partea vătămată și martorii Grușca I. și

Grușca S. au fost audiați ilegal de către locotenentul de poliție Cazacu S., dar nu de

procurorul militar, este apreciat de către instanța de recurs ca neîntemiat, deoarece

conform Ordonanței de recunoaștere în calitate de parte vătămată din 04.09.2012 și

procesului-verbal de audiere a părții vătămate din 04.09.2012, locotenentul de poliție

Cazacu S. avînd cauza penală în procedură, audiind partea vătămată, analizînd

materialele cauzei și verificînd competența sa, a decis expedierea cauzei date

Procuraturii militare pentru efectuarea urmăririi penale în continuare conform

competenței, ce se confirmă prin Raportul din 04.09.2012 (f.d. 31). Ulterior, la 18.10.2012,

procurorul militar Chiriță A. a audiat partea vătămată (f.d. 49-50), iar la 01.11.2012 a

audiat și martorii Grușca I. și Grușca S. (f.d. 54-57), ceea ce denotă faptul că acțiunile

procesuale invocate ca nule, au fost efectuate conform procedurii legale.

Față de argumentul că instanța de apel la individualizarea pedepsei nu a luat în

considerație circumstanțele atenuante pe caz, Colegiul consideră că nu este incident pe

caz, deoarece în decizie instanța de apel a menționat că „…circumstanțe excepționale în

cauza dată n-au fost stabilite, iar cele enumerate în sentință sunt doar circumstanțe

atenuante...”, ceea ce în opinia instanței de recurs este suficient și nu era cazul de a le

enumera încă odată.

În privința circumstanței agravante invocate de recurenți precum că inculpatul nu a

recunoscut vina și nu a colaborat cu organul de urmărire penală, Colegiul menționează

că o astfel de circumstanță instanța de apel nu a constatat, dînsa a indicat în partea

argumentării unei pedepse mai aspre, faptul că inculpatul „nu a recunoscut vina, nu a

colaborat cu organele competente și nu a realizat cele săvîrșite”, dîndu-i o caracteristică

ca personalitate și nu ca circumstanță.

La stabilirea pedepsei Colegiul constată, că instanța de apel a ținut cont de

gravitatea infracțiunilor săvârșite (care fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin

grave), de persoana inculpatului care prin acțiunile sale a subminat autoritatea Forțelor

Armate și climatul social-psihologic, a pus în pericol îndeplinirea de către unitate a

sarcinilor încredințate, a influențat negativ asupra ordinii de exercitare a serviciului

militar prin traume psihologice în rîndul militarilor în termen. În conformitate cu

prevederile art. 61 Cod penal și anume cu restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului precum și prevenirea săvîrșirii unor noi infracțiuni atît din partea

inculpatului, căt și din partea altor persoane, instanța de apel întemeiat și-a fundamentat

soluția sa constatînd că scopul pedepsei penale va fi atins doar prin aplicarea unei

pedepse mai aspre în privința inculpatului, inclusiv cu privarea lui de dreptul de a

ocupa pe un termen anumit funcții în Forțele Armate RM.

8

Colegiul constată că, pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de apel,

răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61 Cod

penal, și se apreciază că este dozată corespunzător atît cuantumul, cît și modalitatea de

executare a pedepselor aplicate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut și faptul că instanța de apel eronat a

apreciat declarațiile martorilor apărării și a ignorat alte probe, însă Colegiul evidențiază

că aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de

fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Critica recurenților în sensul că părții apărării nu i-a fost înmînată copia apelului

procurorului este, de asemenea, neîntemeiată. Aici, Colegiul specifică că, reieșind din

materialele cauzei, conform procesului verbal al ședinței de judecată din 09.04.2013 (f.d.

229-233), inculpatul și avocatul acestuia Țurcan I., care erau prezenți la ședința în cauză,

careva obiecții, replici sau cereri în sensul amînării ședinței de judecată, pentru a face

cunoștință cu apelul procurorului nu au fost înaintate. În consecință, acest motiv de

casare nu poate fi admis.

În recursurile ordinare declarate, decizia recurată este criticată, prin prisma

temeiului de casare prevăzut la pct. 6) și 8) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală.

Colegiul analizînd cazul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, constată că o hotărîre judecătorească este supusă casării, în temeiul

acestui punct cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Însă Colegiul

constată că, în cauză, instanța de apel respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de

procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat. De asemenea, lecturînd textul deciziei instanței de apel, se

observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat și decizia

adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază soluția, și motivarea soluției nu

contrazice dispozitivul hotărîrii. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, în legătură cu ce nu

se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

Nici motivul de casare prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

nu este incident în cauză, conform căruia, hotărîrea instanței de apel conține o eroare de

drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o

hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus

sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde. Însă, aceste temeiuri nu sunt prezente la examinarea recursului dat, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurenți.

Astfel, Colegiul conchide că temeiurile indicate de recurenți nu sunt aplicabile din

punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se impune

inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiat.

9

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 09 aprilie 2013, declarate de către inculpatul Danilovici Vasile

Veaceslav și avocatul Igor Țurcanu în interesele acestuia, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 septembrie 2013.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Elena Covalenco

10

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

11