1ra-780/13 — Art.201-1 al.3 lit.c CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 16 ianuarie 2013, cauza fiind judecată conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul Gancear Ivan a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 17 noiembrie 2012.

În fapt, instanța de fond a constatat că la 16 noiembrie 2012, orele 15.30, aflîndu-se la domiciliul din s. Slobozia Mare, r-nul Cahul, inculpatul Gancear Ivan, fiind în stare de ebrietate, a inițiat un conflict cu concubina Niculiță Ana, după care i- a aplicat lovituri intenționate cu mîinele în regiunea capului și abdomenului, cauzîndu-i leziuni corporale grave de la care victima a decedat. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a provocat suferință fizică și psihică, care a provocat decesul victimei. 1 La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare gravitatea crimei comise, că inculpatul a săvîrșit infracțiunea în stare de ebrietate, dar a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, are o vîrstă înaintată, a acceptat judecarea cauzei în procedură simplificată.

Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Apelantul a invocat că instanța de fond a stabilit incorect categoria penitenciarului, deoarece infracțiunea săvîrșită face parte din categoria celor deosebit de grave și inculpatul urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip închis. Totodată, inculpatul este o persoană agresivă și predispusă spre comiterea de noi infracțiuni, iar prin pedeapsa-i aplicată nu se va realiza scopurile legii penale, existînd riscul comiterii de către acesta a infracțiunilor similare.

Potrivit deciziei Curții de Cahul din 21 martie 2013, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Goncear Ivan a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Colegiul a remarcat că solicitarea procurorului privind aplicarea pedepsei de 7 ani închisoare inculpatului este neîntemeiată, deoarece organul de urmărire penală nu a reținut circumstanțe agravante în această cauză, iar faptul că inculpatul este predispus să comită noi infracțiuni nu este argumentat și probat. Totodată, instanța de fond corect a luat în considerație că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, fiind în stare de ebrietate, dar nu are antecedente penale, este caracterizat pozitiv, a recunoscut vinovăția și a acceptat judecarea cauzei în procedura simplificată. Prima instanță a ignorat cerințele art.72 Cod penal și greșit a stabilit tipul penitenciarului semiînchis în loc de închis, în care execută pedeapsa personale condamnate pentru comiterea infracțiunilor deosebit de grave, cum este și cea prevăzută la art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal.

Procurorul a declarat recurs ordinar în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel. Recurentul a indicat că instanța de apel a interpretat eronat regulile de aplicare a pedepsei mai blînde decît cea prevăzută de lege, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpatului, de scopul urmărit, de împrejurările concrete în cumul ale cauzei, de motivul acestea, în context cu alte criterii generale de individualizare a pedepsei. Instanțele eronat au aplicat prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, excluzînd neîntemeiat circumstanța agravantă că inculpatul la momentul comiterii faptei infracționale a acționat cu intenție directă aflîndu-se în stare de ebrietate alcoolică. Inculpatul nu a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, mai mult, contribuirea la descoperirea infracțiunii din partea inculpatului nu a fost benevolă și necondiționată, deoarece el a fost reținut la fața locului, adică este o contribuire mediocră, forțată, limitată în descoperirea infracțiunii. 2 Circumstanțele la care a făcut trimitere instanța de apel la stabilirea pedepsei, sînt împrejurări obișnuite care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și deci nu se încadrează în excepționale, deoarece nu corespund cerințelor de apreciere descrise de prevederile art.76 Cod penal. Instanța de apel, în lipsa altor circumstanțe stabilite de către prima instanță, nu a ținut cont de circumstanțele agravante. Și anume că infracțiunea comisă face parte din categoria celor deosebit de grave, săvîrșită contra personalității, cu o deosebită cruzime, manifestată prin acțiuni violente de lungă durată față de o femeie, în domiciliul părții vătămate. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6),10) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Sub acest aspect se atestă că în rechizitoriu este indicat că: „ circumstanțele agravante ale vinovăției lui Gancear Ivan, prevăzute de art.77 Cod penal, în cadrul urmăririi penale nu au fost stabilite” (f.d.69), iar împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, luînd în considerare și faptul că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă și în stare de ebrietate, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii, ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului (pct. 2 și 4 din prezenta decizie). Pe lîngă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de apel a estimat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor 3 din cauza penală. Astfel, activitatea instanței de judecată privind doar aprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv ce țin de latura pedepsei penale, în alt sens decît cel pe care îl propune procurorul este o competență legală a acestei instanțe, care, nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul recursului ordinar. Mai mult, recurentul a invocat în recurs mai multe circumstanțe agravante, cum ar fi: „infracțiunea comisă cu o deosebită cruzime, manifestată prin acțiuni violente de lungă durată față de o femeie, în domiciliul părții vătămate”, care nu se regăsesc în actul de învinuire și din acest motiv nu pot fi luate în considerare de instanță, deoarece ,conform prescripțiilor art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale. Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată conform prevederilor legale și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei sentinței Judecătoriei Cahul din 16 ianuarie 2013 și Curții de Apel Cahul din 21 martie 2013, în cauza penală în privința inculpatului Gancear Ivan Serghei, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 18 septembrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 4 Dosarul nr. 1ra-780/13 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE DISPOZITIV 04 septembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență : Președinte Petru Ursache, Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 16 ianuarie 2013 și deciziei Curții de Apel Cahul din 21 martie 2013, în cauza penală în privința inculpatului Gancear Ivan Serghei, născut la 13 iulie 1960 în s. Cinișeuți, r-nul Rezina, domiciliat în s. Slobozia Mare, r-nul Cahul, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale; Termenul de examinare a cauzei în instanța de fond: 06 decembrie 2012-16 ianuarie 2013, în instanța de apel: 04 februarie – 21 martie 2013, în instanța de recurs: 26 iunie – 04 septembrie 2013; În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 16 ianuarie 2013 și deciziei Curții de Apel Cahul din 21 martie 2013, în cauza penală în privința inculpatului Gancear Ivan Serghei, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 18 septembrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 5