1ra-780/13 — art.201-1 al.3 lit.c CP

Dosarul nr. 1ra-780/13

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 16 ianuarie 2013și deciziei Curții de Apel

Cahul din 21 martie 2013, în cauza penală în privința inculpatului

Gancear Ivan Serghei, născut la

13 iulie 1960 în s. Cinișeuți, r-nul Rezina, domiciliat

în s. Slobozia Mare, r-nul Cahul, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 decembrie 2012-16 ianuarie 2013,

în instanța de apel: 04 februarie – 21 martie 2013,

în instanța de recurs: 26 iunie – 04 septembrie 2013;

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul Gancear

Ivan a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal la 5 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, începînd cu 17 noiembrie

2012.

aflîndu-se la domiciliul din s. Slobozia Mare, r-nul Cahul, inculpatul Gancear Ivan,

fiind în stare de ebrietate, a inițiat un conflict cu concubina Niculiță Ana, după care i-

a aplicat lovituri intenționate cu mîinele în regiunea capului și abdomenului,

cauzîndu-i leziuni corporale grave de la care victima a decedat.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod

penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de

un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a provocat suferință

fizică și psihică, care a provocat decesul victimei.

1

La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare gravitatea crimei comise,

că inculpatul a săvîrșit infracțiunea în stare de ebrietate, dar a recunoscut vina, s-a

căit sincer de cele comise, are o vîrstă înaintată, a acceptat judecarea cauzei în

procedură simplificată.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat la 7 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că instanța de fond a stabilit incorect categoria

penitenciarului, deoarece infracțiunea săvîrșită face parte din categoria celor deosebit

de grave și inculpatul urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip închis.

Totodată, inculpatul este o persoană agresivă și predispusă spre comiterea de

noi infracțiuni, iar prin pedeapsa-i aplicată nu se va realiza scopurile legii penale,

existînd riscul comiterii de către acesta a infracțiunilor similare.

casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

Goncear Ivan a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal la 5

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Colegiul a remarcat că solicitarea procurorului privind aplicarea pedepsei de 7

ani închisoare inculpatului este neîntemeiată, deoarece organul de urmărire penală nu

a reținut circumstanțe agravante în această cauză, iar faptul că inculpatul este

predispus să comită noi infracțiuni nu este argumentat și probat.

Totodată, instanța de fond corect a luat în considerație că inculpatul a comis o

infracțiune deosebit de gravă, fiind în stare de ebrietate, dar nu are antecedente

penale, este caracterizat pozitiv, a recunoscut vinovăția și a acceptat judecarea cauzei

în procedura simplificată.

Prima instanță a ignorat cerințele art.72 Cod penal și greșit a stabilit tipul

penitenciarului semiînchis în loc de închis, în care execută pedeapsa personale

condamnate pentru comiterea infracțiunilor deosebit de grave, cum este și cea

prevăzută la art. 201/1 alin. (3) lit. c) Cod penal.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a indicat că instanța de apel a interpretat eronat regulile de aplicare

a pedepsei mai blînde decît cea prevăzută de lege, nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de personalitatea inculpatului, de scopul urmărit, de

împrejurările concrete în cumul ale cauzei, de motivul acestea, în context cu alte

criterii generale de individualizare a pedepsei.

Instanțele eronat au aplicat prevederile art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal,

excluzînd neîntemeiat circumstanța agravantă că inculpatul la momentul comiterii

faptei infracționale a acționat cu intenție directă aflîndu-se în stare de ebrietate

alcoolică.

Inculpatul nu a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, mai mult,

contribuirea la descoperirea infracțiunii din partea inculpatului nu a fost benevolă și

necondiționată, deoarece el a fost reținut la fața locului, adică este o contribuire

mediocră, forțată, limitată în descoperirea infracțiunii.

2

Circumstanțele la care a făcut trimitere instanța de apel la stabilirea pedepsei,

sînt împrejurări obișnuite care predomină și caracterizează majoritatea cetățenilor și

deci nu se încadrează în excepționale, deoarece nu corespund cerințelor de apreciere

descrise de prevederile art.76 Cod penal.

Instanța de apel, în lipsa altor circumstanțe stabilite de către prima instanță, nu

a ținut cont de circumstanțele agravante. Și anume că infracțiunea comisă face parte

din categoria celor deosebit de grave, săvîrșită contra personalității, cu o deosebită

cruzime, manifestată prin acțiuni violente de lungă durată față de o femeie, în

domiciliul părții vătămate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6),10) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că în rechizitoriu este indicat că: „ circumstanțele

agravante ale vinovăției lui Gancear Ivan, prevăzute de art.77 Cod penal, în cadrul

urmăririi penale nu au fost stabilite” (f.d.69), iar împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărîrilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din prezenta

decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, luînd în considerare și faptul că inculpatul a comis o infracțiune

deosebit de gravă și în stare de ebrietate, ținînd cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile

legii, ținînd cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului (pct. 2 și 4 din prezenta

decizie).

Pe lîngă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de

apel a estimat circumstanțele cauzei în latura pedepsei. Însă, pornind de la relevanțele

art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

3

din cauza penală. Astfel, activitatea instanței de judecată privind doar aprecierea

circumstanțelor cauzei, inclusiv ce țin de latura pedepsei penale, în alt sens decît cel

pe care îl propune procurorul este o competență legală a acestei instanțe, care, nefiind

temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate

fi supusă criticii prin intermediul recursului ordinar.

Mai mult, recurentul a invocat în recurs mai multe circumstanțe agravante,

cum ar fi: „infracțiunea comisă cu o deosebită cruzime, manifestată prin acțiuni

violente de lungă durată față de o femeie, în domiciliul părții vătămate”, care nu se

regăsesc în actul de învinuire și din acest motiv nu pot fi luate în considerare de

instanță, deoarece ,conform prescripțiilor art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărîrile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată conform prevederilor legale și că

recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

sentinței Judecătoriei Cahul din 16 ianuarie 2013 și Curții de Apel Cahul din 21

martie 2013, în cauza penală în privința inculpatului Gancear Ivan Serghei, pe motiv

că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 18 septembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

4

Dosarul nr. 1ra-780/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

04 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 16 ianuarie 2013 și deciziei Curții de Apel

Cahul din 21 martie 2013, în cauza penală în privința inculpatului

Gancear Ivan Serghei, născut la

13 iulie 1960 în s. Cinișeuți, r-nul Rezina, domiciliat

în s. Slobozia Mare, r-nul Cahul, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 decembrie 2012-16 ianuarie 2013,

în instanța de apel: 04 februarie – 21 martie 2013,

în instanța de recurs: 26 iunie – 04 septembrie 2013;

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva sentinței

Judecătoriei Cahul din 16 ianuarie 2013 și deciziei Curții de Apel Cahul din 21

martie 2013, în cauza penală în privința inculpatului Gancear Ivan Serghei, pe motiv

că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 18 septembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

5