1ra-886/2014 — art.151 alin.4 CP

1ra-886/2014 — art.151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-886/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 05 decembrie 2013, declarate de

avocatul Mariana Turculeț în numele succesorului părții vătămate, Snejana Ionașcu,

și de inculpatul

Pendiura Stepan Iacov, născut la

27 septembrie 1960, originar și locuitor al s. Lebedenco,

r-nul Cahul, cetățean al R. Moldova, indicat în sentință că

„anterior a fost judecat”;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 19 martie – 16 august 2013,

în instanța de apel: 14 octombrie – 05 decembrie 2013,

în instanța de recurs: 01 aprilie – 11 iunie 2014;

C O N S T A T Ă :

Stepan a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 12 ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd cu 03 februarie 2013.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul succesorului părții vătămate, Snejana

Ionașcu, prejudiciul moral în mărime de 75.000 lei.

și 20:00, inculpatul Pendiura S., fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se în casa lui

Casianu Maria, din s. Lebedenco, r-nul Cahul, urmărind scopul cauzării vătămării

grave a integrității corporale și a sănătății, i-a aplicat părții vătămate Calaraș Victor

multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, cauzîndu-i

vătămare corporală gravă, în urma cărui fapt, în rezultatul șocului traumatic a

survenit decesul victimei.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, indicînd că a consumat cu

victima vin, între ei s-a început o ceartă și o bătaie, el i-a aplicat 2 lovituri în față și

ultimul a căzut jos, apoi s-a ridicat și iar au servit vin. După, s-au bătut a doua oară.

1

Martorul M. Casianu a declarat că, după ce au servit vin, între inculpat și V.

Calaraș s-a iscat o ceartă în legătură cu faptul că V. Calaraș a recunoscut că în anul

2008 a furat de la ea o cadă. Apoi inculpatul a început să-l bată pe V. Calaraș și i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii în bărbie și în cap, apoi inculpatul i-a mai dat o

lovitură în regiunea capului lui V. Calaraș și acesta a căzut jos în bucătăria de iarnă,

după căzătură acesta nu s-a mai ridicat și nu a mai scos un sunet. Ea s-a apropiat și s-

a uitat la el, l-a întrebat pe inculpat dacă acesta a decedat, iar el a răspuns că nu știe,

apoi s-a culcat să doarmă.

Instanța a apreciat critic declarațiile inculpatului, că el se afla în legitimă

apărare, deoarece viața sa și a M. Casianu era în pericol. Faptul că el l-a lovit mai

multe ori pe V. Calaraș, iar acesta nu a opus rezistență este confirmat prin declarațiile

martorului M. Casianu. Aceste declarații vin în contradicție cu circumstanțele de fapt

constatate în cadrul ședinței și anume că ei nu au încercat să întreprindă nici o măsură

pentru a se proteja și anume să cheme în ajutor vecinii sau colaboratorii de poliție,

sau să fugă din casă. La fel reieșind din declarațiile Mariei Casianu, victima nu a

opus rezistență, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 76 din

04.02.2013-15.02.2013 s-a constatat că la inculpat careva leziuni corporale la

momentul examinării nu au fost depistate.

Instanța a nu a luat în considerare argumentele inculpatului că V. Calaraș a

decedat din cauza că în sîngele lui s-a depistat 3,27 % de alcool etilic, deoarece acest

argument vine în contradicție cu raportul de expertiză medico-legală nr. 35 din

04.02.2013-25.02.2013, potrivit căruia moartea lui V. Calaraș a survenit în urma

șocului traumatic, ca urmare a excoriațiilor, echimozelor, plăgilor contuze și

hemoragiilor în țesuturile moi ale feței și capului, ce se dovedește prin datele

necropsiei. Iar concentrația de alcool etilic în sînge în mărime de 3,27 %, numai a

agravat dinamica instalării decesului.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății care este

periculoasă pentru viață și care au provocat decesul victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

care este una deosebit de grave, de persoana inculpatului, care anterior a fost judecat,

de circumstanțele agravante – săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate,

concluzionînd că corectarea și reeducarea lui este posibilă doar în condițiile izolării

de societate.

Referitor la cererea succesorului victimei, Snejana Ionașcu, privind încasarea

prejudiciului moral în mărime de 150.000 lei, instanța a indicat că compensarea

prejudiciului trebuie să prezinte o justă și integrală despăgubire. Cuantumul

despăgubirilor nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorul daunelor și

nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor, astfel despăgubirea cu titlu de

prejudiciu moral în mărime de 75.000 lei este una echitabilă.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Apelantul a invocat că a fost condamnat doar pe presupuneri, că martorii au dat

declarații contradictorii, că el nu i-a provocat părții vătămate leziuni corporale grave,

iar decesul victimei a survenit din cauza intoxicației cu alcool, pedeapsa aplicată față

de el fiind prea aspră.

2

2013, apelul a fost admis, casată parțial sentința în latura civilă, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre în această parte.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul succesorului părții vătămate, Snejana

Ionașcu, prejudiciul moral în mărime de 50.000 lei.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a verificat minuțios circumstanțele

cauzei, just a ajuns la concluzia că vinovăția inculpatului este integral dovedită prin

probele administrate pe caz și corect a încadrat acțiunile lui în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal, ca vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății care

este periculoasă pentru viață, care au provocat decesul victimei.

Argumentele inculpatului că el se afla în legitimă apărare și considerînd că

viața sa și a Mariei Casianu sunt în pericol au fost verificate și întemeiat respinse ca

nefondate, ele fiind dezmințite prin cumulul de probe puse la baza sentinței.

Sunt nefondate și argumentele apelantului că decesul victimei a survenit în

rezultatul intoxicației grave cu alcool etilic, or conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 35 din 04.02.2012 s-a constatat că moartea lui V. Calaraș a survenit

în rezultatul șocului traumatic, ca urmare a excoriațiilor, echimozelor, plăgilor

contuze și hemoragiilor în țesuturile moi ale feței și capului. Conform rezultatului

toxico-narcologic, în sângele cadavrului s-au depistat 3,27 % de alcool etilic, ceea ce

la persoanele vii provoacă o stare de intoxicație. Luînd în considerație concentrația

de alcool etilic în sînge, se poate de constatat că starea de ebrietate numai a agravat

dinamica instalării decesului.

Măsura de pedeapsă inculpatului a fost stabilită cu respectarea prevederilor art.

75, 85 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de

personalitatea inculpatului și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii art. 151 alin.

(4) Cod penal.

Totodată, instanța a statuat că luînd în considerație principiile compensării

echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, suferințele sufletești și starea de stres

cauzate succesorului victimei, S. Ionașcu, cuantumul prejudiciului moral încasat în

mărime 75.000 lei, este exagerat de mare și nu este în corespundere cu caracterul și

gravitatea suferințelor psihice suportate de către aceasta, suma urmînd a fi micșorată

până la 50.000 lei.

În termenii CEDO, acest criteriu se exprimă prin necesitatea ca succesorul

victimei să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie stabilit astfel încât acesta să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor,

și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

vătămate, S. Ionașcu, în care solicită casarea acestei decizii și menținerea sentinței.

Recurentul a indicat că instanța de apel neîntemeiat nu a ținut cont de

gravitatea infracțiunii comise, de gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite de

inculpat, nu a luat în considerație gradul suferințelor cauzate succesoarei victimei, S.

Ionașcu, nu a reținut faptul că prejudiciul moral a fost provocat ca rezultat al

3

acțiunilor directe ale inculpatului, între acestea existînd o legătură cauzală

nemijlocită.

Nu este clar cum instanța de apel a apreciat gravitatea suferințelor psihice

suportate de S. Ionașcu. Unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să

reprezinte o justă și integrală despăgubire. În temeiul Convenției Europene pentru

Drepturile Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să

primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, acesta este expus neclar,

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

5.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită casarea sentinței și a

deciziei menționate.

Recurentul a indicat că V. Calaraș a venit la ei bătut, cu multe vînătăi și

zgârieturi pe față, răni în regiunea bărbiei, hemoragie în țesuturile moi ale craniului,

echimoză pe gît, ce se află în legătură directă cu decesul.

Procurorul a fabricat dosarul, precum că el a venit în casa Mariei cu scopul

provocării vătămării intenționate, prin aplicarea multor lovituri cu pumnii și

picioarele, ceea ce contravine raportului prezentat de expert.

Martorii au declarat în ședință de judecată că dînsul cu victima era în relații de

prietenie. De moartea lui V. Calaraș el nu se face vinovat.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, ținînd seama de opinia părților

expusă în referință, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate

inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art.

424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se pronunță doar în limitele

temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală,

recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427

și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens. Conform art. 6 pct. 11/1)

Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor,

în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu

reprezintă o apreciere greșită a probelor.

În aspectul vizat se reține că recursul avocatului M. Turculeț este bazat pe

temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar și că instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Totodată, în pofida prevederilor enunțate, recurentul nu a specificat care ar fi

erorile concrete de drept și esența circumstanțelor că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii, că acesta este expus neclar, că instanța a admis o eroare gravă

de fapt, raportată la exigențele art. 6 pct. 11/1) Cod de procedură penală, care a

4

afectat soluția instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate în acest sens.

Cu referire la recursul ordinar declarat de inculpat se atestă că, în pofida

prevederilor enunțate, în el nu este indicat nici un temei din cele nominalizate în art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind omisă totalmente specificarea unor

concrete erori de drept și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest sens

(pct. 5.1 din decizie).

Rezultă, că recursurile nominalizate nu întrunesc cerințele legale de conținut în

partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursurile ordinare ale avocatului și inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept,

care le-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul avocatului M.

Turculeț (pct. 5 din decizie), în care nici nu se conțin referiri la erori de drept concret

definite, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4 din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind mărimea compensației pentru prejudiciul moral, luînd în considerare

prevederile art. 219 alin. (4), 220 alin. (3) Cod de procedură penală și art. 1423 Cod

civil, conform căror la evaluarea cuantumului despăgubirilor materiale ale

prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele psihice

provocate de decesul rudelor apropiate. Hotărîrea privind acțiunea civilă se adoptă în

conformitate cu normele dreptului civil. Mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al

autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în

care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luînd în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social

al persoanei vătămate.

Mai mult, recursul declarat de avocatul M. Turculeț, potrivit argumentelor

invocate și reproduse în pct. 5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura civilă.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

5

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura civilă în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul

este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice temei legal.

Prin urmare, recursul declarat de avocatul M. Turculeț este și unul vădit

neîntemeiat.

Pe lîngă aceasta, conform art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs

pot fi invocate doar acele temeiuri care au fost indicate și în apel.

Se atestă, însă, că argumentele specificate în recursul ordinar al inculpatului,

inclusiv cele reproduse în pct. 5.1 din prezenta decizie, nu au fost invocate și în apel

(pct. 3-5 din decizie).

Deci, în această consecutivitate acest recurs ordinar nu are niciun suport legal,

fiind vădit neîntemeiat.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărîrea atacată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția și că recursurile ordinare

declarate sunt și vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește condițiile legale de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc condițiile legale de

conținut și sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Cahul din 05 decembrie 2013 declarate de avocatul Mariana Turculeț,

în numele succesorului părții vătămate, Snejana Ionașcu, și de inculpatul Pendiura

Stepan Iacov, deoarece nu îndeplinesc cerințele legale de conținut și sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 02 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

6