1ra-654/13 — Vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății

1ra-654/13 — Vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-654/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2013, declarat de inculpatul

Falenciuc Veaceslav Dumitru, născut la

18 decembrie 1982 în or. Criuleni, locuitor al s.

Bălțata, r-nul Criuleni, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 24 iulie - 28 decembrie 2012,

în instanța de apel: 26 ianuarie - 06 martie 2012,

în instanța de recurs: 21 mai - 19 iunie 2013.

C O N S T A T Ă :

Veaceslav a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1), 90 Cod penal la 2 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă

de 2 ani.

De la Falenciuc Veaceslav s-a încasat în beneficiul părții vătămate Perepicico

Vadim paguba materială de 8158,71 lei și morală în mărime de 20.000 lei.

aflîndu-se în stradă în s. Bălțata, r-nul Criuleni, din cauza relațiilor ostile apărute,

inculpatul Falenciuc Veaceslav intenționat l-a îmbrîncit pe consăteanul său

Perepicico Vadim și i-a aplicat cîteva lovituri cu pumnul peste față și alte părți ale

corpului, cauzîndu-i vătămări corporale medii, care au dus la o dereglare a sănătății

de lungă durată, sub formă de fractura epifizei distale a fibulei drepte cu deplasarea

fragmentelor, plăgi contuze lacerate pe buza superioară și inferioară, excoriație pe

frunte din dreapta, echimoze pe hemitoracele stîng și brațul drept.

Inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că el nu a lovit partea vătămată

peste picior, doar i-a aplicat două lovituri acestuia în regiunea feței, cu scopul de a se

apăra.

1

Partea vătămată a declarat că inculpatul i-a aplicat multiple lovituri, inclusiv

peste picior, iar martorii Matelica A. și Perepicico O. au relatat că de la lovituri

partea vătămată a căzut jos, iar inculpatul a sărit cu picioarele peste corpul și piciorul

ultimului.

Instanța a menționat că, potrivit raportului de expertiză medico-legală din 15

mai și 21 noiembrie 2012, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale medii.

Se exclude posibilitatea formării acestor leziuni în rezultatul căderii libere de la

înălțime proprie a persoanei. Nu se exclude posibilitatea formării fracturii epifizei

distale a fibulei drepte cu deplasarea fragmentelor în rezultatul căderii cu accelerare,

lovindu-se de un corp contodent (asfalt, pietre, bordură) sau a căderii corpului

propriu peste picior.

Analizînd probele acumulate, instanța a considerat dovedită integral vina

inculpatului și a încadrat acțiunile lui în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, ca

vătămarea intenționată medie a integrității corporale, care nu este periculoasă pentru

viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151 Cod penal, dar care a fost urmată

de o dereglare îndelungată a sănătății.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța a ținut cont de

prevederile art. 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de personalitatea

inculpatului, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

că inculpatul este caracterizat pozitiv, are o vîrstă tînără, iar circumstanțe agravante

lipsesc.

În asemenea împrejurări instanța a concluzionat că nu este rațional ca

inculpatul să execute real pedeapsa închisorii și în privința lui, conform art. 90 Cod

penal, urmează a fi dispusă condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, stabilindu-i un termen de probă. Anume o astfel de pedeapsă va contribui

efectiv la corectarea și reeducarea inculpatului.

Acțiunea civilă urmează a fi admisă în partea încasării pagubei materiale în

mărime de 8158,71 lei. Totodată, suma prejudiciului moral solicitată de 60.000 lei

este exagerată, fiind necesar a încasa de la inculpat în beneficiul părții vătămate

prejudiciul moral în sumă de 20.000 lei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie achitat.

Ea a invocat că instanța n-a apreciat corect probele administrate, a luat ca bază

numai declarațiile părții vătămate, care sunt contradictorii, deoarece în plîngerea

depusă la poliție el a relatat că a fost lovit în față de inculpat, a căzut jos și și-a frînt

piciorul în urma căderii.

Instanța a ignorat argumentele inculpatului că i-a aplicat părții vătămate numai

două lovituri în regiunea feței cu scopul de a se apăra, fapt confirmat de martorii

acuzării și apărării.

Instanța a recunoscut ca probă a vinovăției raportul de expertiză medico-legală

din 21 noiembrie 2012, fără a-i da o apreciere justă, deoarece, conform concluziei

expertului nu se exclude posibilitatea formării fracturii epifizei distale a fibulei drepte

cu deplasarea fragmentelor în rezultatul căderii cu accelerare a părții vătămate.

Instanța a admis parțial acțiunea civilă fără a dispune de probe.

2

3.1. A declarat apel și partea vătămată Vadim Perepicico, în care a solicitat să

fie casată parțial sentința instanței de fond, cu excluderea aplicării față de inculpat a

prevederilor art. 90 Cod penal.

El a specificat că inculpatul anterior a mai săvîrșit astfel de acțiuni și față de

alte persoane, continuînd să fie agresiv.

au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a reținut că argumentele invocate în apelul inculpatului au

făcut obiectul discuției în cadrul cercetării în instanța de fond, însă nu și-au găsit

confirmarea.

Motivul invocat în apel că inculpatul i-a aplicat părții vătămate numai două

lovituri în regiunea feței și numai cu scopul de a se apăra, este combătut prin probele

examinate.

Argumentele că sentința este bazată doar pe declarațiile părții vătămate,

neapreciindu-se la justa valoare declarațiile inculpatului, nu și-au găsit confirmare,

or, martorii din partea apărării: Evghenii Balmuș, Vitalie Magdiuc, Ivan Șușchevici,

Vitalie Jomiru au declarat că în timpul conflictului inculpatul i-a aplicat o lovitură

inculpatului, de la care ultimul a căzut jos și nici un martor din partea apărării: Vitalie

Magdiuc, Ivan Șușchevici, Vitalie Jomiru, Andrei Gurali, Igor Grubleac, Evghenii

Balmuș și Valeriu Gurali, audiați în ședința de judecată, nu au declarat că au văzut de

la început și pînă la sfîrșit conflictul apărut între partea vătămată și inculpat.

Și raportul de expertiză medico-legală din 21 noiembrie 2012 a fost apreciat la

justa valoare de către instanța de fond. În acest raport este menționat că: „nu se

exclude posibilitatea formării fracturii epifizei distale a fibulei drepte cu deplasarea

fragmentelor în rezultatul căderii cu accelerare, lovindu-se de un corp contodent

(asfalt, pietre, bordură) sau a căderii corpului propriu peste picior”. Din declarațiile

martorilor enumerați rezultă că în timpul conflictului inculpatul i-a aplicat o lovitură

lui Vadim Perepicico, de la care ultimul a căzut jos și aceste declarații combat

totalmente afirmațiile apelantului.

La stabilirea măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța de fond a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, luînd în considerare

caracterul infracțiunii comise, circumstanțele care atenuează răspunderea penală,

personalitatea inculpatului, care are o vîrstă tînără, este fără antecedente penale, la

evidență psiho-narcologică nu se află, este caracterizat pozitiv, ceia ce permite

aplicarea față de el a unei pedepse condiționate, conform art. 90 Cod penal.

Referitor la acțiunea civilă sentința nu a fost contestată.

Încălcări de ordin procedural, care ar duce la casarea sentinței din oficiu nu au

fost stabilite.

menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

achitat.

Recurentul a invocat că partea vătămată nu-i poate ierta faptul că la ședința

Consiliului sătesc a fost luată o hotărîre în favoarea lui și permanent provoacă situații

de conflict.

3

La baza sentinței de condamnare au fost puse doar declarațiile părții vătămate,

a surorii lui, martorului Perepicico Olga și ale prietenului său, Matelica Anatolie.

Însă, acestea sînt persoane cointeresate.

Instanța neîntemeiat a pus la baza respingerii declarațiilor inculpatului

hotărîrea Judecătoriei Criuleni din 27 iunie 2012, prin care au fost anulate procesele-

verbale întocmite în privința părții vătămate, Peripicico O. și Matelica A., privind

comiterea contravenției prevăzută la art. 78 pct. 2) Cod contravențional. Motiv de

clasare a procedurilor contravenționale a servit faptul că agentul constatator nu s-a

prezentat la ședință.

Martorul Grubleac I. a declarat că partea vătămată, fugind după inculpat, s-a

împiedicat și a căzut jos.

Martorul Gurali V. a declarat că Matelica A. a lovit inculpatul cu piciorul în

abdomen. Inculpatul a început să fugă, iar partea vătămată încercînd să-l ajungă s-a

lovit de bordură și a căzut jos.

Raportul de expertiză medico-legală din 21 noiembrie 2012 n-a fost apreciat la

justa valoare. Conform acestuia nu se exclude posibilitatea formării fracturii epifizei

distale a fibulei drepte cu deplasarea fragmentelor în rezultatul căderii cu accelerare

și lovirii de un corp contondent (asfalt, pietre, bordură), sau a căderii corpului propriu

peste picior.

Instanța n-a apreciat faptul că nimeni din martorii oculari, care se aflau în bar,

n-au declarat că el ar fi sărit cu piciorul peste piciorul părții vătămate. Aceste

declarații le-a susținut doar sora părții vătămate, Perepicico O. și prietenul său,

Matelica A.

Dînsul nu putea să prevadă că partea vătămată, fugind, va cădea și-și va luxa

piciorul.

Conform art. 20 Cod penal, fapta se consideră săvîrșită fără vinovăție dacă

persoana care a comis-o nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau

inacțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile și,

conform circumstanțelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.

Instanța n-a ținut cont de faptul că nu constituie infracțiune acțiunea sau

inacțiunea care, deși formal conține semnele unei fapte prevăzute de prezentul cod,

dar fiind lipsită de importanță, nu prezintă gradul prejudiciabil al unei infracțiuni.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Recursul ordinar este bazat pe unul din temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, că nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

4

Însă, în pofida prevederilor enunțate, recurentul, utilizînd fraze generale, lipsite

de analiza și concluzia logică coroborată la faptele incriminate inculpatului, de genul:

„inculpatul nu-i poate ierta faptul că..., aceste persoane sînt cointeresate...,

inculpatul a fost internat în spital cu traumă cerebrală..., instanța neîntemeiat a pus

la baza respingerii declarațiilor inculpatului..., raportul de expertiză medico-legală

n-a fost apreciat la justa valoare..., fapta se consideră săvîrșită fără vinovăție...,

acțiunea sau inacțiunea lipsită de importanță, nu prezintă gradul prejudiciabil al

unei infracțiuni”, nu a indicat, care ar fi erorile concrete de drept și esența

circumstanțelor că nu au fost întrunite elementele infracțiunii, fiind omisă în totalitate

și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Astfel, recursul de pe rol nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța

de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al inculpatului

cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect, în baza împrejurărilor relevate în hotărîrile atacate și

reproduse în pct. 2, 4 din prezenta decizie, se atestă că în coraport cu motivele

invocate în recursul ordinar, care nici nu conțin referiri la niște erori de drept

concrete și clar definite, atît instanța de fond, cît și instanța de apel, au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind infracțiunea comisă de inculpat în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, determinînd corect

și întemeiat încadrarea juridică a acțiunilor infracționale ale recurentului, iar

pedeapsa penală a fost individualizată și aplicată ultimului în conformitate cu rigorile

prevăzute de legea actuală.

Pe lîngă această, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 5 din

prezenta decizie, care au fost deja minuțios verificate și adecvat soluționate de către

instanța de apel (pct. 4 din decizie), recursul este întemeiat pe critica modului în care

instanțele judecătorești au estimat circumstanțele cauzei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, conform cărora judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate, doar

competența și activitatea instanței de apel privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei, în alt sens decît cel pe care îl propune inculpatul, este o

competență legală a acestei instanțe și nu constituie temei de drept pentru recursul

ordinar, din categoria celor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, adică nici

nu poate fi supusă criticii prin intermediul recursului ordinar.

5

Mai mult, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs pot fi

invocate doar temeiurile, care au fost invocate în apel.

Se reține, însă, că argumentele specificate în recursul ordinar, nu au fost

invocate de către recurent și în apel (pct. 3 și 5 din decizie).

Rezultă că, în aspectul enunțat, recursul ordinar nu are suport legal.

Circumstanțele nominalizate denotă în mod concludent că instanța de fond și

cea de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii incriminate și că

recursul ordinar este și unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta nu îndeplinește cerințele de conținut și este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, dat fiind că instanța de fond și cea de apel, în cadrul judecării

cauzei menționate nu au comis erori de drept în coraport cu motivele invocate în

recursul ordinar, că acesta nu îndeplinește condițiile legale de conținut și este vădit

neîntemeiat, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Falenciuc Veaceslav

Dumitru împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2013, pe motiv că

nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 03 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

6

Dosarul nr. 1ra-654/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

19 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2013, declarat de inculpatul

Falenciuc Veaceslav Dumitru, născut

la 18 decembrie 1982 în or. Criuleni, locuitor al s.

Bălțata, r-nul Criuleni, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 24 iulie - 28 decembrie 2012,

în instanța de apel: 26 ianuarie - 06 martie 2012,

în instanța de recurs: 21 mai - 19 iunie 2013.

În conformitate cu art. 431, 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Falenciuc Veaceslav

Dumitru împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2013, pe motiv că

nu îndeplinește cerințele legale de conținut și este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 03 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

7