1ra-761/15 — art. 201/1 alin. 1 CP

1ra-761/15 — art. 201/1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr. 1ra-761/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 noiembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Petru Moraru și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2015,

declarat de avocatul Marcela Roșca în numele inculpatului

Onișciuc Vitalie Fiodor, născut la 12 martie 1967,

originar și domiciliat or. Criuleni, str. D. Cantemir 5.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.01.2014 - 12.09.2014;

Instanța de apel: 26.09.2014 - 25.03.2015;

Instanța de recurs: 25.06.2015 - 11.11.2015.

A CONSTATAT:

fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1)

Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

că, la 18 septembrie 2013, aproximativ la ora 07.00, aflîndu-se la domiciliul său

amplasat pe adresa or. Criuleni, str. D. Cantemir 5, unde locuiește împreună cu

familia, acționînd intenționat asupra unui membru al familiei, avînd scopul de a cauza

suferință fizică și psihică, i-a aplicat soției sale Tatiana Onișciuc, multiple lovituri cu

pumnii peste față și cap, după care, cu un fier de călcat, i-a aplicat lovituri în regiunea

ambelor brațe, astfel cauzîndu-i vătămări corporale ușoare.

numele părții vătămate Tatiana Onișciuc, care au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vitalie Onișciuc să

fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivare a invocat că, la analiza circumstanțelor cauzei și probelor

prezentate, prima instanță greșit a apreciat totalitatea semnelor obiective ale faptelor

social periculoase săvîrșite de către Vitalie Onișciuc.

La adoptarea sentinței, prima instanță, conform prevederilor alin. (1) art. 101

Cod de procedură penală, urma să aprecieze fiecare probă prezentată din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și să adopte o hotărîre legală, iar pedeapsa

stabilită să fie în corespundere cu prejudiciul cauzat în urma infracțiunii.

1

A menționat că, în cadrul urmăririi penale au fost acumulate suficiente probe

care demonstrează vinovăția lui Vitalie Onișciuc în săvîrșirea infracțiunii incriminate,

iar prima instanță a adoptat o soluție contrară legii, bazată pe concluzii și motive

declarative;

- avocatul Ana Nani în numele părții vătămate Tatiana Onișciuc, casarea

acesteia, rejudecarea cauzei, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu

pronunțarea unei noi hotărîri de condamnare.

În motivare a invocat că, pe parcursul examinării cauzei penale în prima

instanță, ca urmare a probelor examinate, pe deplin a fost demonstrată vinovăția lui

Vitalie Onișciuc.

Din declarațiile părții vătămate Tatiana Onișciuc rezultă că „în dimineața zilei

de 18 septembrie 2013, soțul s-a întors acasă și m-a îmbrîncit, eu am căzut peste ușă,

lovindu-mă cu capul, apoi mi-a aplicat lovituri cu pumnul și palmele în regiunea

corpului. A luat fierul de călcat și mă lovea peste mîini. Ulterior, a aruncat fierul de

călcat jos pe podea și s-a întors să plece. Eu m-am aplecat să ridic fierul de călcat, el

s-a întors și m-a lovit cu pumnul în regiunea ochiului, eu încercînd să mă apăr l-am

lovit cu fierul de călcat în cap”.

Toate cele declarate de partea vătămată, sunt dovedite și prin raportul de

expertiză medico-legală nr. 438 D din 24 decembrie 2013, conform căruia la Tatiana

Onișciuc au fost constatate vătămări corporale ușoare sub formă de plagă contuză cu

edem al țesuturilor moi adiacente, echimoză la nivelul feței și echimoze pe ambele

brațe.

Apelantul a accentuat că, din declarațiile inculpatului a rezultat că a îmbrîncit-o

pe partea vătămată, peste ușă, a apucat-o de mîini și probabil din această cauză i-au

rămas semne.

În urma leziunilor corporale cauzate de Vitalie Onișciuc, partea vătămată s-a

adresat la medic solicitînd serviciile ambulanței, comunicînd medicilor de unde are

leziunile corporale, iar aceștia din urmă au sesizat poliția privind faptul adresării după

ajutor medical de către Tatiana Onișciuc, care avea multiple echimoze pe corp, fiind

maltratată.

A susținut că, din ansamblul de probe existente și cercetate în prima instanță,

vinovăția inculpatului pe deplin a fost demonstrată, însă a fost adoptată o sentință de

achitare, contrar prevederilor legale și a probelor existente pe dosar.

au fost admise apelurile declarate, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vitalie Onișciuc

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate, a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

4.1. Instanța de apel a constatat că, Vitalie Onișciuc, la 18 septembrie 2013,

aproximativ la ora 07.00, aflîndu-se la domiciliul său amplasat pe adresa or. Criuleni,

str. D. Cantemir 5, unde locuiește împreună cu familia, acționînd intenționat asupra

unui membru al familiei, avînd scopul de a cauza suferință fizică și psihică, i-a aplicat

soției sale, Tatiana Onișciuc, multiple lovituri cu pumnii peste față și cap, după care cu

un fier de călcat, i-a aplicat lovituri în partea ambelor brațe, astfel, cauzîndu-i conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 438 D din 24 decembrie 2013, vătămări

corporale ușoare.

2

4.2. În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, situația de fapt

reținută de prima instanță nu corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

incorect, instanța ajungînd eronat la concluzia că în ședința de judecată nu s-a dovedit

cu certitudine, că în urma acțiunilor inculpatului Vitalie Onișciuc, manifestate fizic și

verbal, au fost provocate, la 18 septembrie 2013, la ora 07.00, vătămări corporale și

suferințe psihice soției sale, Tatiana Onișciuc.

Instanța de apel a reținut că, soluția primei instanțe nu corespunde probelor din

dosar, deoarece vinovăția inculpatului a fost demonstrată pe deplin prin ansamblul de

probe prezentate de către acuzare, care au fost reținute de instanța de apel, și anume:

declarațiile părții vătămate Tatiana Onișciuc, martorului minor Vitalie Onișciuc

(f.d. 34); comunicarea telefonică de la Substațiunea 903, precum că după ajutor

medical s-a adresat Tatiana Onișciuc a.n. 1971, domiciliată or. Criuleni, care avea

multiple echimoze pe corp, fiind maltratată (f.d. 7); raportul de expertiză

medico-legală nr. 438 D din 24 decembrie 2013, prin care s-a constatat că la Tatiana

Onișciuc au fost depistate leziuni sub formă de plagă contuză cu edem al țesuturilor

moi adiacente și la nivelul feței, echimoze pe membrele superioare, care au fost

cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect dur cu suprafața de interacțiune limitată

și dereglare a sănătății de scurtă durată, care se califică ca vătămări corporale ușoare

(f.d. 35).

Astfel, instanța de apel a menționat că, prin prisma ansamblului de probe

pertinente și concludente cercetate în ședința de judecată a fost demonstrată cert

vinovăția lui Vitalie Onișciuc în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1)

Cod penal, violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal,

comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat

suferințe fizice și psihice.

4.3. Instanța de apel a constatat că, Vitalie Onișciuc a săvîrșit o infracțiune

împotriva relațiilor sociale cu privire la solidaritatea familială și relațiilor sociale cu

privire la integritatea corporală, sănătatea, integritatea fizică sau psihică a persoanei.

Potrivit materialelor dosarului, instanța de apel a stabilit că, în acțiunile lui

Vitalie Onișciuc se atestă prezența laturii obiective a infracțiunii de violență în familie.

Astfel, a fost atestată fapta prejudiciabilă manifestată prin faptul că, Vitalie

Onișciuc a aplicat soției sale Tatiana Onișciuc, multiple lovituri cu pumnii peste față și

cap, după care cu un fier de călcat, i-a aplicat lovituri în partea ambelor brațe, astfel

cauzîndu-i vătămări corporale ușoare sub formă de plagă contuză cu edem al

țesuturilor moi adiacente, echimoză la nivelul feței și echimoze pe ambele brațe astfel,

pricinuindu-i suferințe fizice și psihice.

Acest fapt a fost dovedit prin declarațiile părții vătămate, prin declarațiile

martorului minor Vitalie Onișciuc, din care rezultă că, la 18 septembrie 2013,

aproximativ la ora 07.00, el a auzit un conflict iscat între părinți, la etajul I al casei și

cînd a coborît să vadă ce se întîmplă, a văzut cum mama plîngea fiind însîngerată pe

față, prin declarațiile inculpatului date în ședința de judecată, în contextul cărora

menționează că nu cunoaște de unde au apărut leziunile corporale pe corpul și fața

părții vătămate, dar admite că în momentul în care ar fi apucat-o de mînă, i-ar fi cauzat

careva traume, cît și prin raportul de expertiză medico-legală nr. 438 D din 24

decembrie 2013, potrivit căruia la Tatiana Onișciuc au fost depistate leziuni sub formă

de plagă contuză cu edem al țesuturilor moi adiacente și la nivelul feței, echimoze pe

membrele superioare, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect dur

3

cu suprafața de interacțiune limitată și dereglare a sănătății de scurtă durată și care se

califică ca vătămări corporale ușoare.

4.4. Instanța de apel a reținut ca declarativă versiunea inculpatului precum că în

dimineața zilei de 18 septembrie 2013, el nu a aplicat violență față de partea vătămată

Tatiana Onișciuc, ci doar s-a apărat de atacurile acesteia, precum și afirmațiile

inculpatului că, leziunile de pe fața părții vătămate, Tatiana Onișciuc le-a cauzat

personal, deoarece, în cadrul cercetării judecătorești s-a demonstrat cu certitudine că în

dimineața zilei de 18 septembrie 2013, aproximativ la ora 07.00, între soții Onișciuc a

avut loc un conflict. Însuși inculpatul, a recunoscut că nu a înnoptat acasă și cearta a

pornit din motive de gelozie.

În timpul conflictului, Vitalie Onișciuc a acuzat-o pe soția sa de infidelitate și a

manifestat violență față de ultima, aplicînd multiple lovituri cu pumnii peste față și

cap, după care cu un fier de călcat i-a aplicat lovituri în partea ambelor brațe,

cauzîndu-i suferințe fizice și psihice.

Instanța de apel nu a reținut argumentul primei instanțe precum că declarațiile

date de către inculpatul Vitalie Onișciuc în ședința de judecată sunt similare cu

declarațiile lui, date sub jurămînt, în calitate de parte vătămată în cadrul dosarului

penal de învinuire a Tatianei Onișciuc în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (1) Cod penal (f.d. 93-94), din care rezultă că a îmbrîncit-o pe soția sa, care era

cu fierul de călcat în mînă, pentru a evita o eventuală lovitură, ea a căzut jos și s-a

lovit cu fierul de călcat la ochi, el dorind să evite un conflict, s-a întors să plece și a

fost lovit din spate de către soția sa cu fierul de călcat.

În acest sens, instanța de apel a accentuat faptul că, chiar dacă Tatiana Onișciuc

a fost condamnată în dosarul penal de învinuire pentru săvîrșirea infracțiunii de

violență în familie aplicată față de Vitalie Onișciuc, acest fapt nu exclude vinovăția lui

Vitalie Onișciuc în săvîrșirea infracțiunii de violență în familie și nu îl absolvește pe

inculpat de răspundere penală, fiecare parte urmează să poarte răspundere pentru

acțiunile sale.

De asemenea, instanța de apel a apreciat ca fiind declarativă versiunea

inculpatului precum că dosarul penal intentat împotriva sa are conotații politice,

deoarece este primar, fiindcă nu există nici un suport probatoriu în confirmarea acestei

versiuni.

4.5. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Vitalie Onișciuc,

instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 61, 75 alin. (1) Cod penal, și

anume de rezonanța socială a valorilor prejudiciate de către Vitalie Onișciuc, de faptul

că infracțiunea este una ușoară, de personalitatea inculpatului care la locul de trai se

caracterizează pozitiv, este tras pentru prima dată la răspundere penală, instanța de

apel a considerat că corectarea și reeducarea va fi echitabilă și rezonabilă cu aplicarea

în privința lui Vitalie Onișciuc a pedepsei penale prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod

penal, sub formă de 1 an închisoare și a dispus, în baza art. 90 Cod penal, suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, considerînd că

scopul legii penale poate fi atins fără izolarea lui Vitalie Onișciuc de societate.

pct. 6), 11), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs

decizia, solicitînd casarea acesteia cu dispunerea încetării procesului penal din motivul

existenței circumstanțelor care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și

tragerea la răspundere penală.

4

În motivarea recursului a invocat că, declarațiile martorului minor, Vitalie

Onișciuc, au fost depuse în cadrul urmăririi penale, fără a fi posibilă audierea acestuia

în cadrul ședinței de judecată, din motiv că acuzatorul de stat a renunțat la acest

martor, deci declarațiile acestui martor nu pot servi ca mijloc de probă în constatarea

vinovăției inculpatului dat fiind faptul că acesta nu a fost audiat în cadrul ședinței de

judecată, iar veridicitatea acestora poate fi pusă la îndoială, deoarece nu au fost

obținute în modul prevăzut de art. 1101 alin. (1) Cod de procedură penală.

Menționează recurentul că, informația telefonică de la Substațiunea 903, la fel,

nu poate sta la baza concluziei de vinovăție a inculpatului, deoarece aceasta a fost

efectuată la data de 20 septembrie 2013, adică peste două zile după declanșarea

conflictului familial, fiindcă, în această perioadă, partea vătămată putea să-și cauzeze

în alte circumstanțe vătămările corporale care s-au constatat prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 438 D din 24 decembrie 2013.

Totodată, faptul că Tatiana Onișciuc, la examinarea medicală, nu a indicat

maltratarea de către soț, demonstrează încă o dată contradictorialitatea declarațiilor

părții vătămate.

Mai invocă recurentul că, raportul de expertiză medico-legală nr. 438 D din

24 decembrie 2013, face trimitere la raportul de constatare medico-legală nr. 4696 din

18 septembrie 2013, din care se constată, că la Tatiana Onișciuc au fost depistate

leziuni corporale sub formă de plagă contuză cu edem al țesuturilor moi adiacente și

echimoză la nivelul feței, echimoze pe membrele superioare, care au fost cauzate prin

acțiunea traumatică a unui obiect dur cu suprafața de interacțiune limitată, posibil în

timpul și circumstanțele indicate și duc la o dereglare a sănătății de scurtă durată și se

califică ca vătămări corporale ușoare.

După cum s-a constatat în cadrul cercetării judecătorești atît organul de urmărire

penală cît și partea vătămată nu au putut demonstra legătura cauzală dintre posibilele

leziuni survenite în urma conflictului dintre aceasta și inculpat și leziunile corporale

depistate la partea vătămată peste 2 zile.

În asemenea circumstanțe, prin prisma ansamblului de probe pertinente și

concludente cercetate în ședința de judecată, apărarea consideră că, nu sa demonstrat

vinovăția lui Vitalie Onișciuc în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1)

Cod penal.

Subsidiar a menționat că, din materialele dosarului penal, rezultă că în cadrul

efectuării urmăririi penale, s-a constatat faptul că Vitalie Onișciuc s-a aflat în legitimă

apărare potrivit alin. (2) art. 36 Cod penal.

Din declarațiile părții vătămate depuse în cadrul ședinței de judecată în prima

instanță și susținute în instanța de apel, Vitalie Onișciuc pentru a evita conflictul, a

hotărît să părăsească locul conflictului și plecînd a fost lovit cu fierul de călcat la cap.

Declarațiile inculpatului Vitalie Onișciuc, coroborează cu declarațiile martorului

minor, Vitalie Onișciuc și cu declarațiile părții vătămate Tatiana Onișciuc.

Din declarațiile menționate rezultă că, Vitalie Onișciuc era cu spatele întors la

partea vătămată în momentul cînd a fost aplicată lovitura cu fierul de călcat și denotă

că inculpatul se îndepărta, de aici rezultă că atacul era în curs de realizare.

expus pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece temeiurile invocate de recurent nu

sunt reglementate de art. 427 Cod de procedură penală.

5

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 12) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, există o cauză de înlăturare a răspunderii penale și faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, la judecarea cauzei menționate în instanța de recurs, aceste temeiuri nu

și-au găsit confirmare.

În sensul vizat și cu privire la argumentele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu se conțin referiri la erori de drept concrete și clar definite, se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărîrii contestate, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acestuia în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, fiecare probă fiind apreciată în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1)

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

7.1. Din studiul recursului declarat împotriva deciziei instanței de apel, rezultă

că, apărarea o consideră ilegală deoarece probele existente la materialele cauzei

dovedesc că în acțiunile inculpatului există una din cauzele care înlătură caracterul

penal al faptei, deoarece ultimul s-a aflat în legitimă apărare.

Referitor la acest argument instanța de recurs remarcă prevederile alin. (2)

art. 36 Cod penal, ce stipulează că, este în stare de legitimă apărare persoana care

săvîrșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat

împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol

grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Prin urmare, reieșind din dispoziția normei sus enunțate, o condiție pentru a fi

prezentă legitima apărare este respingerea unui atac.

Potrivit doctrinei penale sub aspectul legitimei apărări, atacul este o agresiune, o

comportare violentă a omului, care este îndreptat împotriva unei valori sociale ocrotite

de lege.

La rîndul său, atacul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

- să fie direct, imediat, material și real;

- să fie îndreptat împotriva propriei persoane, a altei persoane sau împotriva

unui interes public;

- să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Teoria juridică menționează că, caracterul imediat al atacului fixează în timp

desfășurarea acestuia, încadrîndu-l într-un anumit interval, în care poate interveni o

apărare legitimă.

Totodată, considerentele doctrinale evidențiază că, apărarea nu e considerată

legitimă dacă riposta agresorului a fost întreprinsă după consumarea atacului.

6

Din declarațiile părții vătămate date în cadrul ședinței de judecată în prima

instanță și susținute în instanța de apel, Colegiul reține că, aceasta a fost îmbrîncită de

către inculpat, ulterior a căzut și s-a lovit de ușă, iar inculpatul i-a aplicat multiple

lovituri cu pumnii peste față și cap, după care cu un fier de călcat, i-a aplicat lovituri în

partea ambelor brațe.

Declarațiile părții vătămate, coroborează cu raportul de expertiză medico-legală

nr. 438 D din 24 decembrie 2013, potrivit căruia la Tatiana Onișciuc au fost depistate

leziuni sub formă de plagă contuză cu edem al țesuturilor moi adiacente și la nivelul

feței, echimoze pe membrele superioare, care au fost cauzate prin acțiunea traumatică

a unui obiect dur cu suprafața de interacțiune limitată și dereglare a sănătății de scurtă

durată, care se califică ca vătămări corporale ușoare.

Astfel, argumentele recurentului precum că, inculpatul a acționat în legitimă

apărare, la caz, nu și-au găsit confirmare.

7.2. În privința alegațiilor, invocate de autorul recursului ce ține de faptul că

declarațiile martorului minor Vitalie Onișciuc, din cadrul urmăririi penale, nu pot servi

ca mijloc de probă, deoarece acesta nu a fost audiat în cadrul ședinței de judecată, iar

veridicitatea acestora poate fi pusă la îndoială, deoarece nu au fost obținute în modul

prevăzut de art. 1101 alin. (1) Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate, ori, potrivit

art. 251 alin. (4) Cod de procedură penală, încălcarea oricărei alte prevederi legale

decît cele prevăzute în alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii – cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale – cînd

partea i-a cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de judecată – cînd partea

a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este

prezentată nemijlocit în instanță.

Prin urmare, reieșind din lucrările dosarului, nu se atestă că inculpatul sau

apărătorul acesteia, la finisarea urmăririi penale sau la judecarea cauzei în prima

instanță au invocat sau semnalat careva încălcări procesuale în sensul vizat, acestea

fiind invocate abia la etapa declarării recursului.

Ținînd cont de cele menționate supra, instanța de recurs reține că, refuzul

procurorului de la audierea martorului minor Vitalie Onișciuc, nu denotă că

declarațiile acestuia nu constituie un mijloc de probă, ori procurorul a specificat că

martorul minor este fiul părților pe dosar, și anume al inculpatului, și a refuzat de la

audierea acestuia pentru a reduce posibila traumare a ultimului.

În afară de declarațiile martorului minor Vitalie Onișciuc, instanța de apel a pus

la baza hotărîrii de condamnare și alte probe, cum ar fi comunicarea telefonică de la

Substațiunea 903 și raportul de expertiză medico-legală nr. 438 D din 24 decembrie

2013, care confirmă vinovăția inculpatului Vitalie Onișciuc în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal.

La fel, Colegiul penal, specifică că din textul recursului, se evidențiază că

recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, ori, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute

la art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de recurent nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală.

Totodată, recursul ordinar declarat de recurent mai este fondat în drept și pe

temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, din care rezultă

că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept

7

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs se

pronunță doar în limitele temeiurile invocate în recurs.

Conform art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie

motivat.

În corespundere cu art. 430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea

ilegalității hotărîrii în acest sens.

Însă, în recursul respectiv, ignorîndu-se prescripțiile nominalizate supra, nu este

specificat care ar fi esența încadrării juridice greșite a faptei săvîrșite, care ar fi

articolul în baza căruia urmau să fie calificate acțiunile inculpatului, fiind omisă în

totalitate argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Ori, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decît interesele legii.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărîrii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat de avocatul Marcela Roșca în numele inculpatului

Vitalie Onișciuc.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Marcela Roșca în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 25 martie 2015, în cauza penală privindu-l pe Onișciuc Vitalie Fiodor, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Vladimir Timofti

8