1ra-1193/15 — art. 201-1 alin 1 CP

Dosarul nr.1ra-1193/2015

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 decembrie 2015 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Petru Moraru și Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

21 mai 2015, declarat de avocatul Sergiu Musteață în numele inculpatului

Frunze Mihail Gheorghe, născut la

29 noiembrie 1953, originar și domiciliat or. Rezina,

str. Gorkii 29.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.08. - 30.10.2014;

Instanța de apel:24 11.2014 - 21.05.2015;

Instanța de recurs: 06.08. - 02.12.2015.

A C O N S T A T A T:

fost achitat de sub învinuirea de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011

alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

pentru faptul că el, la 10 iunie 2014, aproximativ la ora 1900, aflîndu-se la

domiciliul său amplasat pe adresa str. Gorchii 29, or. Rezina, în urma unui conflict

cu soția G. Frunze, a agresat-o, lovind-o cu pumnii în partea abdomenului,

provocîndu-i ultimei, suferințe psihice și dureri fizice, iar ulterior la 11 iunie 2014,

M. Frunze, aflîndu-se la piața comercială din or. Rezina, unde activează, din nou

și-a agresat soția, apucînd-o de gît și cauzîndu-i dureri fizice.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Mihail Frunze să fie

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii să-i fie

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

În susținerea apelului, procurorul a invocat că, prima instanță nu a apreciat

probele prezentate de acuzare prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală, sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

1

În acest context, procurorul a menționat, că prima instanță la emiterea

sentinței de achitare a lăsat fără apreciere probele decisive cum ar fi declarațiile

martorilor T. Grădinaru, R. Șevcenco și M. Țurcan, deoarece aceștia au cunoscut și

cunosc faptul existenței agresiunii fizice și psihice din partea lui M. Frunze față de

partea vătămată G. Frunze.

Mai mult, prima instanță a trecut cu vederea și faptul, că M. Frunze anterior a

fost tras la răspundere contravențională, necătînd la faptul stingerii antecedentului

contravențional, aceste circumstanțe totuși indică la existența agresiunii

inculpatului M. Frunze.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care M. Frunze a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, la 1 an

închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

La adoptarea soluției date, instanța de apel, a constatat în fapt că,

Mihail Frunze la 10 iunie 2014, aproximativ la ora 1900, aflîndu-se la domiciliul

său amplasat pe adresa str. Gorchii 29, or. Rezina, în urma unui conflict cu soția

G. Frunze, a agresat-o, lovind-o cu pumnii în partea abdomenului, provocîndu-i

ultimei, suferințe psihice și dureri fizice, iar ulterior la 11 iunie 2014, M. Frunze,

aflîndu-se la piața comercială amplasată în or. Rezina, unde activează, din nou și-a

agresat soția, apucînd-o de gît și cauzîndu-i dureri fizice.

În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului M. Frunze în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (1) Cod penal, întrutotul s-a

confirmat prin: declarațiile inculpatului M. Frunze date în cadrul cercetării

judecătorești; părții vătămate G. Frunze, din care rezultă că la 10.06.2014, acasă

inculpatul a împins-o, a insultat-o și a lovit-o cu pumnul în abdomen; la

11.06.2014 în piață a numit-o cu cuvinte urîte, a lovit-o și a apucat-o de piept; la

piață a chemat poliția; după incidentul de la piață a avut hematoame pe corp, însă

nu a mers să facă expertiză medico-legală din cauza sănătății; pînă la incidentele

din luna iunie 2014 au mai avut loc astfel de incidente și s-a mai adresat la poliție

și la asistentul social; inspectorul de poliție i-a aplicat inculpatului amendă

contravențională. (f.d. 20, 65); martorilor T. Grădinaru din care rezultă că, în luna

iunie 2014, după o altă sesizare a poliției, M. Frunze și G. Frunze au fost

telefonați și invitați la DASPF; G. Frunze a spus că de cîțiva ani soțul o agresează

psihologic, deoseori nu se înțeleg și se agresează verbal (f.d. 18, 74), M. Goncear

(f.d. 68), O. Smirnov (f.d. 8, 70), R. Șevcenco din care rezultă că, la 10 sau

11 iunie 2014, fiind la piața din or. Rezina a văzut-o pe cunoscuta sa G. Frunze

care plîngea și care i-a spus că s-a certat cu soțul său și acesta a lovit-o, avea în

mîină un lănțișor din aur rupt, G. Frunze aștepta poliția pe care a chemat-o, mai

înainte G. Frunze la fel i-a povestit că se ceartă cu soțul (f.d. 76), M. Țurcan

(f.d. 72); apel telefonic, potrivit căruia G. Frunze a anunțat despre faptul că la

10.06.2014, ora 1900 a fost agresată fizic de soțul său (f.d. 6); îndreptare la

consultație medico-legală eliberată cet. G. Frunze (f.d. 10); răspunsul Primăriei

or. Rezina nr. 488 din 16.06.2014 (f.d. 13); actul nr. 23 din 12.06.2014 de

examinare a condițiilor de trai a familiei Frunze (f.d. 14); copia scrisorii

2

nr. 1-16-F/08 din 26.12.2008, potrivit căreia G. Frunze a fost informată că în urma

examinării cererii depuse de ea, M. Frunze a fost tras la răspundere conform

art. 47/1 alin. (2) Cod contravențional și copia hotărîrii Judecătoriei Rezina din

19.06.2014, prin care se confirmă că căsătoria dintre M. Frunze și G. Frunze a fost

desfăcută.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal.

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitînd

casarea acesteia, cu menținerea sentinței fără modificări.

În susținerea cerințelor, recurentul a menționat, că instanța de apel contrar

prevederilor art. 389 Cod de procedură penală a pronunțat o hotărîre de

condamnare, bazîndu-se doar pe declarațiile părții vătămate care constituie niște

presupuneri, fără audierea martorilor oculari, mai mult, în speță lipsește raportul de

expertiză medico-legală (martorii audiați la etapa urmăririi penale și în prima

instanță nu au observat careva leziuni corporale vizibile la partea vătămată, în

situația în care ea a indicat la aplicarea loviturilor inclusiv în regiunea capului la

10 iunie 2014) fapt care admite doar o presupunere a aplicării violenței de către

inculpat în privința părții vătămate.

În același context, recurentul a mai invocat, că de fapt inculpatul a fost

provocat de către partea vătămată, fiind determinat la situații de conflict, fapt

confirmat și de martorii M. Goncear, O. Smirnov.

acestuia deoarece argumentele recurentului nu au suport probant, iar din textul

deciziei contestate, rezultă că instanța de apel a analizat obiectiv probele

administrate, hotărîrea cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de

condamnare și această hotărîre corespunde prevederilor art. art. 414, 417 Cod de

procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Însă, acest temei pentru declararea recursului ordinar nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

În pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a R. Moldova

nr. 9 din 30 octombrie 2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza

penală”, este atenționat că instanța de recurs controlează dacă s-a aplicat corect

dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost

3

constatate respectîndu-se normele de drept material sau procesual.

Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept.

Instanța de recurs, menționează, că temeiul invocat de recurent - „nu sînt

întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, cînd instanța ce a judecat

cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în

hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive

ale infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs,

nu este aplicabil în speța examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de

drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel.

Așadar, temeiul invocat include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Din conținutul deciziei contestate rezultă, că instanța de apel corect a

constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii de către inculpatul M. Frunze

expunîndu-le în partea descriptivă, ulterior, motivîndu-se concluzia de vinovăție a

acestuia.

Colegiul penal reține, că instanța de apel, verificînd probele administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă

cu privire la vinovăția inculpatului M. Frunze în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei legi, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1

an închisoare, cu suspendarea executării acesteia pe un termen de probă de 1 an.

În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5. al prezentei

decizii, prin care se susține că M. Frunze nu se face vinovat de săvîrșirea

infracțiunii incriminate, - acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei

în apel și cărora instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată

și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4., soluție pe care instanța de recurs o

însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că

verificînd decizia atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de

apărare este vădit neîntemeiat.

La fel, Colegiul penal, menționează că din textul recursului, se evidențiază

că recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de avocat

nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală.

Totodată, din procesul-verbal al ședinței instanței de apel (f. d. 117-121) și,

textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la judecarea apelului

declarat de procuror, a respectat prevederile art. art. 414-417 Cod de procedură

4

penală, întemeindu-și concluziile pe probele legal administrate și verificate în

ședința de judecată a instanței de apel.

În atare circumstanțe, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile

art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de

casare a deciziei instanței de apel în prezenta cauză penală și, prin urmare, se

impune soluția inadmisibilității recursului declarat de avocatul S. Musteață în

numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Sergiu Musteață în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 mai 2015, în cauza penală privindu-l pe Frunze Mihail Gheorghe, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 decembrie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Petru Moraru

Ghenadie Nicolaev

5