1ra-27/14 — art. 152 al.1 CP

1ra-27/14 — art. 152 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-27/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc, Andrei Harghel, Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

cu participarea procurorului Dumitru Graur, avocatului Lebedinschi Adrian și

inculpatului Gancicov Ion, a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu

și de avocatul Bucicov Sergiu în interesele părții vătămate Socol Dumitru, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2013, în cauza

penală în privința lui

Gancicov Ion Grigore, născută la 23 mai 1984, originar și

domiciliat în mun. Chișinău, str. A. Russo 61, ap. 152, cetățean

al Republicii Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

21.01.2014.

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul Dumitru Graur a solicitat admiterea recursurilor în sensul declarat.

Avocatul Lebedinschi Adrian în interesele inculpatului și inculpatul Gancicov

Ion au solicitat respingerea recursurilor înaintate, ca fiind neîntemeiate.

În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Gancicov Ion a fost condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare,

iar conform art. 90 Codul penal, pedeapsa cu închisoare a fost suspendată condiționat

pe un termen de probă de 1 an.

S-a încasat de la Gancicov Ion în beneficiul părții vătămate Socol Dumitru,

cheltuieli de asistență juridică în sumă 5.000 lei și prejudiciul moral în sumă de

15.000 lei, iar în total – 20.000 lei.

Gancicov Ion la 28.08.2011, în jurul orei 23.30, aflîndu-se pe teritoriul CNȘP

Medicina de Urgență, amplasat pe str. 31 August 1989, nr. 157, mun. Chișinău, în

urma relațiilor ostile cu Socol Dumitru, i-a aplicat acestuia cîteva lovituri cu pumnul

peste față, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3245/D din

02.11.2011 vătămări corporale medii ale integrității corporale, cu dereglarea de lungă

durată a sănătății.

declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, solicitînd casarea acesteia,

1

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui

Gancicov Ion, deoarece acțiunile acestuia nu întrunesc elementele infracțiunii

imputate.

În motivarea apelului, apelanții au invocat că instanța de fond nu a analizat în

ansamblu și obiectiv cumulul de probe administrate la dosar, că declarațiile

martorilor acuzării sunt contradictorii și urmau a fi apreciate critic de instanța de

fond.

fost admis apelul declarat de inculpatul Gancicov Ion și avocatul acestuia, A.

Lebedinschi, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul penal în privința lui

Gancicov Ion în baza art. 152 alin. (1) Cod penal a fost încetat, din motiv că există

alte circumstanțe care exclud pornirea măririi penale și tragerea la răspunderea

penală, - starea de legitimă apărare.

4.1. La adoptarea soluției date instanța de apel a concluzionat că, instanța de

fond a dat o apreciere greșită probelor administrate în sensul art. 101 CPP, ajungînd

la concluzia greșită cu privire la condamnarea inculpatului Gancicov Ion în baza art.

152 alin. (1) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a conchis că inculpatul Gancicov Ion în

circumstanțele prezentei cauze penale, a acționat în stare de legitimă apărare și s-a

referit la un șir de probe pertinente, concludente și utile, care întru-totul s-a confirmat

prin:

 declarațiile inculpatului Gancicov Ion (f.d. 202-205, vol. I), acesta atît la

urmărirea penală, cît și în ședințele instanței de fond și de apel a dat declarații

consecvente și concludente, iar pe parcursul judecării cauzei în instanța de apel s-a

constatat că, după ce dînsul l-a întrebat pe Socol Dumitru de ce a maltratat-o pe soția

sa (sora concubinei inculpatului), acesta a încercat să-l lovească, iar inculpatul

Gancicov I. l-a împins pe Socol D. în scopul autoapărării, astfel ultimul a căzut jos,

fiindu-i cauzate conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3245/D din

02.11.2011, vătămări corporale medii ale integrității corporale, cu dereglarea de

lungă durată a sănătății. Astfel inculpatul a acționat în scopul autoapărării;

 declarațiile martorului Socol Tamara (f.d. 208, vol. I), care a confirmat că

inculpatul s-a întîlnit cu D. Socol să lămurească „niște chestiuni bărbătești”.

Aflîndu-se pe teritoriul Spitalului de urgență a auzit niște strigăte și, cînd s-a apropiat

a văzut cum feciorul ei Socol D. era la pământ, iar inculpatul Gancicov Ion se arunca

cu pumnii asupra lui, ea l-a împins pe inculpat și a început a striga, atunci inculpatul a

fugit. Astfel, potrivit declarațiilor acestui martor, s-a confirmat faptul că Socol D.

era agresiv și avea intenții de a-l ataca pe inculpatul Gancicov Ion, spunăndu-i mamei

sale înainte de a se întîlni cu inculpatul că, „are niște chestiuni bărbătești de

rezolvat”, prin urmare Gancicov Ion a căzut jos după ce inculpatul l-a împins,

apărîrndu-se, acționînd în stare de legitimă apărare. Însă, dînsa n-a văzut ca Gancicov

Ion să-i aplice lovituri lui Socol D., ci l-a văzut pe ultimul jos;

 declarațiile martorului Gojan Liudmila (f.d. 211-214, vol. I), care nu a

indicat direct la circumstanțele producerii conflictului dintre inculpatul Gancicov Ion

și Socol Dumitru, însă, potrivit declarațiilor acesteia, s-a confirmat faptul că, Socol

Dumitru pînă la producerea incidentului dat se comporta neadecvat, iar anterior au

2

mai fost cazuri cînd dînsa a fost maltratată de Socol Dumitru, ceea ce-l caracterizează

pe ultimul din punct de vedere negativ, - fapt ce dă posibilitatea de a presupune că,

D. Socol l-a atacat pe I. Gancicov în împrejurările descrise de ultimul și, în

consecință, inculpatul Gancicov I. l-a împins pe Socol D. întru a se apăra, ultimul

căzînd jos lovindu-se și potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 3245/D din

02.11.2011, fiindu-i cauzate vătămări corporale medii ale integrității corporale, cu

dereglarea de lungă durată a sănătății;

 declarațiile martorului Albu Tatiana (f.d. 215-218, vol. I), care nu indică

direct la circumstanțele producerii conflictului dintre inculpatul Gancicov Ion și

partea vătămată Socol Dumitru, însă, prin declarațiile acesteia s-a confirmat faptul că,

Socol Dumitru pînă la producerea incidentului, anterior a mai aplicat forța fizică în

privința soției sale Gojan Liudmila, ceea ce-l caracterizează pe ultimul din punct de

vedere negativ, - fapt ce dă posibilitatea de a presupune că D. Socol l-a atacat și pe

I. Gancicov în împrejurările descrise de ultimul și, în consecință, inculpatul

Gancicov Ion a acționat cu scopul autoapărării.

4.2. Cu referire la probele care au fost puse la baza condamnării inculpatului și

anume - declarațiile părții vătămate Socol Dumitru, martorilor Socol Ion, Socol

Vitalie, instanța de apel a conchis următoarele:

 declarațiile părții vătămate Socol Dumitru (f.d. 206, 207, vol. I), Colegiul

penal le-a apreciat critic, cît și afirmațiile acestuia precum că, - „Gancicov Ion l-a

lovit de cîteva ori peste față, ulterior a observat la Gancicov I. în mînă avea ceva

asemănător cu lama unui cuțit, cu care a început să-l amenințe, a fugit în direcția

automobilelor parcate lîngă clădirea spitalului, însă, a fost lovit din spate și a căzut

la pămînt”, deoarece acestea nu corespund adevărului și sunt contradictorii cu

probatoriul care demonstrează cu certitudine că inculpatul Gancicov Ion l-a împins pe

Socol Dumitru cu scopul autoapărării, însă, acesta a căzut jos, cauzîndu-i-se conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 3245/D din 02.11.2011, vătămări corporale

medii ale integrității corporale, cu dereglarea de lungă durată a sănătății;

 declarațiile martorului Socol Ion (f.d. 210, vol. I), Colegiul penal le-a

considerat că nu sunt utile, deoarece acestea nu indică direct la circumstanțele

producerii conflictului dintre inculpatul Gancicov Ion și partea vătămată Socol

Dumitru, iar în ce privește faptul, precum că D. Socol și mama lui i-au spus că D.

Socol a fost maltratat de către Gancicov Ion, acestea nu corespund adevărului,

deoarece au fost date din spusele lui D. Socol, care este cointeresat în cauza dată;

 declarațiile martorului Socol Vitalie (f.d. 209, vol. I), care a declarat că, - „…

el și Socol Dumitru au intrat pe teritoriul spitalului și s-au întîlnit cu Gancicov Ion,

care era însoțit de un bărbat pe nume „Sașa”. Socol Dumitru și Gancicov Ion s-au

dus în spatele clădirii spitalului, iar dînsul pornindu-se din urma lor, a văzut cum

inculpatul l-a lovit pe Socol Dumitru peste față, a intervenit, dar persoana pe nume

„Sașa” a scos un cuțit cu care a început să-l amenințe și i-a spus să stea pe loc și să

nu se implice. După conflict, împreună cu Socol Dumitru și Socol Tamara, s-au

deplasat cu automobilul spre casă, dar deoarece Socol Dumitru a simțit dureri

puternice s-au întors la spital, unde a și fost internat”, - instanța de apel le-a

considerat necorespunzătoare adevărului, fiind date cu scopul agravării situației

inculpatului Gancicov Ion.

3

4.3. Instanța de apel a conchis în final că, în baza probelor examinate și

verificate în sensul art. 101 CPP, inculpatul Gancicov Ion s-a aflat în stare de legitimă

apărare, adică a săvîrșit fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și

real, efectuat de către D. Socol, îndreptat împotriva sa și care a pus în pericol grav

persoana sa cît și drepturile sale.

În acest context, instanța de apel a mai menționat că, concluzia din raportul de

expertiză medico legală nr. 3245/D din 05.12.2011, precum că, - „… producerea

leziunilor corporale la căderea corpului cu accelerație și lovirea cu fața de un corp

proeminent este puțin probabilă”, - demonstrează posibilitatea apariției leziunilor

corporale a părții vătămate în rezultatul căderii lui jos după ce inculpatul l-a împins în

scopul autoapărării sale, circumstanță, ce se confirmă prin probatoriul administrat

supra.

ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței

instanței de fond, deoarece apelul a fost greșit admis, invocînd că instanța de apel nu

a respectat cerințele art. 414-417 CPP și, în consecință contrar prevederilor art. 101

CPP, nu a verificat minuțios probatoriul administrat în prezenta cauză sub toate

aspectele, complet și obiectiv.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a invocat că, decizia instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, nefiind indicat în decizie nici un motiv plauzibil de ce în acțiunile

inculpatului nu sunt prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1)

Cod penal.

În acest context, a mai invocat că potrivit hotărîrii Plenului Judecătoriei

Supreme a R. Moldova nr. 7 din 30.10.1978 „Cu privire la practica judiciară în

cauzele despre pricinuirea vătămării intenționate a integrității corporale”, cu

modificările ulterioare prin hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 29 din

16.09.2002, persoana chiar și dacă a acționat în stare de legitimă apărare, însă, a

depășit limitele legitimei apărări și a cauzat victimei leziuni corporale medii sau

grave, acțiunile lui urmează a fi calificate drept vătămare intenționată a integrității

corporale.

Astfel, în opinia recurentului, soluția instanței de apel este injustă privind

încetarea procesului penal în privința lui Gancicov Ion, din motivul pretinsei stare de

legitimă apărare.

În speță, Colegiul penal neîntemeiat a considerat că declarațiile părții vătămate

Socol Dumitru și a martorilor Socol Tamara și Socol Vitalie sunt necorespunzătoare

adevărului, fiind date în scopul agravării situației inculpatului și combătute prin

probatoriul administrat în cauză prin prisma art. 101 CPP.

Astfel, vinovăția inculpatului Gancicov Ion se confirmă printr-un șir de probe,

care incorect au fost ignorate de către instanța de apel și anume:

 declarațiile părții vătămate Socol D., care a relatat că la 28.08.2011,

inculpatul Gancicov I. aflîndu-se pe teritoriul Spitalului de urgență din mun.

Chișinău, l-a atacat și maltratat pe Socol D., fiind despărțiți de mama părții vătămate,

după care inculpatul a fugit;

 declarațiile martorului Socol Tamara, care a descris cu lux de amănunte

circumstanțele comiterii infracțiunii, aceasta fiind prezentă la locul comiterii

4

infracțiunii și a văzut că feciorul ei, Socol D., era la pămînt, iar inculpatul se arunca

cu pumnii asupra lui;

 declarațiile martorului Socol Vitalie, acesta a văzut cum inculpatul Gancicov

I. l-a atacat și lovit pe Socol D. peste față.

 rapoartele de expertiză medico-legală nr. 2360/D din 27.09.2011 și nr.

3245/D din 05.12.2011, în care s-au stabilit că leziunile depistate la Socol D., sunt

calificate ca vătămări medii a integrității corporale, cu dereglarea sănătății de lungă

durată și, se exclude producerea acestora de sine stătător sau în urma căderii libere

a corpului din poziție statică stînd, iar producerea lor la căderea corpului cu

accelerație și lovirea de un corp proeminent este puțin probabilă.

Prin urmare, probatoriul menționat supra, confirmă cu certitudine vinovăția

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, inclusiv că inculpatul a acționat cu

intenție, atacîndu-l pe Socol Dumitru, lovindu-l cu pumnii, lovituri, ce au provocat

consecințele indicate în dispoziția art. 152 Cod penal.

La fel, conchide recurentul că, poziția instanței de apel precum că inculpatul s-

a aflat în stare de legitimă apărare este neîntemeiată, deoarece el nu a respins un

careva atac direct din partea părții vătămate, care l-ar fi pus în pericol, astfel,

declarațiile inculpatului nu sunt confirmate prin careva probe, fiind respinse prin

raportul de expertiză medico-legală.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile

inculpatului, precum că el nu l-a lovit pe Socol D. și a acționat în stare de legitimă

apărare.

Prin urmare, instanța de fond verificînd probatoriul administrat legal în cauză,

corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, stabilind

just scopul și motivul acțiunilor lui Gancicov Ion, cît și intenția acestuia la comiterea

infracțiunii.

În final, invocă că decizia instanței de apel este contrară prevederilor art. 394

alin. (1) pct. 2) și alin. 3) CPP, instanța nu a cercetat minuțios probatoriul administrat

în cauză și nu a indicat motivele pentru care a respins probele acuzării.

5.1. Avocatul Bucicov Sergiu în interesele părții vătămate Socol Dumitru, a

contestat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia, cu

menținerea sentinței instanței de fond, din motiv că decizia instanței de apel este

contrară prevederilor art. 414-417 CPP, că probele administrate la dosar nu au fost

verificate în conformitate cu art. 101 CPP, fiind pronunțată o decizie ilegală.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că probele administrate legal în

cadrul urmăririi penale și examinate în instanța de judecată dovedesc integral

vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate, însă, instanța de apel a

reexaminat cazul unilateral, luînd ca bază selectiv declarațiile inculpatului și

apreciind critic probele prezentate de partea acuzării.

În acest aspect, recurentul s-a referit la următoarele probe:

 declarațiile părții vătămate Socol Dumitru;

 declarațiile martorilor Socol Tamara, Socol Vitalie și Socol Ion;

 raportul de expertiză medico legală nr. 3245/D din 05.12.2011, prin care s-a

constatat că lui Socol Dumitru i-a fost cauzată fractura bilateral a mandibulei în

regiunea procesului articular drept, angular stînga cu deplasare moderată și se califică

ca vătămare corporală medie. Producerea leziunilor corporale depistate de sine

5

stătător sau în urma căderii libere a corpului din poziție static se exclude. Totodată,

este puțin probabil producerea leziunilor corporale depistate la căderea propriului

corp cu accelerație și lovirea cu fața de corpuri proeminente.

Prin urmare, conchide recurentul, instanța de apel nu și-a motivat soluția sa,

precum că Ganicicov Ivan s-a aflat în stare de legitima apărare, adică a săvîrșit fapta

pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, efectuat de către D. Socol,

îndreptat împotriva sa, deoarece legitima apărare este o acțiune pe care o realizează o

persoană săvîrșind o faptă prevăzută de legea penală pentru a înlătura efectele unui

atac care periclitează valorile sociale ocrotite de lege.

Astfel, în acest context, recurentul a indicat că decizia instanței de apel nu este

motivată sub următoarele aspecte:

 nu s-a menționat ce activitate social utilă a înfăptuit Gancicov Ivan la

28.08.2011 în privința conflictului cu Socol Dumitru și prin ce circumstanțe

Gancicov Ivan a fost impus primul să-l lovească pe Socol Dumitru și ce valori sociale

a apărat Ganicicov Ivan, cînd l-a bătut pe Socol Dumitru;

 nu a fost indicat nimic prin ce s-a stabilit (probe concrete), că atacul a fost

realizat de Socol Dumitru, ce comportare violentă a avut Socol Dumitru îndreptată

împotriva unei valori sociale ocrotite de lege;

 nu s-a luat în considerație faptul, că apărarea nu va fi considerată legitimă,

dacă riposte agresorului a fost întreprinsă după consumarea atacului;

 nu s-au indicat acțiuni concrete, prin care s-ar fi manifestat atacul direct,

adică ca Socol Dumitru să fi săvîrșit acțiuni îndreptate nemijlocit asupra valorilor

ocrotite de lege;

 nu s-a menționat despre faptul că atacul a fost imediat, cînd acesta s-a

dezlănțuit, cînd s-a aflat în curs de desfășurare și cînd a fost consumat;

 că atacul a fost material, adică prin ce acțiuni a realizat Socol Dumitru un

atac și, a folosit forța fizică, arme, instrumente etc..., care sunt în măsură să producă o

modificare substanțială fizică a valorilor sociale protejate de lege;

 în baza căror probe s-a ajuns la concluzia că, atacul a fost real și inculpatul

Gancicov Ivan s-a aflat în legitimă apărare;

 nu s-a făcut referință în sensul pericolului grav și care sunt consecințele

ireparabile care ar putut surveni pentru Gancicov Ivan (pierderea vieții, vătămarea

intenționat gravă a integrității corporale sau a sănătății etc.).

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise din

următoarele considerente.

6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanța de apel în cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, - temei care

își găsește reflectare în decizia contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da

o nouă apreciere probelor.

6

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, decizia instanței de apel trebuie să

cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

În acest context Colegiul penal lărgit, subliniază prevederile art.100 alin. 4)

CPP, conform cărora toate probele administrate în cauză trebuie să se verifice sub

toate aspectele, complet și obiectiv, iar ulterior, analizate în coroborarea lor din

punctul de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității informației ce o

conțin.

Statuînd pe principiul respectării normelor de drept menționate supra,

Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la adoptarea deciziei de

admitere a apelurilor părții apărării, n-a respectat întocmai prevederile legale enunțate

supra.

6.2. Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel adoptînd soluția de

încetare a procesului penal în privința lui Gancicov Ion în baza art. 152 alin. (1) Cod

penal, din motiv că există alte circumstanțe care exclud pornirea măririi penale și

tragerea la răspunderea penală, - starea de legitimă apărare, nu a respectat

prevederile articolelor menționate în pct. 6.1 supra din prezenta decizie, și a pus la

baza hotărârii contestate, exclusiv o interpretate eronată a probelor, diferită de

interpretarea făcută de instanța de fond, fiind comise și alte erori de drept procedural.

Conform prevederilor art.394 alin.(4) CPP, partea descriptivă a sentinței de

încetare a procesului penal trebuie să conțină descrierea și motivarea temeiurilor

pentru încetarea procesului penal.

În acest sens, Colegiul penal lărgit menționează că, în cazul în care instanța de

apel, în speță, a ajuns la concluzia că există una din cauzele care înlătură caracterul

penal al faptei - legitima apărare prevăzută de alin.(2) art.36 Cod penal, instanța nu

era în drept să se limiteze la transcrierea dispoziției acestui articol, a se vedea textul

respective la f.d.28, vol.II, -

“Astfel, Gancicov Ion s-a aflat în stare de legitimă apărare, adică a săvîrșit

fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, efectuat de către

D.Socol, îndreptat împotriva sa, și care a pus în pericol grav persoana sa cît și

drepturile sale.”

Așa fiind, lecturînd și textul deciziei contestate, se observă că partea descriptivă

nu cuprinde descrierea circumstanțelor cauzei care cu adevărat cad sub incidența

tuturor condițiilor obligatorii a legitimei apărări.

Or, sintagma “descrierea și motivarea temeiurilor pentru încetarea procesului

penal”, din textul art.394 alin.(4) CPP, referitor la partea descriptivă a sentinței de

încetare a procesului penal, presupune că instanța de judecată în depedență de

existența cauzei care înlătură caracterul penal al faptei (art.35 Cod penal), este

obligată, să constate și să descrie în fapt temeiurile care au existat, în speță, pentru

legitima apărare și, să motiveze prin probe concrete modul prin care aceste temeiuri

fundamentează soluția de încetare a procesului penal.

Astfel spus, în acest aspect, decizia instanței de apel, nu conține “descrierea și

motivarea temeiurilor” pentru legitima apărare în raport cu fiecare criteriu specific

legitimei apărări în sensul art.36 alin.(2) Cod penal, adică a săvîrșit fapta pentru a

respinge:

- un atac direct,

7

- un atac imediat,

- un atac material și real,

- un atac îndreptat împotriva inculpatului;

- un atac care a pus în pericol grav persoana și drepturile celui atacat.

Or, în acest context, recurenții argumentat invocă, a se vedea pct.5 – 5.1 supra,

că instanța de apel n-a adus motive întemeiate pentru a-și fundamenta soluția, precum

că inculpatul a acționat față de victimă în stare de legitimă apărare.

Colegiul penal, lecturînd textul deciziei contestate, remarcă că instanța de apel

s-a limitat la trei presupuneri, care în esență, nici nu sunt caracteristice indiciilor

legitimei apărari în sensul art.36 alin.(2) Cod penal, enunțați supra, -

- s-a confirmat faptul că Socol D. era agresiv și avea intenții de a-l ataca pe

inculpatul Gancicov Ion;

- spunăndu-i mamei sale înainte de a se întîlni cu inculpatul că, - „are niște

chestiuni bărbătești de rezolvat”;

- acesta a încercat să-l lovească, iar inculpatul Gancicov I. l-a împins pe

Socol D. în scopul autoapărării, astfel ultimul a căzut jos.

Așa fiind, se evidențiază că, argumentele instanței de apel sunt lipsite de

substanță, iar motivarea deciziei adoptate conține cercetări informe, cu caracter

generic, prin formule succinte, abstracte și cvasi-identice, omițând să precizeze

modul în care criteriile în cauză se aplică stării de legitimă apărare, a se vedea

concluzia finală a instanței de apel, -

„ Instanța de apel conchide în final că, în baza probelor examinate și

verificate în sensul art. 101 CPP, inculpatul Gancicov Ion s-a aflat în stare de

legitimă apărare, adică a săvîrșit fapta pentru a respinge un atac direct, imediat,

material și real, efectuat de către D. Socol, îndreptat împotriva sa și care a pus în

pericol grav persoana sa cît și drepturile sale.”

6.3. Mai mult, Colegiul penal lărgit relevă că, instanța de apel, avînd

obligațiunea să indice motivele pentru care respinge probele aduse în sprijinul

acuzării, a adms introducerea în decizia adoptată a unor formulări ce pun la îndoială

nevinovăția inculpatului.

Astfel, lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că instanța de

apel apreciind declarațiile unor martori, constată că, -

„… potrivit declarațiilor martorului Gojan Liudmila, s-a confirmat faptul că,

Socol D. pînă la producerea incidentului dat se comporta neadecvat, iar anterior au

mai fost cazuri cînd dînsa a fost maltratată de Socol Dumitru, ceea ce-l caracterizează

pe ultimul din punct de vedere negativ, - fapt ce dă posibilitatea de a presupune că,

D. Socol l-a atacat pe Ion Gancicov în împrejurările descrise de ultimul și, în

consecință, inculpatul Gancicov I. l-a împins pe Socol D. întru a se apăra…”;

„… prin declarațiile martorului Albu Tatiana, s-a confirmat faptul că, Socol

D. pînă la producerea incidentului, anterior a mai aplicat forța fizică în privința soției

sale Gojan Liudmila, ceea ce-l caracterizează pe ultimul din punct de vedere negativ,

- fapt ce dă posibilitatea de a presupune că D. Socol l-a atacat și pe Ion Gancicov

în împrejurările descrise de ultimul și, în consecință, inculpatul Gancicov Ion a

acționat cu scopul autoapărării…”.

6.4. La fel, instanța de apel, a pus la baza hotărârii contestate, exclusiv o

interpretate eronată a probelor, diferită de interpretarea făcută de instanța de fond.

8

Astfel, lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că instanța de

apel a transcris declarațiile părții vătămate Socol Dumitru și a martorilor Socol

Tamara, Socol Vitalie , care, deși confirmă că anume inculpatul Gancicov Ion l-a

atacat pe Socol Dumitru lovindu-l cu pumnii în față, acesta căzând jos, - în consecință

a considerat declarațiile acestora „…necorespunzătoare adevărului, fiind

contradictorii, date cu scopul agravării situației inculpatului Gancicov Ion”, însă

fără o argumentare temeinică a faptului din ce motiv aceleași declarații verificate de

instanța de fond au fost apreciate diferit, constatându-se ulterior că inculpatul

Gancicov Ion, fiind atacat de către partea vătămată Socol Dumitru a acționat în stare

de legitimă apărare.

În acest context, este relevant faptul că instanța de apel, în situația cînd în

textul deciziei adoptate, în conținutul declarațiilor transcrise ale martorei Socol

Tamara sunt evidențiate circumstanțe concrete în care victima a fost maltratată de

inculpat „… a văzut cum feciorul ei Socol D. era la pământ, iar inculpatul

Gancicov Ion se arunca cu pumnii asupra lui, ea l-a împins pe inculpat și a început

a striga, atunci inculpatul a fugit”, - instanța de apel conchide, precum că „… Socol

Tamara n-a văzut ca inculpatul Gancicov Ion să-i aplice lovituri lui Socol D., ci l-a

văzut pe ultimul jos”.

Astfel spus, instanța de apel, prin denaturarea conținutului declarațiilor

martorei Socol Tamara a stabilit eronat faptele, în existența unora și inexistența

altora, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau infirmau.

Aceleași erori, instanța de apel le-a comis și în privința declarațiilor

martorului Socol Vitalie, care a văzut cum inculpatul Gancicov I. l-a atacat și lovit pe

Socol D. peste față.

Și, în continuare, instanța de apel a mai denaturat și concluziile expertului

care coroborează cu declarațiile părții vătămate Socol Dumitru și a martorilor Socol

Tamara, Socol Vitalie, astfel în raportul de expertiză medico-legală nr. 3245/D din

05.12.2011, s-a constatat că lui Socol Dumitru i-a fost cauzată fractura bilateral a

mandibulei în regiunea procesului articular drept, angular stînga cu deplasare

moderată și se califică ca vătămare corporală medie, iar producerea leziunilor

corporale depistate de sine stătător sau în urma căderii libere a corpului din poziție

static se exclude.

Însă, instanța de apel conchide că, deoarece este puțin probabil producerea

leziunilor corporale depistate la căderea propriului corp cu accelerație și lovirea cu

fața de corpuri proeminente, aceasta „demonstrează totuși posibilitate apariției

leziunilor corporale a părții vătămate în rezultatul căderii lui jos după ce inculpatul

l-a împins în scopul autoapărării sale, și aceasta se confirmă prin întreaga sistemă

de probe analizată și apreciată”.

6.5. Colegiul lărgit, menționează că verificarea și aprecierea tuturor probelor

administrate în cauză s-a efectuat de către prima instanță cu respectarea prevederilor

art.100 alin.(4), 101 CPP, care a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar instanța

de apel, cu derogări de la aceste prevederi legale, a admis greșit apelurile părții

apărării, adoptând o hotărâre neîntemeiată și fără luarea în considerare a tuturor

împrejurărilor cauzei enunțate la pct.6.1 – 6.4 supra din prezenta decizie.

Astfel, în cauză se constată temeiul de recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct.

6), 12) CPP - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

9

faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și, din aceste considerente se

impune ca decizia instanței de apel să fie casată cu menținerea sentinței primei

instanțe, fapt ce determină incontestabil necesitatea admiterii recursurilor declarate de

partea acuzării.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de avocatul Bucicov Sergiu în

interesele părții vătămate Socol Dumitru, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2013, în cauza penală în privința lui Gancicov

Ion pentru greșita admitere a apelului și menține sentința Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 25 aprilie 2013, prin care Gancicov Ion Grigore a fost condamnat în

baza art. 152 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare, iar conform art. 90 Cod penal,

pedeapsa cu închisoare fiind suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică la 11 februarie 2014, ora 09:30.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Andrei Harghel

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

10