1ra-782/2013 — art. 186 alin. 2 lit. d

Dosarul nr. 1ra-782/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Pavlov Victor în numele inculpatului Dimitrov Alexandru, împotriva sentinței

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 06 decembrie 2012 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2013, în cauza penală privind-l pe

Dimitrov Alexandru Chiril, născut la 05

februarie 1976, originar și domiciliat în mun. Chișinău,

str. Pandurilor 19, ap.8.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

ordinar).

CONSTATĂ:

Dimitrov Alexandru a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la

amendă în mărime de 300 unități convenționale, ce constituie 6000 lei.

Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Dimitrov Alexandru

în beneficiul lui Hergelegiu Natalia a prejudiciului material în sumă de 6870 lei.

orelor 11.00, aflându-se în maxi-taxi nr. 171, ce se deplasa pe str. Tighina -

intersecția cu str. Columna mun. Chișinău, având intenția însușirii bunurilor altei

persoane, folosindu-se de neatenția cet. Hergelegiu Natalia, tainic i-a sustras din

geantă bunuri în valoare de 5850 lei, astfel cauzîndu-i părții vătămate o daună

materială în proporții considerabile.

acesteia, rejudecarea cauzei, cu adoptarea unei noi hotărîri, prin care Dimitrov A. să

fie condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, prin aplicarea prevederilor

art.70 Cod penal, la 1 an închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, invocînd că instanța de fond, la aplicarea pedepsei sub formă de amendă,

nu a ținut cont de faptul, că infracțiunea săvârșită de către Dimitrov A. prezintă un

1

pericol social sporit, iar nesancționarea aspră a acestui gen de infracțiuni poate servi

drept stimul pentru săvârșirea unor noi infracțiuni.

fost admis apelul, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dimitrov A. a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat, că instanța de fond, la

stabilirea pedepsei inculpatului Dimitrov A., nu a ținut cont de prevederile art. 6, 7,

61, 75, 76 Cod penal, de faptul că Dimitrov A. a fost anterior condamnat de mai

multe ori, fiindu-i stabilite pedepse sub formă de amendă, precum și condamnat cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de probă de un an,

pedeapsă care a fost executată, însă ulterior inculpatul iarăși a comis infracțiuni

similare, astfel corectarea și reeducarea lui este posibilă doar cu izolarea acestuia de

societate.

Victor în numele inculpatului Dimitrov Alexandru, prin care în temeiul art. 427 alin.

(1) pct. 5) Cod de procedură penal, s-a solicitat casarea acestora, cu dispunerea

rejudecării cauzei, invocîndu-se că atît instanța de fond, cît și cea de apel eronat au

apreciat probele administrate în cauza dată; nu a fost audiată partea vătămată,

Hergelegiu Natalia, fapt ce a dus la lezarea dreptului inculpatului la un proces

echitabil, deoarece infracțiunea comisă de Dimitrov A., conform art. 16 Cod penal, se

consideră mai puțin gravă, astfel admite posibilitatea împăcării părților.

Colegiului penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din

următoarele considerente.

Drept temei pentru recurs, recurentul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct.

5) Cod de procedură penală, adică cazul în care cauza a fost judecată în primă

instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

Acest temei, însă, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat,

deoarece din materialele cauzei rezultă, că la examinarea cauzei în instanța de fond,

conform procesului verbal al ședinței de judecată din 07.06.2012 (f.d. 50-52), partea

vătămată, Hergelegiu Natalia, a fost prezentă. Ulterior, din procesul verbal al ședinței

de judecată din 08.06.2012, rezultă, că partea vătămată, Hergelegiu Natalia (f.d. 55) a

solicitat examinarea cauzei în lipsa sa, din motiv că pleacă peste hotare.

Conform art. 319 alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei poate avea

loc numai dacă părțile sînt legal citate și procedura de citare este îndeplinită.

2

Alineatul (2) al aceluiaș articol, prevede că partea prezentă la un termen de

judecată nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă va lipsi la vreunul

dintre aceste termene.

Astfel, instanța de recurs conchide, că dacă partea vătămată, fiind legal citată

(f.d. 82, 91), nu s-a prezentat la ședințele de judecată ale instanței de apel, aceasta nu

împiedică judecarea cauzei în lipsa acestei părți, în cazul în care legea permite

judecarea cauzei în lipsa ei, îndeosebi aceasta se referă la partea vătămată.

Art. 323 alin. (4) Cod de procedură penală, prevede că la cererea întemeiată a

părții vătămate, instanța o poate elibera de prezența la ședința de judecată, obligînd-o

să se prezinte la un anumit termen stabilit pentru audierea ei. De aici rezultă că,

participarea părții vătămate la judecarea cauzei penale este obligatorie în cazul în care

ea insistă la realizarea dreptului său de a participa la proces. Dacă cauza poate fi

judecată în lipsa părții vătămate fără a-i leza drepturile și interesele acesteia, instanța

dispune judecare cauzei în lipsa ei.

Aceeași soluție o deducem și din prevederile alin. (2) al art. 331 Cod de

procedură penală, care stipulează că la luarea hotărîrii privind amînarea ședinței,

președintele numește data, ora și locul ședinței, iar părțile și persoanele prezente la

această ședință sînt obligate să se prezinte la data numită fără a fi citate suplimentar.

Astfel, conform procesului verbal din 04 martie 2013 (f.d. 85-86), instanța de

apel a dispus amînarea cauzei din motivul imposibilității examinării cauzei în lipsa

părții vătămate și a inculpatului.

Conform procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din 25

martie 2013 (f.d.104), fiind soluționată posibilitatea examinării cauzei în lipsa părții

vătămate, Hergelegiu N., avocatul Cazacu Dumitru în numele inculpatului Dimitrov

Alexandru a considerat posibilă examinarea cauzei, iar inculpatul Dimitrov A. a lăsat

la discreția instanței această posibilitate.

Deasemenea, Colegiul penal consideră, că este fără suport probator argumentul

recurentului privind posibilitatea aplicării prevederilor 109 Cod penal în prezenta

cauză penală, deoarece partea vătămată, Hergelegiu N., a fost prezentă la examinarea

cauzei în instanța de fond, fapt confirmat prin procesele verbale din 07.06.2012 (f.d.

50), din 08.06.2012 (f.d.55), din 10.10.2012 (f.d. 60), deci inculpatul Dimitrov A. a

avut posibilitatea reală de a se împăca cu partea vătămată, însă nu s-a folosit de acest

drept.

În concluzie, Colegiul constată, că instanțele de judecată întemeiat au constatat

că acțiunile inculpatului Dimitrov Alexandru constituie componența de infracțiune

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal.

La capitolul stabilirii pedepsei, instanța de recurs constată justă concluzia

instanței de apel privind aplicarea unei pedepse privative de libertate, ținînd cont de

prevederile art. 6, 7, 61, 75, 76 Cod penal, mai mult, Dimitrov Alexandru anterior a

comis infracțiuni similare, din care motive a considerat, că corectarea și reeducarea

este posibilă doar în condițiile de izolare de societate.

Colegiul consideră, că temeiul prevăzut de pct. 5) alin. 1) art. 427 Cod de

procedură penală, la care se referă autorul recursului, nu este aplicabil din punct de

3

vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs

în sensul casării deciziei instanței de apel.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată, că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din cele sus menționate, Colegiul conchide că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocatul Pavlov Victor în numele

inculpatului Dimitrov Alexandru și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Pavlov Victor în

numele inculpatului Dimitrov Alexandru, împotriva sentinței Judecătoriei Centru

mun. Chișinău din 06 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 martie 2013, în cauza penală privind-l pe Dimitrov Alexandru Chiril,

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 septembrie 2013.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

4