1ra-790/13 — 151 alin 4 CP

Dosarul 1ra-790/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache

Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Butescu Tudor în numele inculpatului Clopot Anatolie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 06 februarie 2013, în cauza penală în

privința lui

Clopot Anatolie Echim, născut la 23 august 1994, originar și

domiciliat în s. Talmaza, r-nul Ștefan Vodă, moldovean,

cetățean al R. Moldova,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

2013;

2013;

Colegiul penal asupra recursului,-

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis.

1.1. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Rezan Mihail însă hotărîrile în

privința acestuia nu se contestă.

Anatolie și Rezan Mihail la 02.05.2012, în jurul orelor 02:00, în urma înțelegerii

prealabile și împreună, cu scopul de a provoca vătămare gravă cet. Gînga Serghei,

sau deplasat la domiciliul ultimului din s. Talmaza, r-nul Ștefan Vodă, unde în urma

unei cerți cu ultimul i-au aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele

pe diverse părți ale corpului cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr. 53 din 07.06.2012, leziuni corporale ce se atribuie la categoria celor grave,

care au dus și sunt în legătură cauzală cu decesul victimei.

contestat cu apel sentința instanței de fond (iar ulterior apelul a fost preluat de către

inculpatul Clopot A.), solicitînd casarea acesteia în latura pedepsei, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatului Clopot Anatolie să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, non

privativă de libertate.

1

În susținerea cerințelor sale, apelantul a invocat că instanța de fond la

stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de toate circumstanțele atenuante și personale în

cauză, de faptul că acesta a comis crima sub influența unui matur, avînd un rol pasiv.

2013, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Clopot Anatolie, cu menținerea

sentinței instanței de fond.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o

apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la

condamnarea inculpatului Clopot Anatolie în baza art. 151 alin. (4) Cod penal și în

baza acestei legii, fiindu-i corect stabilită pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis.

În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului Clopot

Anatolie în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin:

 Raportul de expertiză medico-legală nr. 053 din 08.06.2012 (f. d. 61);

 Fișa medicală a bolnavului de staționar nr. 2265 (f. d. 54, verso).

Totodată, instanța de apel, prin prisma prevederilor art. 16 alin. (5), 90 alin. (4)

Cod penal, a stabilit că apelul inculpatului Clopot A. este nefondat și din punct de

vedere că comiterea crimei deosebit de grave de către o persoană de vîrstă minoră,

nu generează suspendarea executării pedepsei cu închisoare prin simplul fapt că

autorul este minor.

La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiate și afirmațiile, precum că

inculpatul Clopot A. ar fi fost impus să participe la comiterea crimei imputate fiind

minor, cît și că acesta ar fi aplicat doar o singură lovitură cu piciorul victimei, de la

care acesta n-ar fi decedat, deoarece și aceste afirmații poartă un caracter declarativ,

neavînd careva suport probatoriu și fiind combătute prin toate materialele cauzei,

inclusiv și prin declarațiile inculpatului Clopot A. făcute atît la ancheta penală cît și

în cadrul ședinței de judecată.

4.2. Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de apel a conchis că

instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale, a luat în

considerație caracterul prejudiciabil al infracțiunilor săvîrșite, că inculpatul a comis

o infracțiune deosebit de gravă, infracțiunea a fost săvîrșită în perioada termenului

de probă stabilit de către instanța de judecată care a suspendat executarea pedepsei

închisorii în privința acestuia pentru o altă crimă gravă, săvîrșită cu intenție, la

momentul crimei inculpatul era de o vîrstă minoră, se caracterizează mai puțin

satisfăcător la locul de trai, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării lor, de prezența circumstanțelor atenuante cît și a celor agravante și prin

urmare corect ajungînd la concluzia că îndreptarea și reeducarea inculpatului este

imposibilă fără a fi izolat de societate.

invocînd nici un temei din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) CPP, a contestat cu

recurs ordinar hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei cu

2

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Clopot Anatolie din lipsă în

acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii incriminate.

În susținerea cerințelor invocate, avocatul recurent și-a exprimat dezacordul

său cu modalitatea de apreciere a probelor, criticînd în acest sens modalitatea de

apreciere a declarațiilor inculpatului Clopot A. de către instanța de apel, astfel

invocînd la general în acest sens în recursul declarat, un alineat:

”... prin declarațiile sale, date la urmărirea penală, în prima instanță, apoi la

instanța de apel Clopot A. a declarat, că între el și Rezan Mihail nu a fost nici o

înțelegere ca să-l maltrateze pe victimă. Ei s-au dus la Gînga Serghei pentru ca

Rezan M. să rezolve o problemă personală. Dar partea vătămată s-a năpustit asupra

lor cu un cuțit, Rezan M. a dezbătut cuțitul din mîinile victimei și enervîndu-se a

început a bate pe victimă cu pumnii și picioarele în regiunea capului și în abdomen.

Clopot A. l-a lovit pe victimă numai odată cu piciorul în regiunea abdomenului.

Rezan M. în instanța de apel a confirmat declarațiile lui Clopot A și a mai precizat,

că Clopot A. nu l-a lovit pe victimă la cap. Clopot nu este vinovat.”.

inculpatului Clopot Anatolie, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal

concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din următoarele

considerente.

6.1. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.9 din 30.X.2009 „Cu privire

la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de

recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către

instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept

material sau procesual.

Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei

în ordine de apel nu a comis careva erori de drept.

6.2. Colegiul penal, reține că, instanțele de judecată, verificînd probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-

au dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la

vinovăția inculpatului Clopot A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.

(4) Cod penal, fiindu-i corect aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5. al prezentei

decizii, prin care susține că Clopot A. nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, Colegiul penal menționează că, în cererea

de apel înaintată de către reprezentantul legal al inculpatului Clopot Anatolie -

Cernean Zinaida, preluată de către inculpat în ședința de judecată a instanței de apel,

nu a fost contestată vinovăția acestuia, astfel sentința fiind supusă criticii în latura

3

stabilirii pedepsei, invocîndu-se necesitatea aplicării art. 90 Cod penal, - ”pedeapsa

cu închisoarea aplicată este prea aspră” (f.d. 235).

Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în Curtea de Apel

Chișinău, în dezbateri, inculpatul Clopot A. (f.d. 259 verso) și avocatul acestuia V.

Chiriac (f.d. 258, verso), au solicitat instanței doar aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

Or, potrivit alin. (2) al art. 427 CPP, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi

invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut

loc în instanța de apel.

Pe cale de consecință, rezultă că odată ce inculpatul n-a contestat în apel

vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat în prima instanță,

se prezumă că acesta a fost de acord cu probatoriul pus la baza sentinței de

condamnare și cu încadrarea juridică a faptei și, prin urmare nu este în drept să

invoce în recurs probleme de drept în privința vinovăției.

Or, potrivit art.24 alin. (2), (4) CPP, părțile în procesul penal își aleg poziția,

modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță,

de alte organe ori persoane. Instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a

apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

6.4. Astfel, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrilor

adoptate în cauza în privința inculpatului Clopot A., și, prin urmare, se impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de avocatul Butescu Tudor în

numele inculpatului Clopot A., ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Butescu Tudor în

numele inculpatului Clopot Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bender din 06 februarie 2013, în cauza penală în privința lui Clopot Anatolie

Echim, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 18 septembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

4

Dosarul 1ra-790/13

Curtea Supremă de Justiție

D I S P O Z I T I V U L

D E C I Z I E I

04 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache

Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Butescu Tudor în numele inculpatului Clopot Anatolie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 06 februarie 2013, în cauza penală în

privința lui

Clopot Anatolie Echim, născut la 23 august 1994, originar și

domiciliat în s. Talmaza, r-nul Ștefan Vodă, moldovean,

cetățean al R. Moldova,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

2013;

2013;

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Butescu Tudor în

numele inculpatului Clopot Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bender din 06 februarie 2013, în cauza penală în privința lui Clopot Anatolie

Echim, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 18 septembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

5