1ra-671/2013 — art.201 1 alin.3 lit.a Cod penal

1ra-671/2013 — art.201 1 alin.3 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-671/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Elena Covalenco,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

inculpatului Repida Alexandru,

avocatului Liuba Josu,

interpret Larisa Rusnac,

a judecat în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Cahul din 22 februarie 2013, declarat de condamnatul

Repida Alexandru Gheorghe, născut la

15 iulie 1974 în or. Anenii Noi, locuitor al s. Leca, r-nul

Cantemir, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat:

1) la 06 noiembrie 2001 prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău, în baza art. 120 alin. 2 Cod penal

(1961) la 5 ani închisoare.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 05 iunie – 27 septembrie 2012,

în instanța de apel: 12 noiembrie 2012 - 22 februarie 2013,

în instanța de recurs: 28 mai – 08 octombrie 2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Inculpatul și avocatul au solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Procurorul a optat pentru respingerea recursului.

C O N S T A T Ă :

Alexandru a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a), 79 Cod penal la 3 ani

și 4 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd cu

27 septembrie 2012.

1

aflîndu-se la domiciliul său din s. Leca r-nul Cantemir, în cadrul unui conflict,

inculpatul Repida Alexandru intenționat i-a aplicat concubinului mamei sale,

Bejenar Nicolae, lovituri puternice în regiunea feței și ochiului stîng, cauzîndu-i

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod

penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă

de un membru al familiei asupra altui membru al familiei, care a cauzat vătămarea

gravă a integrității corporale și a sănătății.

Fiind audiat în ședința de judecată, inculpatul a recunoscut vina integral.

Partea vătămată a declarat în ședința de judecată că pe inculpat l-a iertat și

nu dorește ca acesta să fie privat de libertate.

La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare gravitatea infracțiunii

săvîrșite, că antecedentul penal al inculpatului este stins, că el a recunoscut vina și

s-a căit sincer de cele comise, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, este

caracterizat pozitiv. Totodată a ținut cont și de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de personalitatea inculpatului, că anterior a fost condamnat și

antecedentul penal este stins.

Instanța a apreciat drept circumstanță excepțională ilegalitatea și imoralitatea

acțiunilor părții vătămate, care a provocat conflictul și infracțiunea respectivă.

Astfel, ca concubin al mamei inculpatului, locuind în casa acestuia, insista ca

inculpatul și fratele său mai mic să părăsească casa ce le aparține cu drept de

proprietate.

Circumstanțe agravante, instanța de judecată nu a constat.

Instanța, pornind de la scopul pedepsei de restabilire a echității sociale, a

conchis că reeducarea și corectarea inculpatului este posibilă numai în condițiile

izolării de societate, dar cu stabilirea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de

lege, în conformitate cu prevederile art. 79 Cod penal.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă

conform prevederilor art. 34 alin. (2) lit. b), 82 alin. (2) Cod penal de 10 ani

închisoare.

Apelantul a invocat că instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă prea

blîndă, deoarece nu a luat în considerare că inculpatul a comis o infracțiune

deosebit de gravă și că în acțiunile lui persistă starea de recidivă periculoasă,

prevăzută la art. 34 alin. (2) lit. ) Cod penal.

Instanța urma să țină cont de faptul că inculpatul a fost condamnat anterior

pentru o infracțiune intenționată gravă și a săvîrșit din nou, cu intenție, o

infracțiune deosebit de gravă.

Astfel, la 06 noiembrie 2001 inculpatul a fost condamnat în baza art. 120

alin. 2 Cod penal (1961) la 5 ani închisoare, executînd pedeapsa integral.

Așadar, antecedentul penal al inculpatului nu era stins la data comiterii

infracțiunii, adică la 08 decembrie 2011, deoarece, potrivit art. 111 alin. (1) lit. h)

Cod penal, termenul de stingere a antecedentului penal pentru comiterea unei

infracțiuni grave este de 6 ani de la momentul executării pedepsei cu închisoarea.

2

Art. 82 alin. (2) Cod penal prevede modalitatea stabilirii termenului de

pedeapsă în cazul recidivei periculoase, acesta fiind de cel puțin 2/3 din maximul

cele mai aspre pedepse, care în cazul art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod penal este de 15

ani închisoare.

admis, casată sentința în latura pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre.

Lui Repida Alexandru, condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a) Cod

penal i-a fost stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a

verificat faptul dacă antecedentul penal al inculpatului este stins.

Anterior, prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 06

noiembrie 2001, inculpatul a fost condamnat pe art. 120 alin. 2 Cod penal (1961),

adică pentru comiterea unei infracțiuni intenționate de grave, la 5 ani închisoare cu

executare.

Potrivit certificatului eliberat de Departamentul Instituțiilor Penitenciare al

Ministerului Justiției, inculpatul a fost eliberat la 25 iunie 2006 în legătură cu

executarea pedepsei.

Ultima infracțiune, intenționată și deosebit de gravă, a fost comisă de

inculpat la 08 decembrie 2011, adică peste 5 ani 5 luni de la executarea pedepsei

nominalizate.

Conform art. 111 alin. (1) Cod penal, stingerea antecedentului penal pentru

persoanele condamnate la închisoare pentru săvîrșirea unei infracțiuni grave are

loc dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei.

Astfel, inculpatul are un antecedent penal pentru săvîrșirea infracțiunii

intenționate grave și, în conformitate cu art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal, se

constată recidivă periculoasă.

Conform art. 82 alin. (2) Cod penal, mărimea pedepsei pentru recidivă

periculoasă este de cel puțin două treimi din maximul celei mai aspre pedepse

prevăzute la articolul corespunzător din Codul penal.

Totodată, instanța de apel a constatat lipsa circumstanței excepționale și a

temeiurilor de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal, deoarece: „acțiunile

victimei doar au provocat cearta și infracțiunea inculpatului”.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă, de motivele

comiterii infracțiunii, că el a fost provocat de acțiunile ilegale ale părții vătămate

față de mama inculpatului, de personalitatea inculpatului care este caracterizat

pozitiv, că el anterior a fost judecat și a comis infracțiunea în stare de recidivă

periculoasă, că s-a căit sincer și a contribuit activ la descoperirea infracțiunii,

circumstanțele ce permit stabilirea pedepsei sub formă de închisoare în limita

minimă prevăzută de 82 alin. (2) lit. b) Cod penal – 10 ani închisoare.

instanței de apel și menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a specificat că concluzia instanței de apel este neîntemeiată și

contravine art. 8, 10 Cod penal, care prevăd că legea penală care înăsprește

3

pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni

nu are efect retroactiv.

În acest caz instanța de apel trebuia să aplice prevederile art. 54 alin. (7)

Cod penal (1961), care stabilește ca neavînd antecedente penale persoanele care au

fost condamnate la privațiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani dar nu

mai mare de 6 ani, dacă în curs de 5 ani din ziua executării pedepsei nu au săvîrșit

o nouă infracțiune.

El a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

06 noiembrie 2001 pe art.120 alin. (2) Cod penal (1961), la 5 ani închisoare și

eliberat din penitenciar la 25 iunie 2006 în legătură cu executarea pedepsei.

Ultima infracțiune a fost comisă la 08 decembrie 2011, adică peste 5 ani și 5

luni, deci antecedentul penal era stins.

Instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 79 Cod penal, deoarece a

constatat drept circumstanțe excepționale acțiunile victimei, care a provocat

infracțiunea prin acțiunile sale ilegale față de mama inculpatului.

La fel, recurentul a invocat că instanța de fond, judecînd cauza, a încălcat

mai multe norme de procedură penală, inclusiv dreptul lui la interpret și apărare, și

a sfidat faptul că pe caz nu există dovezi că el ar fi membru familiei părții

vătămate.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

În primul rînd, conform art. 10 alin. (2) Cod penal, legea penală care

înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni nu are efect retroactiv.

Aceste prevederi legale au fost ignorate de către instanța de apel.

Or, din materialele cauzei rezultă că inculpatul a fost condamnat prin

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 06 noiembrie 2001 în baza

art.120 alin. (2) Cod penal (1961), adică pentru săvîrșirea unei infracțiunui grave

potrivit art. 7/1 Cod penal (1961) și art. 16 alin. (4) Cod penal (2003), la 5 ani

închisoare, fiind eliberat din penitenciar la 25 iunie 2006 în legătură cu executarea

pedepsei (pct. 2 și 4 din decizie).

4

Inculpatul a comis infracțiunea în cauza de pe rol la 08 decembrie 2011,

adică peste 5 ani și 5 luni din ziua executării pedepsei penale anterioare (pct. 2 din

decizie).

Conform art. 111 alin. (1), lit. h) a Codului penal în vigoare din anul 2003,

se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele condamnate la închisoare

pentru săvîrșirea unei infracțiuni grave dacă au expirat 6 ani după executarea

pedepsei.

Însă, potrivit art. 54 pct. 7) Cod penal (1961), se consideră ca neavînd

antecedente penale persoanele care au fost condamnate la privațiune de libertate pe

un termen mai mare de trei ani, dar nu mai mare de șase ani, dacă în curs de 5 ani

din ziua executării pedepsei nu au săvîrși o nouă infracțiune.

Rezultă că stipulările legii penale noi, prevăzute la art. 111 alin. (1), lit. h)

Cod penal (2003), dat fiind că stabilesc un termen mai mare, de 6 ani, pentru

stingerea antecedentului penal, înrăutățește situația inculpatului și, în temeiul art.

10 Cod penal, nu are efect retroactiv, iar față de ultimul urmează a fi aplicate

prevederile art. 54 pct. 7) Cod penal (1961).

Conform art. 34 alin. (1), (2) lit. b), alin. (5) lit. d) Cod penal, se consideră

recidivă periculoasă dacă persoana cu antecedente penale, anterior condamnată

pentru o infracțiune intenționată gravă a săvîrșit din nou cu intenție o infracțiune

deosebit de gravă. La stabilirea stării de recidivă nu se ține cont de antecedentele

penale stinse.

Prin urmare, la data comiterii infracțiunii noi - 08 decembrie 2011,

antecedentul penal al inculpatului era stins, deoarece trecuse 5 ani și 5 luni din ziua

executării pedepsei penale precedente și, astfel, instanța de apel neîntemeiat a

constatat în cazul inculpatului prezența recidivei periculoase.

În al doilea rînd, conform art. 78 alin. (5), 79 alin. (3) Cod penal, 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, dacă există circumstanțe atenuante

excepționale, pedeapsa poate fi aplicată conform prevederilor art. 79 Cod penal.

Ținînd cont de circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă,

prevăzută de legea penală, dar constituind cel puțin două treimi din minimul

pedepsei prevăzute pentru infracțiunea respectivă. Decizia instanței de apel trebuie

să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum

și motivele adoptării soluției date.

Aceste prescripții legale la fel au fost sfidate de către instanța de apel.

Astfel, instanța de fond, în vederea aplicării prevederilor art. 79 Cod penal

față de inculpat, a constatat drept circumstanță excepțională: „ilegalitatea și

imoralitatea acțiunilor părții vătămate, care a provocat conflictul și infracțiunea

respectivă. Astfel, ca concubin al mamei inculpatului, locuind în casa acestuia,

insista ca inculpatul și fratele său mai mic să părăsească casa ce le aparține cu

drept de proprietate” (pct. 2 din decizie).

Totodată, instanța de apel a indicat în decizia contestată că circumstanțe

excepționale și temeiuri de aplicare a prevederilor art. 79 Cod penal pe caz lipsesc,

deoarece: „acțiunile victimei doar au provocat cearta și infracțiunea inculpatului”

(pct. 4 din decizie).

5

Circumstanțele menționate denotă că instanța de apel nu și-a argumentat și

motivat în niciun fel concluziile sale privind aspectul vizat.

Prin urmare, decizia atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția de modificare a pedepsei stabilite inculpatului de către prima instanță,

pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel este individualizată contrar

prevederilor legale, fiind greșit admis apelul procurorului.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărîrea atacată și menține hotărîrea primei

instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Erorile de drept comise de instanța de apel, prescrise în art. 427 alin. (1) pct.

6) și 10) Cod de procedură penală, impun, astfel, soluția casării totale a deciziei

contestate și menținerea sentinței instanței de fond, pe motiv că apelul declarat de

procuror a fost greșit admis de către instanța de apel.

În același timp se reține că argumentele recurentului că instanța de fond,

judecînd cauza, a încălcat mai multe norme de procedură penală, inclusiv dreptul

lui la interpret și apărare, și a sfidat faptul că pe caz nu există dovezi că el ar fi

membru familiei părții vătămate sunt neîntemeiate, deoarece inculpatul nu a atacat

sentința cu apel, iar potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, pot fi

invocate în recurs doar acele temeiuri care au fost invocate și în apel (pct. 3 și 5 din

decizie).

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de condamnatul Repida Alexandru

Gheorghe, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 22

februarie 2013 și menține sentința Judecătoriei Cantemir din 27 septembrie 2012.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie

2013, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Elena Covalenco

6

Dosarul nr. 1ra-671/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

08 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Vladimir Timofti, Ghenadie Nicolaev,

Elena Covalenco,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

inculpatului Repida Alexandru,

avocatului Liuba Josu,

interpret Larisa Rusnac,

a judecat în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Cahul din 22 februarie 2013, declarat de condamnatul

Repida Alexandru Gheorghe, născut la

15 iulie 1974 în or. Anenii Noi, locuitor al s. Leca, r-nul

Cantemir, cetățean al R. Moldova, anterior judecat:

1) la 06 noiembrie 2001 prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău în baza art. 120 alin. 2 Cod penal

(1961) la 5 ani închisoare.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 05 iunie – 27 septembrie 2012,

în instanța de apel: 12 noiembrie 2012 - 22 februarie 2013,

în instanța de recurs: 28 mai – 08 octombrie 2013.

Conform art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

7

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de condamnatul Repida Alexandru

Gheorghe, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 22

februarie 2013 și menține sentința Judecătoriei Cantemir din 27 septembrie 2012.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 05 noiembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Vladimir Timofti

Ghenadie Nicolaev

Elena Covalenco

8