1ra-706/2013 — art. 309/1 alin. 3, 90, 60 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 309/1 alin. 3, 90, 60 CP
- Temei legal
- art. 309-1 alin. 3, 90, 60 CP
1ra-706/2013 — art. 309/1 alin. 3, 90, 60 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul 1ra-706/13
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
06 august 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Andrei Harghel, Constantin Alerguș, Novac Svetlana și Chișcă-Doneva
Tamara,
în ședință publică, a examinat recursurile ordinare declarate de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, C. Miron, de avocatul V. Pruteanu și
inculpatul Nagrineac E. împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 18 martie 2013 în cauza penală privind pe
Nagrineac Eugeniu Gheorghe, născut la 29 decembrie
1982, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. P. Zadnipru
14, ap.52,
și
Botnari Valeriu Petru, născut la 18 octombrie 1980,
originar din satul Cuhurești, r-nul Camenca, domiciliat în
mun. Chișinău, str. Cornului 5/1, ap.45.
Termenul examinării cauzei:
Instanța de fond de la 05.12.2008 pînă la 31.03.2009;
Instanța de apel de la 20.07.2009 pînă la 20.12.2010;
Instanța de recurs de la 05.05.2011 pînă la 25.10.2011;
Instanța de apel de la 14.12.2011 pînă la 18.03.2013;
Instanța de recurs de la 11.06.2013 pînă la 06.08.2013.
Procedura de citare a fost legal executată.
S-au prezentat:
Procurorul Dumitru Graur care a pledat pentru admiterea recursului ordinar
declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, C. Miron
și respingerea recursurilor ordinare declarate de avocatul V. Pruteanu și inculpatul
Nagrineac E. ca neîntemeiate.
Avocatul V. Zaporojan și inculpatul Nagrineac E. au solicitat admiterea
recursurilor ordinare declarate de ei și respingerea recursului ordinar declarat de
partea acuzării.
Avocatul I. Popescu și inculpatul Botnari V. Au solicitat respingerea recursului
procurorului ca neîntemeiat.
Examinînd materialele cauzei în raport cu argumentele recursurilor, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
1
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău din 31 martie 2009,
Nagrineac E. și Botnari V. au fost condamnați în baza art. 309/1 alin. (3) lit. c) CP
la cîte 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în MAI pe un
termen de 3 ani, iar în temeiul art. 90 CP pedeapsa stabilită a fost suspendată pe un
termen de probă de 2 ani pentru fiecare.
Instanța de fond a constatat, că Nagrineac E. și Botnari V., deținînd
funcția de inspectori ai poliției criminale a Comisariatului de Poliție a sect. Centru,
mun. Chișinău, avînd statut de ofițeri de urmărire penală și fiind persoane cu funcție
de răspundere, la 28 ianuarie 2006 aflîndu-se în exercițiul funcțiilor sale autoritare,
bănuindu-1 pe cet. V. Țurcanu în comiterea furtului, l-au adus pe ultimul la CPs
Centru, mun. Chișinău fără a-i explica necesitatea.
V. Țurcanu s-a aflat la CPs Centru, mun. Chișinău de la orele 08:00 pînă la
18:30, unde Nagrineac E. acționînd împreună și de comun acord cu inspectorul
poliției criminale Botnari V., aplicînd forța fizică, au cerut și l-au impus pe acesta să
se autodenunțe în comiterea infracțiunii, aplicîndu-i multiple lovituri pe diferite
părți ale corpului.
La 29 ianuarie 2006, cet. O. Maimescu, V. Pădureț și V. Țurcanu la indicația
lui Nagrineac E. s-au prezentat la CPs Centru, mun. Chișinău, unde acesta din urmă
în scopul derutării părților vătămate referitor la comiterea infracțiunii, urmărind
scopul de a obține de la ei mărturisiri și recunoașterea vinovăției, încălcînd
prevederile art.14-15 al Legii Republicii Moldova „Cu privire la poliție”, împreună
cu Botnari V. le-a provocat în mod intenționat acestora dureri fizice și psihice, prin
aplicarea multiplelor lovituri cu mîinile peste cap și corp.
În rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură ale lui Nagrineac E. și
Botnari V. victimelor le-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 24 al
Constituției Republicii Moldova la integritatea fizică și psihică, cauzîndu-le lui O.
Maimescu, conform raportului de expertiză medico-legală nr.747/D din 30.03.2007
- vătămări corporale ușoare; lui V. Pădureț, conform raportului de expertiză medico-
legală nr.1339 din 06.07.2006 - vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului
sănătății și lui V. Țurcanu conform raportului de expertiză medico-legală nr.l340/D
din 12.07.2006 - vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.
Inculpații Nagrineac E. și Botnari V. au declarat apeluri împotriva
sentinței solicitînd:
- inculpatul Nagrineac E.- casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea
unei hotărîri de achitare, invocînd că:
în cadrul examinării cauzei nu au fost aduse probe veridice ce ar confirma
vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, considerîndu-se nevinovat, cauza
fiind examinată de prima instanță superficial și unilateral, instanța dînd prioritate
probelor prezentate de partea acuzării, respingîndu-le pe cele prezentate de partea
apărării și anume declarațiile martorilor O. Rusu, V. Rudnic, V. Goncearuc, V.
Șișanu, E. Amoașei, V. Javelia, V. Godoroja, V. Casîm și V. Botnari;
2
la baza sentinței de condamnare au fost reținute probe și acte procedurale
inadmisibile, administrate cu încălcarea prevederilor art.116 alin.(1), (3), (6), 145
alin.(1), 151 alin.(5), 63 alin.(2) pct.3) și alin.(3) CPP;
neîntemiat și nemotivat instanța a respins demersurile cu privire la
efectuarea unei contraexpertize medico-legale a părților vătămate O.Maimescu,
V.Pădureț și V.Țurcanu, precum și demersul cu privire la audierea martorilor
V.Bogdan și Gh.Bocancia;
au fost apreciate unilateral documentele medicale;
- inculpatul Botnari V. - rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de
achitare, pe motiv că partea acuzării nu a prezentat careva probe directe ce ar
demonstra vinovăția lui.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie
2010 au fost respinse ca nefondate, apelurile inculpaților Nagrineac E. și Botnari V.
cu menținerea sentinței.
În motivarea soluției date instanța a indicat, că vinovăția inculpaților a fost
integral dovedită, iar concluzia primei instanțe este bazată pe declarațiile părților
vătămate O. Maimescu, V. Țurcanu și V. Pădureț, a martorilor T. Plăcintă, E.
Pădureț, G. Dolgaia ș.a. probe ce confirmă deplin învinuirea adusă.
Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate au declarat recursuri
ordinare avocatul I.Popescu în interesele condamnatului V.Botnari și condamnații
E.Nagrineac și V.Botnari, care au solicitat:
- condamnatul Nagrineac E., invocînd temeiurile art.427 alin.(1) pct.6), 8)
Cod de procedură penală - casarea hotărîrilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
hotărîri de achitare, pe motivele invocate în pct. 3 din prezenta decizie;
- avocatul I.Popsecu, invocînd temeiurile prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 8),
12) CPP - casarea hotărîrilor, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că: instanța
nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu a argumentat motivul
respingerii probelor prezentate de apărare; instanța nu a dat apreciere critică
proceselor verbale de recunoaștere după fotografie, care au fost efectuate cu
încălcarea prevederile art.116 alin.(1) Cod de procedură penală;
- condamnatul V.Botnari - casarea hotărîrilor, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că nu este vinovat în cele
incriminate, invocînd că hotărîrile sunt adoptate pe baza unor probe contradictorii.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție sin 25
octombrie 2011 au fost admise recursurile ordinare declarate de către avocatul I.
Popescu în numele condamnatului Botnari Valeriu și de condamnații Nagrineac
Eugeniu și Botnari Valeriu, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași
instanță de apel, în alt complet de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie
2013 au fost admise apelurile inculpaților, casată sentința și pronunțată o nouă
hotărîre după cum urmează:
Botnari Valeriu a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunilor
prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) CP conform art. 390 alin. (1) pct. 2) CPP pe
motiv, că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat;
3
Nagrineac Eugeniu a fost recunoscut vinovat pe art. 3091 alin. (1) CP însă a
fost încetat procesul conform art. 60 alin. (1) lit. b) CP – intervenirea termenului de
prescripție de tragere la răspundere penală.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri:
Procurorul, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, a
solicitat casarea deciziei Curții de Apel cu menținerea sentinței, motivînd că
hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sluția.
Avocatul V. Pruteanu și inculpatul Nagrineac E. în recursuri, făcînd trimitere
la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP, solicită achitarea ultimului,
considerînd că instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și că
fapta nu întrunește semnele infracțiunii.
În motivarea soluției recurenții mai invocă, că decizia se bazează pe
presupuneri, probele au fost denaturate, termenul de punere sub învinuire a fost
depășit, recunoașterea persoanelor a avut loc după fotografii fără a fi prezentate
persoanele concrete pentru efectuarea acestor investigații, părțile n-au avut acces în
egală măsură la cercetarea probelor – toate aceste încălcări de procedură penală
conduc la nulitatea probelor cu achitarea lui Nagrineac E..
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție va admite recursul
procurorului în legătură cu faptul, că apelurile au fost admise greșit, iar recursurile
avocatului și inculpatului vor fi respinse ca inadmisibile, reieșind din următoarele.
Rejudecînd cauza, instanța de apel urma să îndeplinească cerințele art.
414-419 CPP, însă aceste prevederi au fost ignorate.
Pentru a pronunța decizia instanța de apel a menționat, că Nagrineac E. (unul
singur) ca colaborator de poliție la 28 și 29 ianuarie 2006, urmărind scopul obținerii
mărturisirilor privitor la comiterea infracțiunii, încălcînd prevederile art. 14, 15, ale
Legii cu privire la poliție, a provocat intenționat părților vătămate dureri fizice și
psihice prin aplicarea multiplelor lovituri cu mîinile peste corp.
În rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură ale lui Nagrineac E.
victimelor le-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 24 al Constituției R.
Moldova la integritate fizică și psihică, cauzîndu-le :
- lui Maimescu Oleg, conform raportului de expertiză medico-legală nr.747/D
din 30.03.2007 vătămări corporale ușoare sub formă de edem la articulația
metacarpo-palangiană deget, a mîinii stingi;
- lui Pădureț Valeriu, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1339
din 06.07.2006 vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, sub formă
de excoriații și echimoza pe față și urechea stingă;
- lui Țurcanu Vasile, conform raportului de expertiză medico-legală nr.l340/D
din 12.07.2006 vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, sub formă
de excoriație pe articulația radiocarpiană stînga și echimoze pe coapsa stingă.
- Instanța de apel a reîncadrat acțiunile inculpatului Nagrineac E. în baza art.
3091 alin.(l) CP în redacția Legii nr. 139 din 30.06.2005 ca tortura, adică acțiuni
manifestate prin provocarea în mod intenționat a unei dureri puternice fizice și
psihice unor persoane, cu scopul de a obține de la ele mărturisiri, adică tortură
provocată de o persoană cu funcții de răspundere.
4
Colegiul apreciază, că hotărîrea instanței de apel este neîntemeiată și urmează a
fi casată cu menținerea sentinței instanței de fond.
Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) CP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori
motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii.
Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție a RM la
pct. 14 al Hotărîrii nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor
penale în ordine de apel”, modificată prin Hotărîrile Plenului Curții Supreme nr.4
din 30.03.2009 și nr. 10 din 24.12.2010, în sensul cerințelor art.414 CPP, chestiunile
de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care
prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-
a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis;
în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există
circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate
în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe
anexate la dosar în conformitate cu art. 101 CPP ș.a..
Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta
întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă
pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual,
penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata
încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărîrea instanței de fond urmează a
fi desființată cu rejudecarea cauzei.
Instanța de apel la baza deciziei de achitare a luat în considerație declarațiile
inculpaților, care în cadrul ședinței de judecată nu au recunoscut vina, pe cînd
probele administrate de organul de urmărire penală, au dovedit cu certitudine
vinovăția lor în comiterea infracțiunii imputate.
Astfel, Colegiul consideră că în cazul dat s-a constatat cu certitudine că părțile
vătămate V. Pădureț, O. Maimescu și V. Țurcanu, aflîndu-se la 29.01.2006 sub
controlul poliției au fost supuși unui tratament inuman din partea inculpaților
Nagrineac E. și Botnari V., fiindu-le provocate în mod intenționat leziuni corporale
cu scopul de a obține de la aceștia declarații în vederea recunoașterii vinovăției în
comiterea unei infracțiuni.
În materialele cauzei penale lipsesc probe întru confirmarea veridicității
declarațiilor inculpaților Nagrineac E. și Botnari V. și a martorilor din partea
apărării, acestea nefiind în coroborare cu cumulul de probe administrate de organul
de urmărire penală și prezentate instanței pentru cercetare și aprecierea lor.
Instanța de apel la baza deciziei de achitare s-a axat exclusiv pe declarațiile
inculpaților, fără a lua în considerație probele prezentate de partea acuzării care au
fost cercetate în instanța de fond și care cu certitudine dovedesc vinovăția
inculpaților în comiterea infracțiunii de tortură, și anume:
- declarațiile părților vătămate V. Pădureț, O. Maimescu și V. Țurcanu care au
declarat că Nagrineac E., însoțit de alt colaborator de poliție, în incinta
5
Comisariatului de poliție prin exces de putere le-au aplicat acte de violență prin
lovituri, amenințări, provocîndu-le dureri fizice, psihice și suferințe, înjosindu-le
demnitatea, cu scopul de a recunoaște participarea lor la careva furt. Ei foloseau așa
metode ca dezbrăcarea de haine, lovituri cu pumnii și sticla din masă plastică cu apă
peste cap, amenințau cu viol, aplicarea ,, lomului”, ,,lastacica”, iar lui Maimescu
Oleg i-au cauzat edem la articulația degetului mîinii (fractura degetului) ș.a.;
- declarațiile martorului Plăcintă Tatiana, care a declarat că la 29 ianuarie
2006 aproximativ la orele 10.00 a fost stopată de către colaboratorii de poliție, care
i-au spus să urmeze la Comisariatul de Poliție a sect. Centru. Ajungînd la CPs
Centru a fost chestionată pe faptul locului aflării ei la 26 ianuarie 2006. În timpul
chestionării ei dînsa a fost preîntîmpinată de către colaboratorul de poliție Nagrineac
E. că dacă nu va spune adevărul va fi arestată și la fiecare răspuns a ei auzea doar
reproșuri. Astfel, după ce a scris explicație a fost rugată să aștepte puțin în holul de
la etajul 5 a CPs Centru, unde i-a văzu cet.cet. O. Maimescu, V. Țurcanu și V.
Pădureț. Astfel, pe parcursul aflării e holul et. 5 a CPs Centru, în timp ce cet.cet.
O.Maimescu, V.Țurcanu și V.Pădureț se aflau în unul din birourile de la et. 5, a
auzit strigăte cum ar fi: „recunoașteți ce ați făcut la 26.01.2006”. Totodată, Plăcintă
T. a declarat că s-a aflat în incinta CPs Centru de la orele 10.30min. pînă la 18.00-
19.00 și în această perioadă de timp cet.cet. O.Maimescu, V.Țurcanu și V.Pădureț
intrau și ieșeau din diferite birouri avînd semne de violență psihică și fizică.
Totodată, Plăcintă T. a declarat că la ieșirea din incinta Comisariatului de poliție a
sect. Centru, cet. O.Maimescu i-a spus că el împreună cu cet. V. Pădureț și
V.Țurcanu au fost bătuți de către colaboratorii de poliție, iar O.Maimescu simțea
dureri la mîina dreaptă;
- declarațiile martorului Elena Pădureț care a declarat că la 29 ianuarie 2006
(duminica) seara a venit acasă unde 1-a văzut, pe fiul său, V. Pădureț care avea
urechea stingă învenițîtă, comunicîndu-i că a doua zi dînsul trebuie să plece la
poliție după pașaport. Astfel, a doua zi dînsa împreună cu fiul său au plecat la poliție
unde a făcut cunoștință cu Nagrineac E.. Totodată, E. Pădureț a declarat că fiul ei i-a
comunicat că a fost reținut la poliție, unde a fost maltratat de către polițiști, și anume
a fost lovit cu o sticlă de masă plastice umplută cu apă. Ulterior, fiul ei s-a adresat la
medic și a fost supus unei examinări medicale, fiindu-i stabilită diagnoza: comoție
cerebrală, după care a scris o plîngere la organele de drept (Procuratura sect. Centru,
mun. Chișinău). Totodată, E. Pădureț a declarat că fiul ei a spus că dînsul a fost
maltratat de către Nagrineac E. și se teme de el. La fel, dînsa a aflat de la feciorul ei
că tot în acea zi de către colaboratorii de politie au fost maltratați și ceilalți prieteni
ai săi care erau cu el;
- martorul Galina Dolgaia a declarat că a văzut la V. Pădureț semne de
violență, era zgîrîiat, în cadrul cercetării judecătorești, ea a recunoscut pe inculpatul
Nagrineac E., ca fiind persoana care la 28.01.2008 a fost la domiciliul lui V.Pădureț
și cotrobăia prin casă.
- plîngerea lui V. Țurcanu din 30.01.2006, precum că la 28 și 29 ianuarie 2006
fost adus la CPs Centru și lovit de persoana numită ,,Eugen”, (f.d.3,vol. 1);
6
- plîngerea lui O. Maimescu din 30.01.2006, precum că la 28 ianuarie 2006 a
fost adus la CPs Centru și bătut de mai mulți colaboratori de poliție, inclusiv prin
legarea mîinilor cu centura și ridicarea în sus cu aplicarea multiplelor lovituri peste
corp (f.d.4,vol. 1);
- plîngerea lui V.Pădureț din 01.02.2006, precum că la 29.01.2006 a fost
reținut și adus la CPs Centru unde a fost bătut de către polițiști (f.d.5,vol. 1);
- raportul de expertiză medico-legală nr.1339/D din 06 iulie 2006, conform
căruia părții vătămate V. Pădureț i-au fost provocate vătămări corporale fără
cauzarea prejudiciul sănătății sub formă de echimoze cu excoriații pe față și
echimoze pe față și urechea stîngă (f.d.68,vol.l);
- raportul de expertiză medico-legală nr.1340/D din 12 iulie 2006, conform
căruia părții vătămate V.Țurcanu i-au fost provocate vătămări corporale fără
cauzarea prejudiciul sănătății sub formă de excoriația pe articulația radiocarpiană
stingă și echimoze pe coapsa stingă (f.d. 71,vol. 1);
- raportul de expertiză medico-legală nr.747/D din 30.03.2007, conform cărui
părții vătămate O.Maimescu i-au fost provocate vătămări corporale ușoare sub
formă de edem la articulația metacarpo-palangiană deget unu a mîinii stingi (f.d.
124,vol. 1);
- procesul-verbal de confruntare dintre bănuitul Nagrineac E. și partea
vătămată V.Țurcanu în care participanții și-au susținut declarațiile date anterior în
cadrul urmăririi penale (f.d. 95-97, vol. 1);
- procesul-verbal de confruntare dintre bănuitul Botnari V. și partea vătămată
V.Țurcanu în care participanții și-au susținut declarațiile date anterior în cadrul
urmăririi penale (f.d. 100-102, vol. 1);
- procesul-verbal de confruntare dintre bănuitul Botnari V. și partea vătămată
V.Pădureț în care participanții și-au susținut declarațiile date anterior în cadrul
urmăririi penale (f.d. 98-99, vol. 1).
Faptul că anume inculpații sunt acei colaboratori de poliție care au maltratat
părțile vătămate, se dovedește însuși prin declarațiile lor, și anume Nagrineac E. a
declarat că într-adevăr el este cel care a adus părțile vătămate în Comisariat, mai
mult ca atît la materialele cauzei sunt anexate explicațiile scrise de V.Pădureț,
V.Țurcanu și T.Plăcintă datate cu 29.01.2006 primite de Nagrineac E., iar inculpatul
Botnari V. a declarat în instanța de fond că a chestionat verbal cet.O.Maimescu,
V.Pădureț, V.Țurcan și T.Plăcintă, iar explicațiile în scris le-a luat colegul său
Nagrineac E.. Tot el a menționat că în timpul audierii era interesat să obțină orice
informație pentru a descoperi infracțiunea.
Relevante în acest sens sunt unele hotărîri ale CEDO, precum, că atunci cînd
unei persoane îi sunt cauzate leziuni corporale, în timp ce ea se află în detenție sau
sub un alt control al poliției, orice astfel de leziune va crea o puternică prezumție că
acea persoană a fost supusă maltratării (Bursuc v. România, nr. 42066/98, § 80, 12
octombrie 2004) s.a..
În opinia procurorului în prezența acelorași circumstanțe și anume, că părțile
vătămate au fost aduse de către inculpați în incinta CPS Centru, adică s-au aflat sub
un control al poliției, victimele indică direct asupra colaboratorilor de poliție că i-au
maltratat, iar declarațiile lor sunt confirmate prin concluziile medicilor legiști
7
expuse în rapoartele de expertiză medico-legale că într-adevăr pe corpul victimelor
s-au depistat vătămări corporale, mai mult ca atît, martorii confirmă că au văzut
aceste vătămări în momentul cînd părțile vătămate au ieșit din incinta
Comisariatului de poliție și din spusele ultimilor au fost maltratați de colaboratorii
de poliție.
Acuzarea în recurs consideră că instanța de fond corect a cercetat și apreciat
probele prezentate care cu certitudine dovedesc vinovăția inculpaților Nagrineac E.
și Botnari V., declarațiile lor dîndu-le apreciere critică deoarece acestea urmăresc
scopul de a duce în eroare instanța și a se eschiva de la răspundere. Declarațiile
inculpaților vin în contradicție cu materialele cauzei penale, declarațiilor părților
vătămate, a martorilor și altor probe.
Susținînd afirmațiile procurorului, Colegiul penal constată, că probele
enumerate corect au fost puse la baza sentinței de condamnare care a concluzionat,
că acțiunile inculpaților Nagrineac E. și Botnari V. întrunesc elementele infracțiunii
prevăzute de art.309/1 alin.(3) lit. c) CP - tortură, adică acțiuni manifestate în
provocarea în mod intenționat a unei dureri puternice, fizice și psihice unei
persoane, cu scopul de obține de la această persoană mărturisiri, durere provocată de
o persoană cu funcții de răspundere, săvîrșită de două persoane.
Colegiul apreciază că în cazul din speța calificativul tortura săvîrșită de
către două persoane caracteristică pentru componența infracțiunii prevăzute de art.
3091 alin. (3) CP ( redacția Legii din 30.06.2005), constă în acțiunile concludente ale
ambilor făptuitori care au participat nemijlocit la capturarea persoanelor și realizarea
actului de tortură, traducînd în fapt latura obiectivă a infracțiunii prin acțiuni
comune și coordonate între ei.
Art. 3091 CP prin legea Nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare la 21.12.2012 a fost
abrogat. Tot prin aceeași lege a fost introdus articolul nou 1661 CP – tortura,
tratamentul inuman și degradant, însă sancțiunile lui sunt mai dure.
Legea nouă nu are efect retroactiv și urmează de aplicat legea favorabilă, care
acționa în timpul comiterii infracțiunii.
Astfel instanța de apel greșit a admis apelurile, iar acesta s-a soldat cu
adoptarea unei hotărîri neîntemeiate și ilegale
Mai mult, instanța de apel, rejudecînd cauza, n-a ținut cont de rolul fiecărui din
inculpați la realizarea intenției lor, n-a indicat motivele pentru care a respins probele
aduse de procuror, în sprijinul învinuirii lui Botnari V., cum cere art. 394 alin. (1)
pct. 2) CPP. Doar s-a constat din spusele numitelor părții vătămate și martori, că la
maltratare au participat două persoane, avîndu-i în vedere pe Eugen (Nagrineac) și
Botnari V.
Astfel, concluziile instanței de apel privind achitarea lui Botnari V. nu-s
convingătoare.
Colegiul accentuează și asupra faptului, că instanța de apel s-a limitat
numai la varianta, chipurile, că nimeni din persoanele interogate n-au confirmat că l-
ar fi văzut pe Botnari V. cu acțiuni violente. Însă n-a ținut cont de faptul, că părțile
vătămate fiecare în parte au fost torturate nu în văzul persoanelor străine, iar prin
8
deducție cu certitudine se constată că numai Nagrineac E. și Botnari V. i-au torturat
pe victime.
Astfel, instanța de apel a ignorat cerințele art. 101 CPP.
Această normă de lege obligă instanța de judecată ca fiecare probă să fie
apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, unității și veridicității, iar
toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Anume astfel a
procedat instanța de fond.
În afară de acesta, instanța de apel n-a depistat careva probe neadmise,
care să fie excluse din dosar ( art. 94 CP). Ea a acceptat toate probele aduse de
procuror, însă le-a apreciat eronat, unilateral și nu sub toate aspectele și în mod
obiectiv.
Încălcările prevăzute de art. 94, 101, 414-419, 394 CPP considerabil
afectează decizia atacată, acestea constituind temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.
6) CPP pentru casarea ei – hotărîrea în acest sens nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția.
Pe de altă parte, instanța de fond a adoptat hotărîre legală și întemeiată motiv
pentru care ea se va menține fără modificări.
Avocatul V. Pruteanu și inculpatul Nagrineac E. în recursuri comentează
pe larg procedura efectuării investigațiilor pe dosar, enumeră careva încălcări de
procedură și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumente invocate
în apel .
Colegiul notează că, dacă inculpatul și avocatul afirmă că la urmărirea penală
au avut loc careva încălcări, conform art. 251 alin. (4) CPP ei au avut posibilitatea
să contesteze actele corespunzătoare, fie nemijlocit în timpul efectuării
investigațiilor, fie la terminarea urmăririi penale. Însă așa ceva nu s-a făcut la timpul
potrivit.
Relevante în acest sens servesc stipulările art. 230 alin. (2) CPP – în cazul în
care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,
nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului
efectuat peste termen.
Printre altele, argumentele recurenților privind pretinsele încălcări procesuale
omise la urmărirea penală (termenul de punere sub învinuire, prezentarea
fotografiilor de recunoaștere a persoanei ș.a.) au fost invocate și în apeluri pe care
instanța de apel argumentat le-a respins.
Potrivit art. 434 CPP judecînd recursul, Colegiul penal al Curții Supreme
de Justiție verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialului din dosar și se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs, însă recurenții n-au indicat
concret asupra căror argumente din apel instanța de apel nu s-a expus și în ce constă
problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată.
Argumentele recursului avocatului și inculpatului referitor la dezacordul
cu aprecierea probelor de către instanță, precum și celelalte argumente enumerate
mai sus nu prezintă temei de drept pentru recurs din cele prevăzute în art. 427 alin.
(1) pct. 6), 8) CPP, de aceea recursurile lor vor fi respinse ca inadmisibile.
9
Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) CPP, instanța e recurs
este în drept să pronunțe o nouă hotărîre privind casarea deciziei instanței de apel cu
menținerea sentinței instanței de fond, avînd în vedere că situația inculpaților la
recursul procurorului nu se agravează și rămîne aceea care a existat după hotărîrea
primei instanțe
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibile recursule ordinare declarate de avocatul V. Pruteanu
și inculpatul Nagrineac E. împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 18 martie 2013.
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții
de Apel Chișinău, C. Miron, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 18 martie 2013, cu menținerea sentinței Judecătoriei sect. Centru, mun.
Chișinău din 31 martie 2009, prin care :
Nagrineac Eugeniu Gheorghe și Botnari Valeriu Petru se consideră
condamnați în baza art. 309/1 alin. (3) lit. c) CP la cîte 5 ani închisoare fiecare, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții în MAI pe un termen de cîte 3 ani, iar în temeiul
art. 90 CP pedeapsa stabilită se suspendă condiționat pe un termen de probă de cîte 2
ani.
Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică la 20 august 2013, ora 930
Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi
Judecători /semnătura/ Andrei Harghel
/semnătura/ Constantin Alerguș
/semnătura/ Novac Svetlana
/semnătura/ Chișcă-Doneva Tamara
Copia corespunde originalului Andrei Harghel
10