1ra-706/2013 — art. 309/1 alin. 3, 90, 60 CP

Prin sentința Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău din 31 martie 2009, Nagrineac E. și Botnari V. au fost condamnați în baza art. 309/1 alin. (3) lit. c) CP la cîte 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în MAI pe un termen de 3 ani, iar în temeiul art. 90 CP pedeapsa stabilită a fost suspendată pe un termen de probă de 2 ani pentru fiecare.

Instanța de fond a constatat, că Nagrineac E. și Botnari V., deținînd funcția de inspectori ai poliției criminale a Comisariatului de Poliție a sect. Centru, mun. Chișinău, avînd statut de ofițeri de urmărire penală și fiind persoane cu funcție de răspundere, la 28 ianuarie 2006 aflîndu-se în exercițiul funcțiilor sale autoritare, bănuindu-1 pe cet. V. Țurcanu în comiterea furtului, l-au adus pe ultimul la CPs Centru, mun. Chișinău fără a-i explica necesitatea. V. Țurcanu s-a aflat la CPs Centru, mun. Chișinău de la orele 08:00 pînă la 18:30, unde Nagrineac E. acționînd împreună și de comun acord cu inspectorul poliției criminale Botnari V., aplicînd forța fizică, au cerut și l-au impus pe acesta să se autodenunțe în comiterea infracțiunii, aplicîndu-i multiple lovituri pe diferite părți ale corpului. La 29 ianuarie 2006, cet. O. Maimescu, V. Pădureț și V. Țurcanu la indicația lui Nagrineac E. s-au prezentat la CPs Centru, mun. Chișinău, unde acesta din urmă în scopul derutării părților vătămate referitor la comiterea infracțiunii, urmărind scopul de a obține de la ei mărturisiri și recunoașterea vinovăției, încălcînd prevederile art.14-15 al Legii Republicii Moldova „Cu privire la poliție”, împreună cu Botnari V. le-a provocat în mod intenționat acestora dureri fizice și psihice, prin aplicarea multiplelor lovituri cu mîinile peste cap și corp. În rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură ale lui Nagrineac E. și Botnari V. victimelor le-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 24 al Constituției Republicii Moldova la integritatea fizică și psihică, cauzîndu-le lui O. Maimescu, conform raportului de expertiză medico-legală nr.747/D din 30.03.2007 - vătămări corporale ușoare; lui V. Pădureț, conform raportului de expertiză medico- legală nr.1339 din 06.07.2006 - vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății și lui V. Țurcanu conform raportului de expertiză medico-legală nr.l340/D din 12.07.2006 - vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.

Inculpații Nagrineac E. și Botnari V. au declarat apeluri împotriva sentinței solicitînd: - inculpatul Nagrineac E.- casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, invocînd că:  în cadrul examinării cauzei nu au fost aduse probe veridice ce ar confirma vinovăția lui în comiterea infracțiunii imputate, considerîndu-se nevinovat, cauza fiind examinată de prima instanță superficial și unilateral, instanța dînd prioritate probelor prezentate de partea acuzării, respingîndu-le pe cele prezentate de partea apărării și anume declarațiile martorilor O. Rusu, V. Rudnic, V. Goncearuc, V. Șișanu, E. Amoașei, V. Javelia, V. Godoroja, V. Casîm și V. Botnari; 2  la baza sentinței de condamnare au fost reținute probe și acte procedurale inadmisibile, administrate cu încălcarea prevederilor art.116 alin.(1), (3), (6), 145 alin.(1), 151 alin.(5), 63 alin.(2) pct.3) și alin.(3) CPP;  neîntemiat și nemotivat instanța a respins demersurile cu privire la efectuarea unei contraexpertize medico-legale a părților vătămate O.Maimescu, V.Pădureț și V.Țurcanu, precum și demersul cu privire la audierea martorilor V.Bogdan și Gh.Bocancia;  au fost apreciate unilateral documentele medicale; - inculpatul Botnari V. - rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că partea acuzării nu a prezentat careva probe directe ce ar demonstra vinovăția lui.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2010 au fost respinse ca nefondate, apelurile inculpaților Nagrineac E. și Botnari V. cu menținerea sentinței. În motivarea soluției date instanța a indicat, că vinovăția inculpaților a fost integral dovedită, iar concluzia primei instanțe este bazată pe declarațiile părților vătămate O. Maimescu, V. Țurcanu și V. Pădureț, a martorilor T. Plăcintă, E. Pădureț, G. Dolgaia ș.a. probe ce confirmă deplin învinuirea adusă.

Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate au declarat recursuri ordinare avocatul I.Popescu în interesele condamnatului V.Botnari și condamnații E.Nagrineac și V.Botnari, care au solicitat: - condamnatul Nagrineac E., invocînd temeiurile art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală - casarea hotărîrilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motivele invocate în pct. 3 din prezenta decizie; - avocatul I.Popsecu, invocînd temeiurile prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12) CPP - casarea hotărîrilor, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că: instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu a argumentat motivul respingerii probelor prezentate de apărare; instanța nu a dat apreciere critică proceselor verbale de recunoaștere după fotografie, care au fost efectuate cu încălcarea prevederile art.116 alin.(1) Cod de procedură penală; - condamnatul V.Botnari - casarea hotărîrilor, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că nu este vinovat în cele incriminate, invocînd că hotărîrile sunt adoptate pe baza unor probe contradictorii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție sin 25 octombrie 2011 au fost admise recursurile ordinare declarate de către avocatul I. Popescu în numele condamnatului Botnari Valeriu și de condamnații Nagrineac Eugeniu și Botnari Valeriu, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2013 au fost admise apelurile inculpaților, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre după cum urmează: Botnari Valeriu a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. c) CP conform art. 390 alin. (1) pct. 2) CPP pe motiv, că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat; 3 Nagrineac Eugeniu a fost recunoscut vinovat pe art. 3091 alin. (1) CP însă a fost încetat procesul conform art. 60 alin. (1) lit. b) CP – intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri: Procurorul, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP, a solicitat casarea deciziei Curții de Apel cu menținerea sentinței, motivînd că hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sluția. Avocatul V. Pruteanu și inculpatul Nagrineac E. în recursuri, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP, solicită achitarea ultimului, considerînd că instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și că fapta nu întrunește semnele infracțiunii. În motivarea soluției recurenții mai invocă, că decizia se bazează pe presupuneri, probele au fost denaturate, termenul de punere sub învinuire a fost depășit, recunoașterea persoanelor a avut loc după fotografii fără a fi prezentate persoanele concrete pentru efectuarea acestor investigații, părțile n-au avut acces în egală măsură la cercetarea probelor – toate aceste încălcări de procedură penală conduc la nulitatea probelor cu achitarea lui Nagrineac E..

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție va admite recursul procurorului în legătură cu faptul, că apelurile au fost admise greșit, iar recursurile avocatului și inculpatului vor fi respinse ca inadmisibile, reieșind din următoarele.

Rejudecînd cauza, instanța de apel urma să îndeplinească cerințele art. 414-419 CPP, însă aceste prevederi au fost ignorate. Pentru a pronunța decizia instanța de apel a menționat, că Nagrineac E. (unul singur) ca colaborator de poliție la 28 și 29 ianuarie 2006, urmărind scopul obținerii mărturisirilor privitor la comiterea infracțiunii, încălcînd prevederile art. 14, 15, ale Legii cu privire la poliție, a provocat intenționat părților vătămate dureri fizice și psihice prin aplicarea multiplelor lovituri cu mîinile peste corp. În rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură ale lui Nagrineac E. victimelor le-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 24 al Constituției R. Moldova la integritate fizică și psihică, cauzîndu-le : - lui Maimescu Oleg, conform raportului de expertiză medico-legală nr.747/D din 30.03.2007 vătămări corporale ușoare sub formă de edem la articulația metacarpo-palangiană deget, a mîinii stingi; - lui Pădureț Valeriu, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1339 din 06.07.2006 vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, sub formă de excoriații și echimoza pe față și urechea stingă; - lui Țurcanu Vasile, conform raportului de expertiză medico-legală nr.l340/D din 12.07.2006 vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, sub formă de excoriație pe articulația radiocarpiană stînga și echimoze pe coapsa stingă. - Instanța de apel a reîncadrat acțiunile inculpatului Nagrineac E. în baza art. 3091 alin.(l) CP în redacția Legii nr. 139 din 30.06.2005 ca tortura, adică acțiuni manifestate prin provocarea în mod intenționat a unei dureri puternice fizice și psihice unor persoane, cu scopul de a obține de la ele mărturisiri, adică tortură provocată de o persoană cu funcții de răspundere. 4 Colegiul apreciază, că hotărîrea instanței de apel este neîntemeiată și urmează a fi casată cu menținerea sentinței instanței de fond. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) CP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii. Potrivit explicațiilor date de către Plenul Curții Supreme de Justiție a RM la pct. 14 al Hotărîrii nr.22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, modificată prin Hotărîrile Plenului Curții Supreme nr.4 din 30.03.2009 și nr. 10 din 24.12.2010, în sensul cerințelor art.414 CPP, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s- a săvîrșit ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis; în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant; dacă există circumstanțe atenuante și agravante; dacă probele corect au fost apreciate; dacă toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 CPP ș.a.. Chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată cu rejudecarea cauzei. Instanța de apel la baza deciziei de achitare a luat în considerație declarațiile inculpaților, care în cadrul ședinței de judecată nu au recunoscut vina, pe cînd probele administrate de organul de urmărire penală, au dovedit cu certitudine vinovăția lor în comiterea infracțiunii imputate. Astfel, Colegiul consideră că în cazul dat s-a constatat cu certitudine că părțile vătămate V. Pădureț, O. Maimescu și V. Țurcanu, aflîndu-se la 29.01.2006 sub controlul poliției au fost supuși unui tratament inuman din partea inculpaților Nagrineac E. și Botnari V., fiindu-le provocate în mod intenționat leziuni corporale cu scopul de a obține de la aceștia declarații în vederea recunoașterii vinovăției în comiterea unei infracțiuni. În materialele cauzei penale lipsesc probe întru confirmarea veridicității declarațiilor inculpaților Nagrineac E. și Botnari V. și a martorilor din partea apărării, acestea nefiind în coroborare cu cumulul de probe administrate de organul de urmărire penală și prezentate instanței pentru cercetare și aprecierea lor. Instanța de apel la baza deciziei de achitare s-a axat exclusiv pe declarațiile inculpaților, fără a lua în considerație probele prezentate de partea acuzării care au fost cercetate în instanța de fond și care cu certitudine dovedesc vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii de tortură, și anume: - declarațiile părților vătămate V. Pădureț, O. Maimescu și V. Țurcanu care au declarat că Nagrineac E., însoțit de alt colaborator de poliție, în incinta 5 Comisariatului de poliție prin exces de putere le-au aplicat acte de violență prin lovituri, amenințări, provocîndu-le dureri fizice, psihice și suferințe, înjosindu-le demnitatea, cu scopul de a recunoaște participarea lor la careva furt. Ei foloseau așa metode ca dezbrăcarea de haine, lovituri cu pumnii și sticla din masă plastică cu apă peste cap, amenințau cu viol, aplicarea ,, lomului”, ,,lastacica”, iar lui Maimescu Oleg i-au cauzat edem la articulația degetului mîinii (fractura degetului) ș.a.; - declarațiile martorului Plăcintă Tatiana, care a declarat că la 29 ianuarie 2006 aproximativ la orele 10.00 a fost stopată de către colaboratorii de poliție, care i-au spus să urmeze la Comisariatul de Poliție a sect. Centru. Ajungînd la CPs Centru a fost chestionată pe faptul locului aflării ei la 26 ianuarie 2006. În timpul chestionării ei dînsa a fost preîntîmpinată de către colaboratorul de poliție Nagrineac E. că dacă nu va spune adevărul va fi arestată și la fiecare răspuns a ei auzea doar reproșuri. Astfel, după ce a scris explicație a fost rugată să aștepte puțin în holul de la etajul 5 a CPs Centru, unde i-a văzu cet.cet. O. Maimescu, V. Țurcanu și V. Pădureț. Astfel, pe parcursul aflării e holul et. 5 a CPs Centru, în timp ce cet.cet. O.Maimescu, V.Țurcanu și V.Pădureț se aflau în unul din birourile de la et. 5, a auzit strigăte cum ar fi: „recunoașteți ce ați făcut la 26.01.2006”. Totodată, Plăcintă T. a declarat că s-a aflat în incinta CPs Centru de la orele 10.30min. pînă la 18.00- 19.00 și în această perioadă de timp cet.cet. O.Maimescu, V.Țurcanu și V.Pădureț intrau și ieșeau din diferite birouri avînd semne de violență psihică și fizică. Totodată, Plăcintă T. a declarat că la ieșirea din incinta Comisariatului de poliție a sect. Centru, cet. O.Maimescu i-a spus că el împreună cu cet. V. Pădureț și V.Țurcanu au fost bătuți de către colaboratorii de poliție, iar O.Maimescu simțea dureri la mîina dreaptă; - declarațiile martorului Elena Pădureț care a declarat că la 29 ianuarie 2006 (duminica) seara a venit acasă unde 1-a văzut, pe fiul său, V. Pădureț care avea urechea stingă învenițîtă, comunicîndu-i că a doua zi dînsul trebuie să plece la poliție după pașaport. Astfel, a doua zi dînsa împreună cu fiul său au plecat la poliție unde a făcut cunoștință cu Nagrineac E.. Totodată, E. Pădureț a declarat că fiul ei i-a comunicat că a fost reținut la poliție, unde a fost maltratat de către polițiști, și anume a fost lovit cu o sticlă de masă plastice umplută cu apă. Ulterior, fiul ei s-a adresat la medic și a fost supus unei examinări medicale, fiindu-i stabilită diagnoza: comoție cerebrală, după care a scris o plîngere la organele de drept (Procuratura sect. Centru, mun. Chișinău). Totodată, E. Pădureț a declarat că fiul ei a spus că dînsul a fost maltratat de către Nagrineac E. și se teme de el. La fel, dînsa a aflat de la feciorul ei că tot în acea zi de către colaboratorii de politie au fost maltratați și ceilalți prieteni ai săi care erau cu el; - martorul Galina Dolgaia a declarat că a văzut la V. Pădureț semne de violență, era zgîrîiat, în cadrul cercetării judecătorești, ea a recunoscut pe inculpatul Nagrineac E., ca fiind persoana care la 28.01.2008 a fost la domiciliul lui V.Pădureț și cotrobăia prin casă. - plîngerea lui V. Țurcanu din 30.01.2006, precum că la 28 și 29 ianuarie 2006 fost adus la CPs Centru și lovit de persoana numită ,,Eugen”, (f.d.3,vol. 1); 6 - plîngerea lui O. Maimescu din 30.01.2006, precum că la 28 ianuarie 2006 a fost adus la CPs Centru și bătut de mai mulți colaboratori de poliție, inclusiv prin legarea mîinilor cu centura și ridicarea în sus cu aplicarea multiplelor lovituri peste corp (f.d.4,vol. 1); - plîngerea lui V.Pădureț din 01.02.2006, precum că la 29.01.2006 a fost reținut și adus la CPs Centru unde a fost bătut de către polițiști (f.d.5,vol. 1); - raportul de expertiză medico-legală nr.1339/D din 06 iulie 2006, conform căruia părții vătămate V. Pădureț i-au fost provocate vătămări corporale fără cauzarea prejudiciul sănătății sub formă de echimoze cu excoriații pe față și echimoze pe față și urechea stîngă (f.d.68,vol.l); - raportul de expertiză medico-legală nr.1340/D din 12 iulie 2006, conform căruia părții vătămate V.Țurcanu i-au fost provocate vătămări corporale fără cauzarea prejudiciul sănătății sub formă de excoriația pe articulația radiocarpiană stingă și echimoze pe coapsa stingă (f.d. 71,vol. 1); - raportul de expertiză medico-legală nr.747/D din 30.03.2007, conform cărui părții vătămate O.Maimescu i-au fost provocate vătămări corporale ușoare sub formă de edem la articulația metacarpo-palangiană deget unu a mîinii stingi (f.d. 124,vol. 1); - procesul-verbal de confruntare dintre bănuitul Nagrineac E. și partea vătămată V.Țurcanu în care participanții și-au susținut declarațiile date anterior în cadrul urmăririi penale (f.d. 95-97, vol. 1); - procesul-verbal de confruntare dintre bănuitul Botnari V. și partea vătămată V.Țurcanu în care participanții și-au susținut declarațiile date anterior în cadrul urmăririi penale (f.d. 100-102, vol. 1); - procesul-verbal de confruntare dintre bănuitul Botnari V. și partea vătămată V.Pădureț în care participanții și-au susținut declarațiile date anterior în cadrul urmăririi penale (f.d. 98-99, vol. 1). Faptul că anume inculpații sunt acei colaboratori de poliție care au maltratat părțile vătămate, se dovedește însuși prin declarațiile lor, și anume Nagrineac E. a declarat că într-adevăr el este cel care a adus părțile vătămate în Comisariat, mai mult ca atît la materialele cauzei sunt anexate explicațiile scrise de V.Pădureț, V.Țurcanu și T.Plăcintă datate cu 29.01.2006 primite de Nagrineac E., iar inculpatul Botnari V. a declarat în instanța de fond că a chestionat verbal cet.O.Maimescu, V.Pădureț, V.Țurcan și T.Plăcintă, iar explicațiile în scris le-a luat colegul său Nagrineac E.. Tot el a menționat că în timpul audierii era interesat să obțină orice informație pentru a descoperi infracțiunea. Relevante în acest sens sunt unele hotărîri ale CEDO, precum, că atunci cînd unei persoane îi sunt cauzate leziuni corporale, în timp ce ea se află în detenție sau sub un alt control al poliției, orice astfel de leziune va crea o puternică prezumție că acea persoană a fost supusă maltratării (Bursuc v. România, nr. 42066/98, § 80, 12 octombrie 2004) s.a.. În opinia procurorului în prezența acelorași circumstanțe și anume, că părțile vătămate au fost aduse de către inculpați în incinta CPS Centru, adică s-au aflat sub un control al poliției, victimele indică direct asupra colaboratorilor de poliție că i-au maltratat, iar declarațiile lor sunt confirmate prin concluziile medicilor legiști 7 expuse în rapoartele de expertiză medico-legale că într-adevăr pe corpul victimelor s-au depistat vătămări corporale, mai mult ca atît, martorii confirmă că au văzut aceste vătămări în momentul cînd părțile vătămate au ieșit din incinta Comisariatului de poliție și din spusele ultimilor au fost maltratați de colaboratorii de poliție. Acuzarea în recurs consideră că instanța de fond corect a cercetat și apreciat probele prezentate care cu certitudine dovedesc vinovăția inculpaților Nagrineac E. și Botnari V., declarațiile lor dîndu-le apreciere critică deoarece acestea urmăresc scopul de a duce în eroare instanța și a se eschiva de la răspundere. Declarațiile inculpaților vin în contradicție cu materialele cauzei penale, declarațiilor părților vătămate, a martorilor și altor probe. Susținînd afirmațiile procurorului, Colegiul penal constată, că probele enumerate corect au fost puse la baza sentinței de condamnare care a concluzionat, că acțiunile inculpaților Nagrineac E. și Botnari V. întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.309/1 alin.(3) lit. c) CP - tortură, adică acțiuni manifestate în provocarea în mod intenționat a unei dureri puternice, fizice și psihice unei persoane, cu scopul de obține de la această persoană mărturisiri, durere provocată de o persoană cu funcții de răspundere, săvîrșită de două persoane.

Colegiul apreciază că în cazul din speța calificativul tortura săvîrșită de către două persoane caracteristică pentru componența infracțiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) CP ( redacția Legii din 30.06.2005), constă în acțiunile concludente ale ambilor făptuitori care au participat nemijlocit la capturarea persoanelor și realizarea actului de tortură, traducînd în fapt latura obiectivă a infracțiunii prin acțiuni comune și coordonate între ei. Art. 3091 CP prin legea Nr. 252 din 08.11.2012, în vigoare la 21.12.2012 a fost abrogat. Tot prin aceeași lege a fost introdus articolul nou 1661 CP – tortura, tratamentul inuman și degradant, însă sancțiunile lui sunt mai dure. Legea nouă nu are efect retroactiv și urmează de aplicat legea favorabilă, care acționa în timpul comiterii infracțiunii.

Astfel instanța de apel greșit a admis apelurile, iar acesta s-a soldat cu adoptarea unei hotărîri neîntemeiate și ilegale Mai mult, instanța de apel, rejudecînd cauza, n-a ținut cont de rolul fiecărui din inculpați la realizarea intenției lor, n-a indicat motivele pentru care a respins probele aduse de procuror, în sprijinul învinuirii lui Botnari V., cum cere art. 394 alin. (1) pct. 2) CPP. Doar s-a constat din spusele numitelor părții vătămate și martori, că la maltratare au participat două persoane, avîndu-i în vedere pe Eugen (Nagrineac) și Botnari V. Astfel, concluziile instanței de apel privind achitarea lui Botnari V. nu-s convingătoare.

Colegiul accentuează și asupra faptului, că instanța de apel s-a limitat numai la varianta, chipurile, că nimeni din persoanele interogate n-au confirmat că l- ar fi văzut pe Botnari V. cu acțiuni violente. Însă n-a ținut cont de faptul, că părțile vătămate fiecare în parte au fost torturate nu în văzul persoanelor străine, iar prin 8 deducție cu certitudine se constată că numai Nagrineac E. și Botnari V. i-au torturat pe victime. Astfel, instanța de apel a ignorat cerințele art. 101 CPP. Această normă de lege obligă instanța de judecată ca fiecare probă să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, unității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Anume astfel a procedat instanța de fond.

În afară de acesta, instanța de apel n-a depistat careva probe neadmise, care să fie excluse din dosar ( art. 94 CP). Ea a acceptat toate probele aduse de procuror, însă le-a apreciat eronat, unilateral și nu sub toate aspectele și în mod obiectiv.

Încălcările prevăzute de art. 94, 101, 414-419, 394 CPP considerabil afectează decizia atacată, acestea constituind temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP pentru casarea ei – hotărîrea în acest sens nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Pe de altă parte, instanța de fond a adoptat hotărîre legală și întemeiată motiv pentru care ea se va menține fără modificări.

Avocatul V. Pruteanu și inculpatul Nagrineac E. în recursuri comentează pe larg procedura efectuării investigațiilor pe dosar, enumeră careva încălcări de procedură și că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor argumente invocate în apel . Colegiul notează că, dacă inculpatul și avocatul afirmă că la urmărirea penală au avut loc careva încălcări, conform art. 251 alin. (4) CPP ei au avut posibilitatea să contesteze actele corespunzătoare, fie nemijlocit în timpul efectuării investigațiilor, fie la terminarea urmăririi penale. Însă așa ceva nu s-a făcut la timpul potrivit. Relevante în acest sens servesc stipulările art. 230 alin. (2) CPP – în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Printre altele, argumentele recurenților privind pretinsele încălcări procesuale omise la urmărirea penală (termenul de punere sub învinuire, prezentarea fotografiilor de recunoaștere a persoanei ș.a.) au fost invocate și în apeluri pe care instanța de apel argumentat le-a respins.

Potrivit art. 434 CPP judecînd recursul, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialului din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs, însă recurenții n-au indicat concret asupra căror argumente din apel instanța de apel nu s-a expus și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată.

Argumentele recursului avocatului și inculpatului referitor la dezacordul cu aprecierea probelor de către instanță, precum și celelalte argumente enumerate mai sus nu prezintă temei de drept pentru recurs din cele prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP, de aceea recursurile lor vor fi respinse ca inadmisibile. 9

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) CPP, instanța e recurs este în drept să pronunțe o nouă hotărîre privind casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței instanței de fond, avînd în vedere că situația inculpaților la recursul procurorului nu se agravează și rămîne aceea care a existat după hotărîrea primei instanțe

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Respinge ca inadmisibile recursule ordinare declarate de avocatul V. Pruteanu și inculpatul Nagrineac E. împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2013. Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, C. Miron, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2013, cu menținerea sentinței Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău din 31 martie 2009, prin care : Nagrineac Eugeniu Gheorghe și Botnari Valeriu Petru se consideră condamnați în baza art. 309/1 alin. (3) lit. c) CP la cîte 5 ani închisoare fiecare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în MAI pe un termen de cîte 3 ani, iar în temeiul art. 90 CP pedeapsa stabilită se suspendă condiționat pe un termen de probă de cîte 2 ani. Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică la 20 august 2013, ora 930 Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi Judecători /semnătura/ Andrei Harghel /semnătura/ Constantin Alerguș /semnătura/ Novac Svetlana /semnătura/ Chișcă-Doneva Tamara Copia corespunde originalului Andrei Harghel 10