1ra-746/2013 — Art. 264 alin. 3 CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 05 februarie 2013 Taran Alexandr a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) CP cu aplicarea art. 3641 alin.(8) CPP la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. În baza art. 90 CP executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe termen de probă 2 ani. S-a încasat de la Taran Alexandr Vladimir în beneficiul lui Verbnîi Serghei suma de 200 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. S-a încasat de la Taran Alexandr Vladimir în beneficiul lui Verbnîi Serghei suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică S-a respins ca neîntemeiată pretenția lui Verbnîi Serghei către Taran Alexandr Vladimir privind încasarea sumei rămase de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Pentru pronunțarea sentinței instanța de fond a reținut că, Taran Alexandr Vladimir la 20.06.2012, în mun. Chișinău conducînd automobilul de model „Opel Vectra” se deplasa pe str. Grădina Botanică din direcția str. Salcîmilor, mun. Chișinău. În timpul deplasării, ajungînd la trecerea pentru pietoni amplasată în apropierea stației de alimentare cu petrol „Petrom”, n-a manifestat prudență sporită la trafic, prin ce a ignorat cerințele pct. 11 lit. f), pct. 45 (1) și (2) ale Regulamentului Circulației Rutiere și ca urmare a tamponat pietonul Verbnîi Natalia, a.n. 1982, care s-a angajat în traversarea carosabilului regulamentar de la stînga spre dreapta relativ deplasării unității de transport la trecerea nedirijată semnalizată prin indicatoarele rutiere 5.50.1-5.50.2 și marcajul rutier 1.14.1 al Regulamentului Circulației Rutiere. În rezultatul accidentului rutier pietonul Verbnîi Natalia, a primit vătămări corporale grave, în rezultatul cărora la 30.06.2012 a decedat. 1

Sentința a fost contestată cu apeluri de către: - procuror care a solicitat casarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri mai aspre. În argumentarea apelului acuzatorul de stat a menționat, că inculpatului i s-a stabilit o pedeapsă fără a ține cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii; - avocatul Olesea Codru și reprezentantul părții vătămate Nistor Aliona care au solicitat casarea parțială a sentinței în latura penală, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri mai aspre.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2013 au fost admise apelurile procurorului, avocatului Olesea Codru și reprezentantului părții vătămate Nistor Aliona, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre prin care inculpatul Taran Alexandr a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) CP cu aplicarea art. 364/1 alin. (8) CPP la 2 ani închisoare, cu menținerea celorlalte dispoziții din sentință. Instanța de apel a constatat corectă încadrarea acțiunilor celui vinovat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) CP, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere și de exploatare a unităților de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul unei persoane. Totodată instanța de apel a considerat prea blîndă pedeapsa stabilită de instanța de fond cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal inculpatului Taran Alexandr. În atare situație, instanța de apel a remarcat că prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 CP aplicînd pedeapsa greșit individualizată în raport circumstanțele de fapt și de drept.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare: - avocatul Alexandru Luca în numele inculpatului Taran Alexandr, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10), 16) CPP a invocat, că s-a aplicat pedeapsă penală contrar prevederilor legale, hotărîrea atacată contravine altor hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de CSJ. Solicită menținerea sentinței instanței de fond; - procurorul facînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) CPP a invocat, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentelor apelului privind înăsprirea pedepsei și s-a aplicat pedeapsa contrar prevederilor legale, avînd în vedere că art. 364/1 CPP nu prevede procedură specială ce ar permite stabilirea pedepsei sub limita admisibilă de lege.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție apreciază recursurile ordinare ca inadmisibile, reieșind din următoarele.

După cum a fost menționat mai sus, instanța de apel a stabilit corect calificarea acțiunilor inculpatului în baza art. 264 alin. (3) lit. b) CP, or, încadrarea juridică și gradul de vinovăție nu se contestă de părți în proces.

Reiterăm – ambele recursuri se axează asupra mărimii și categoriei de pedeapsă: Avocatul pledează pentru o pedeapsă cu suspendarea executării, iar procurorul pentru agravarea pedepsei prin majorarea sancțiunii. În acest context instanța de apel a reținut următoarele: 2 Pedeapsa stabilită de către instanța de fond cu aplicarea prevederilor art. 90 CP este prea blîndă. În atare situație, se apreciază că prima instanță n-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 CP. În opinia instanței de apel, restabilirea echității sociale presupune restabilirea drepturilor lezate în urma infracțiunii unei anumite persoane, societății, statului, precum și reîntoarcerea, reîncadrarea vinovatului în societate după ispășirea pedepsei echitabile. Echitatea socială a pedepsei se realizează atunci cînd față de persoana care a încălcat legea penală se aplică sancțiunea penală corespunzătoare gradului prejudiciabil al infracțiunii comise, circumstanțelor acesteia și persoanei vinovate. Corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale, presupune conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în activitatea societății. El trebuie convins că respectarea legii penale este o necesitate și că numai prin respectarea legii el va putea evita aplicarea și executarea altor pedepse. Prin aplicarea pedepsei se urmărește prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, în primul rînd - de către condamnați (prevenția specială), dar și de către alte persoane (prevenția generală). Această concepție se deduce din scopul legii penale (art.2 CP). Prin prisma art.art. 75-78 CP la examinarea cauzei s-au stabilit circumstanțe atenuante - recunoașterea vinovăției, restituirea prejudiciului material cauzat prin infracțiune, săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, aflarea la întreținere a unui copil minor. Circumstanțe agravante nu au fost stabilite. Conform art.3641 alin.(8) CPP inculpatul a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. De aceea Taran Al. beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. Avînd în vedere prezență mai multor circumstanțe atenuante și lipsa circumstanțelor agravante, ținînd cont și de consecințele ireparabile survenite, instanța de fond corect a considerat necesar de a coborî pedeapsa pînă la limita minimă, stabilind inculpatului pedeapsa cu închisoarea în limita minimă 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. Tot odată, instanța de apel a remarcat, că stabilirea unei pedepse cu aplicarea art. 90 Cod penal, în privința lui Taran Alexandr este prea blîndă. La acesta concluzie instanța de apel a ajuns reieșind din consecințele survenite în urma acțiunilor ilicite ale inculpatului Taran Alexandr și anume decesul victimei. Cu referire la acțiunea civilă înaintată instanța de fond corect a stabilit, că suma încasată în mărime de 200 000 lei ar putea în careva măsură să contribuie la atenuarea suferințelor psihice suportate și pe care le va mai suporta în viitor.

Argumentele recursului avocatului precum că pedeapsa stabilită de către instanța de apel este contrară altor hotărîri de aplicare a aceleiași norme date anterior de CSJ nu sunt convingătoare. În primul rînd acțiunea de aplicare a pedepsei este de competența exclusivă a instanței de judecată care face acest lucru în corespundere cu criteriile generale de individualizare a pedepsei pentru fiecare persoană în parte. 3 În al doilea rînd instanța pe fiecare caz în parte trebuie să asigure scopul pedepsei ca aceasta să fie interpretată de cel vinovat ca rezultat meritat. Criteriile generale de individualizare a pedepsei presupun, printre actele, numirea pedepsei în măsura cuvenită, în corespundere cu gravitatea infracțiunii, gradul prejudiciabil al faptei, urmările survenite, personalitatea infractorului, circumstanțele concrete de săvîrșire a ei ș.a.. A individualiza pedeapsa mai înseamnă adoptarea și aplicarea legii concrete la cazuri particulare. Prin urmare, nu se poate de crezut că toate infracțiunile cu caracter rutier sunt omogene. Fiecare din ele au specificul său. De aceea nici sancționarea persoanelor vinovate în încălcarea regulilor de circulație nu pot fi sancționate prin analogie după o formulă stereotipă, cum solicită avocatul în recurs. Argumentele procurorului, că instanța de apel nu corect a aplicat prevederile art. 3641 CPP nu pot fi acceptate. Potrivit art. 3641 alin. (8) CPP persoana care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, cu referire la art. 264 alin. (3) lit. b) CP sancțiunea căruia este de la 3 la 7 ani închisoare, prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8) CPP prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu o treime se stabilește noua limită minimă și maximă ce constituie de la 2 la 4 ani 8 luni închisoare.

După cum a fost menționat mai sus, Taran Al. a fost sancționat cu 2 ani închisoare – pedeapsă pe care ultimul este obligat s-o ispășească pentru faptele sale.

Cele expuse combat totalmente recursurile avocatului și procurorului. Prin urmare, pretinsele argumente ale lor nu se potrivesc cu argumentele pentru recurs din cele prevăzute în art. 427 CPP, de aceea acestea se apreciază ca inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 431, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu și de avocatul Alexandru Luca împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 aprilie 2013 în privința lui Taran Alexandr Vladimir, ca vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 august 2013, ora 930. Președinte Constantin Gurschi Judecători Andrei Harghel Constantin Alerguș 4