1ra-741/2013 — circulația ilegală a substanțelor narcotice

1ra-741/2013 — circulația ilegală a substanțelor narcotice (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra –741/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

17 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Nicolae Gordilă și Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Eremciuc Ghenadie, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 martie 2013, în cauza penală privindu-l

pe

Buga Igor Ion, născut la 01 decembrie 1970, originar și

domiciliat în mun. Bălți, str. M. Sadoveanu, 42, ap.4.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.instanța de fond: 23.03.2011- 09.12.2011

2.instanța de apel: 13.02.2012 - 04.04.2012, 09.01.2013 –

11.03.2013

3.instanța de recurs (ordinar):08.10.2012 –

04.12.2012,11.06.2013 – 24.07.2013.

Asupra recursului ordinar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. c) Cod

penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin aceiași sentință Buga Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.

217 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita activitate cu acces la substanțe narcotice sau

psihotrope, pe un termen de 2 ani.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, la pedeapsa

aplicată, i-a fost adăugat și pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Leova din

25.08.2010, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă de 4 ani 6 luni închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita activitate cu acces la substanțe

narcotice sau psihotrope pe un termen de 4 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată sub formă de închisoare i-a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

intenționat, urmărind scopul înfăptuirii circulației ilegale a substanțelor narcotice, a

căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, exprimată prin procurarea și

păstrarea ilegală a substanțelor narcotice în proporții mari și fără scop de înstrăinare, a

1

căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, într-o zi ne stabilită de către organul

de urmărire penală, a procurat și a păstrat ilegal la el acasă pe str. M. Sadoveanu, 42 ap.

4 substanțe narcotice sub formă de opiu acetilat, paie de mac și marihuana, depistate în

cadrul percheziției din 26.10.2010 la domiciliul său, care conform raportului de

expertiză nr. 841 din 29.10.2010 s-au dovedit a fi în ambele seringe, cu cantitatea de 12

ml. fiecare, a câte 2 ml. de soluție de opiu acetilat; în cantitate de 0,11 și 0, 12 gr.

(materie uscată), un pachet de polietilenă, în care se aflau paie de mac cu greutatea de

37, 2 gr. și un pachet de hârtie în care se afla marihuana cu cantitatea de 1,24 gr., toate

fiind incluse în lista substanțelor narcotice, a căror utilizare în scopuri medicinale este

interzisă.

2.1. De către organul de urmărire penală, Buga I., a fost învinuit pentru faptul că,

în mod intenționat și urmărind scopul înfăptuirii circulației ilegale a substanțelor

narcotice, a căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, exprimată prin

procurarea și păstrarea ilegală a substanțelor narcotice cu scop de înstrăinare și

înstrăinarea ilegală a substanțelor narcotice, la o dată și un loc nestabilit de către organul

de urmărire penală, ilegal a procurat substanțe narcotice în scop de înstrăinare și le

păstra la domiciliul său, amplasat pe str. M. Sadoveanu, 42, ap. 4 din mun. Bălți, loc

unde, la 04.10.2010, în scopul circuitului ilegal a substanțelor narcotice, contra plată, a

sumei de 100 lei, i-a realizat cunoscutei sale Bugaicenco N., 1 ml. de opiu acetilat, iar la

26.10.2010 pe la orele 15:00, i-a mai realizat acesteia încă 2 ml. de opiu acetilat contra

20 dolari SUA.

solicitat, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia, Buga I. să fie recunoscut vinovat

și condamnat:

- în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

administrarea substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani;

- în baza art. 217/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare;

- în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani 6 luni închisoare;

- în baza art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al sentințelor, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de administrarea

substanțelor narcotice pe un termen de 3 ani, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

În motivarea cerințelor sale, apelantul a invocat că, probele acumulate pe episodul

de înstrăinare a drogurilor sunt veridice și suficiente întru stabilirea vinovăției lui în

baza art. 217/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, stabilindu-i în rezultat pedeapsa închisorii

reieșind din gravitatea faptelor imputate, personalitatea inculpatului, precedentele

condamnări, inclusiv pentru fapte analogice, aflarea la moment pe rolul instanței de

judecată încă a unei cauze omogene, ceea ce denotă caracterul stabil al acțiunilor

criminale și ne dorința inculpatului de a se corecta, pedeapsa condiționată, stabilită lui

de către instanță, ne atingându-și scopul de corectare.

2

declarat de procuror a fost respins ca nefondat, cu menținerea hotărârii atacate fără

modificări.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în baza

probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat

o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la condamnarea

inculpatului Buga Igor în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal și achitarea lui de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. c) Cod penal, iar

la stabilirea pedepsei corect a ținut cont de prevederile art. 85, 90 Cod penal.

a contestat cu recurs ordinar hotărârea instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel.

În motivarea solicitărilor înaintate, recurentul a invocat că, sentința de achitare în

baza art. 217/1 alin. (3) lit. c) Cod penal este una ilegală deoarece întregul volum

probator, prezentat de partea acuzării, dovedește în totalmente, comiterea de către Buga

I. a infracțiunii imputate, iar pedeapsa stabilită inculpatului în baza art. 217 alin. (3) lit.

c) Cod penal cu aplicarea art. 90 Cod penal este neîntemeiată și ilegală.

În acest aspect, procurorul a invocat că, la adoptarea sentinței instanța de fond a

neglijat totalitatea probelor acumulate de către partea acuzării, considerându-le ca fiind

legale, din care raționament versiunea provocării infracțiunii, înaintată de către instanța

de apel, fiind una fără suport probator.

De asemenea, recurentul a susținut că instanța de apel, la individualizarea

pedepsei inculpatului Buga I. a neglijat explicațiile de la pct. 3 din Hotărârii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.16 din 31.05.2004 „Cu privire la individualizarea

pedepsei” deoarece inculpatul Buga I. fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Leova

din 25.08.2010 în baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal, a comis repetat infracțiuni de

același gen, fapt ce confirmă că pedeapsa stabilită prin aplicarea art. 90 Cod penal nu-și

va produce efectul de reeducare a acestuia.

fost admis recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat, casată parțial decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 aprilie 2012 în latura stabilirii pedepsei în

baza art. 217 alin. (3) lit. e) Cod penal și dispusă rejudecarea cauzei în această parte, în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. În partea achitării inculpatului Buga

I. în baza art.217/1 al. (3) lit. c) CP recursul procurorului a fost respins ca neîntemeiat cu

menținerea hotărârilor atacate.

În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a statutat că instanțele de fond și

apel, corect au dedus că, învinuirea adusă lui Buga I. în baza art. 217/1 alin. (3) lit. c)

Cod penal nu este bazată pe probe directe ce ar confirma vinovăția lui, iar potrivit art. 8

alin. (3), în coroborare cu art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe admisibile, cercetate

de instanța de judecată, când toate versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute

au fost lichidate și apreciate corespunzător, iar toate dubiile în probarea învinuirii care

nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului.

3

În acest aspect,instanța de recurs a conchis că în speța dată, temeiurile invocate în

recurs, cu referire la ilegalitatea achitării inculpatului Buga I., au fost combătute prin

materialele cauzei și totalitatea probelor acumulate și legal administrate.

Totodată instanța de recurs, casînd decizia instanței de apel în latura pedepsei,a

conchis că, comportamentul inculpatului Buga I. până și după comiterea infracțiunii, în

raport cu gravitatea și motivul acesteia, persoana acestuia, circumstanțele cauzei - au

confirmat poziția părții acuzării, în rezultat, stabilindu-se că, instanța de apel examinând

apelul declarat de partea acuzării, în latura pedepsei nu s-a clarificat dacă sunt

circumstanțe relevante pentru aplicarea prevederilor art. 90 alin. (11) Cod penal și a

adoptat în acest sens o soluție neîntemeiată și neargumentată la modul cuvenit.

procurorului, casată parțial sentința, pronunțată o nouă hotărâre, potrivit căreia Buga I. a

fost condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

administrarea substanțelor narcotice pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial de sentințe, la pedeapsa

aplicată, i-a fost adăugată și pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Leova din

25.08.2010, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă de 3 închisoare, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita activitate cu acces la substanțe narcotice

sau psihotrope pe un termen de 3 ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis,

fiind luat sub strajă din sala de judecată.

În rest, dispozițiile sentinței, fiind menținute.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel, a conchis că, instanța de fond nu a

ținut cont de faptul, că Buga I. nu este la prima sa abatere penală, fiind anterior judecat

de mai multe ori pentru infracțiuni similare, de asemenea n-a ținut cont de faptul, că pe

parcursul judecării cauzei, acesta s-a eschivat de la prezentarea în judecată, ca urmare,

prin încheierea instanței de judecată din 28.07.2011, fiindu-i schimbată măsura

preventivă, cu anunțarea în căutare. (f.d.177).

În acelaș aspect, instanța de apel a menționat că, instanța nu a ținut cont de faptul,

că prin sentința judecătoriei Leova din 25.08.2010, Buga I. a fost condamnat în baza art.

217 al. (3) lit. e) Cod penal la 2 ani 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 90 CP, fiindu-i

suspendată executarea pedepsei pe termen de 1 an 6 luni, ulterior fiind condamnat în

prezenta cauză la 09.12.2011.

Colegiul penal a reținut, că instanța de fond nu a dat suficientă eficiență prevederilor

art. 7, 75, 61 Cod penal, fapt ce a dus la aplicarea unei pedepse ce nu se racorda la

persoana inculpatului, la caracterul și gradul de pericol social al celor săvârșite de Buga

I., la circumstanțele stabilite pe cauză, cât și la cadrul legal existent.

Totodată Colegiul a reținut că, la stabilirea pedepsei pentru Buga I., instanța de fond

a nu a ținut cont de explicațiile ce se conțin în pct. 3 din Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție nr.16 din 31.05.2004 „ Cu privire la individualizarea pedepsei", ne

stabilind suficiente circumstanțe relevante ce ar putea servi pentru stabilirea pedepsei

pentru cel vinovat cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul critică hotărârile anterioare, considerându-le

ca fiind ilegale, exprimându-și dezacordul față de menținerea hotărârii de achitarea

4

inculpatului Buga I., pe episodul privind infracțiunea prevăzută de art. 217/1 alin. (3) lit.

c) Cod penal și față de aprecierea tuturor probelor prezentate de către partea acuzării pe

acest episod.

consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Instanța de recurs verifică legalitatea hotărârilor atacate în limitele temeiurilor

invocate de recurent.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru declararea recursului, procurorul a indicat prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, ce prevede o hotărâre a instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, însă aceste temeiuri nu-și găsesc o reflectare în

decizia contestată.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel, corect a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept prezente în cauza de pe rol, a respectat

prevederile art. 436 CPP privind procedura de rejudecare a cauzei după casarea hotărârii

în recurs, s-a condus de indicațiile instanței ierarhic superioare, care, sunt obligatorii în

măsura în care situația de fapt rămâne cea care a existat la soluționarea recursului; și s-a

pronunțat în limitele în care hotărârea a fost casată.

Colegiul menționează că instanța de apel preluând indicațiile CSJ, privind limitele

judecării, cât și criteriile pentru individualizarea pedepsei pentru cel vinovat, a examinat

cauza respectivă doar în limitele stabilite în decizia instanței ierarhic superioare, adică

doar în ce privește stabilirea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 al. (3) lit.

e) Cod penal.

După cum s-a remarcat anterior, instanța de apel a stabilit inculpatului, prin

rejudecarea cauzei, o altă măsură de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 217

alin.(3) lit. c) CP soluție care nu se atacă nici de procuror nici de inculpat. Astfel soluția

instanței de apel în această parte este acceptată de ambele părți ca legală și întemeiată.

Deci, criticele formulate de procurorul recurent, prin care se susține că Buga I. se

face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (3) lit. c) Cod penal,

acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța apel și recurs, cărora

instanța de recurs prin decizia din 04 decembrie 2012, devenită irevocabilă, le-a dat o

motivare corespunzătoare și argumentată, a cărei reluare nu se mai impune.

La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului, se evidențiază că

recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor,

or, reaprecierea probelor în modul propus de către autorul recursului, nu se încadrează în

prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra probelor care au

fost puse la baza sentinței de condamnare, conform concluziei Curții Europene pentru

Drepturile Omului (Hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus

Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

5

Rezumând din cele expuse, Colegiul conchide că, temeiul prevăzut de pct. 6) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală la care indică autorul recursului, nu este aplicabil

din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se impune

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Eremciuc Ghenadie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 11 martie 2013, în cauza penală privindu-l pe Buga Igor, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iulie 2013.

Președinte /semnat/ Constantin Gurschi

Judecători /semnat/ Nicolae Gordilă

/semnat/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului.

Președinte Constantin Gurschi

6