1ra-710/2013 — organizarea migrației ilegale

1ra-710/2013 — organizarea migrației ilegale (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-710/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

10 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel, Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Palii Ion în numele inculpatei Popa Tatiana, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 03 aprilie 2013, în cauza penală privind-o pe

Popa Tatiana Ion, născută la 14.10.1963,

originară din r-nul Rîșcani, domiciliată în mun.

Chișinău, bd. Cantemir 1, ap. 8.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.04.2010 – 30.06.2011;

Instanța de apel: 27.09.2011 –18.10.2011;

Instanța de recurs: 31.05.2012 – 16.10.2012;

Instanța de apel: 06.11.2012 – 03.04.2013;

Instanța de recurs: 04.06.2013 – 10.07.2013.

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 3621 alin. (1) CP, la 1 an

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei și cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activitate în domeniul turismului sau

alte activități conexe pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 CP, inculpatei i-a fost suspendată condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

De asemenea, s-a dispus încasarea de la Popa T. în beneficiul părții vătămate

Bortă M., a prejudiciului material în valoare de 3000 euro și a prejudiciului moral

în sumă de 500 lei.

în perioada lunilor august - septembrie 2009, fiind director al SC „AutoInterBus -

1

Tur” SRL, urmărind scopul dobîndirii unui folos financiar în mărime de 3000 euro,

care conform cursului oficial al BNM constituia 48090 lei, a organizat intrarea și

șederea ilegală pe teritoriul țărilor membre ale spațiului Schengen a cet. Republicii

Moldova Bortă M., și anume, intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Italiei, prin

tranzitarea ilegală a teritoriului Republicii Polone.

Pentru atingerea scopului său infracțional de obținere a unui folos financiar

direct de pe urma organizării migrației ilegale, la mijlocul lunii august 2009, Popa

T., aflîndu-se în incinta hotelului „Chișinău”, oficiul 121, situat pe bd. Negruzzi,

mun. Chișinău, cunoscînd despre intenția cet. Bortă M. de a intra și ședea pe

teritoriul Italiei, i-a comunicat acesteia că îi va organiza intrarea și șederea pe

teritoriul țării de destinație, prin tranzitarea teritoriului Republicii Polone, deși știa

cu certitudine, că ultima nu dispune de documentele necesare pentru perfectarea în

mod legal a vizei pentru intrarea și șederea pe teritoriul țărilor respective.

Totodată, în cadrul aceleiași întîlniri, Popa T. i-a solicitat cet. Bortă M. să-i

transmită carnetul său de muncă, copia buletinului de identitate, polița de asigurare

medicală pentru călătorii în străinătate, pașaportul național, 4 fotografii color

pentru acte și suma de 3000 euro.

Ulterior, la sfîrșitul lunii august 2009, aflîndu-se în fața hotelului „Chișinău”

situat pe bd. Negruzzi, mun. Chișinău, Popa T. a primit de la cet. Bortă M. actele

solicitate anterior și suma de 3000 euro, care conform cursului oficial al BNM

constituia 48090 lei.

La începutul lunii septembrie 2009, Popa T., deținînd funcția de director a SC

„AutoInterBus - Tur” SRL, dorind și urmărind scopul realizării intenției sale

infracționale de organizare a migrației ilegale, a confecționat și a semnat

certificatul fals nr. 48 din 03.09.2009, precum că cet. Bortă M. activează la

întreprinderea menționată în calitate de însoțitor de bord la rutele internaționale cu

salariul lunar de 2500 lei, după care, a obținut o invitație falsă înregistrată cu nr. L.

dz Z-8/t/09 din numele companiei „Alfa – Europe” cu sediul în Republica Polonă,

pe care ulterior a prezentat-o la Consulatul Republicii Polone în Republica

Moldova, și potrivit căreia cet. Bortă M. a fost invitată să viziteze Polonia pentru o

perioadă de trei luni în calitate de însoțitor de bord la autocar fiind angajată a SC

„AutoInterBus - Tur” SRL, solicitînd Consulatului Republicii Polonia acordarea

vizei pentru spațiul Schengen pe numele cet. Bortă M.

La 08.09.2009, în rezultatul acțiunilor infracționale ale lui Popa T., în temeiul

actelor depuse, Consulatul Republicii Polone la Chișinău a eliberat lui Bortă M.

viza de intrare și ședere pe teritoriul Republicii Polone cu nr. PL 4946021, valabilă

pe perioada 17.09.2009 - 01.10.2009.

În continuare, inculpata Popa T., a confecționat pe numele lui Bortă M.

ordinul de deplasare fals nr. 18/9, precum că ultima, activînd în cadrul SC

„AutoInterBus - Tur” SRL, a fost delegată să plece în Poznani, Polonia pe perioada

2

17.09.2009 - 23.09.2009, actele urmînd a fi prezentate organelor de control vamal

din Republica Moldova, România și Ungaria.

La 16.09.2009, Popa T. i-a dat lui Bortă M. pașaportul național în care era

aplicată viza de intrare și ședere pe teritoriul Republicii Polone cu nr. PL 4946021,

ordinul de deplasare fals nr. 18/9 din 17.09.2009 și certificatul fals nr. 51 din

17.09.2009, prin care se confirma că ea activează în cadrul SC „AutoInterBus -

Tur” SRL și a fost delegată pentru deplasare spre Poznani, Polonia, rezervarea la

avion la cursa Budapesta - Poznani și polița de asigurare medicală pentru călătorii

în străinătate, instructînd-o pe cet. Bortă M. referitor la modul în care aceasta urma

să se comporte în cadrul convorbirilor cu reprezentanții organelor de control la

trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova și României, ca după intrarea pe

teritoriul Poloniei, ultima, folosind viza obținută în baza documentelor oficiale

false și declarațiilor false, să intre și să șadă ilegal pe teritoriul Italiei.

La data de 17.09.2009, aproximativ la orele 16.30, partea vătămată a fost

reținută la vama Leușeni, de către Serviciul Grăniceri, pe motiv că viza aplicată în

pașaportul său la pagina cinci, conține elemente de falsitate.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (1) CP, organizarea migrației ilegale, adică

organizarea, în scopul obținerii directe, a unui folos financiar, a intrării, tranzitării

și șederii ilegale pe teritoriul unui stat a persoanei care nu este nici cetățean, nici

rezident al acestui stat.

solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care Popa T. să fie achitată.

Apelantul a specificat că nu s-a demonstrat în cadrul ședințelor de judecată

faptul că acțiunile inculpatei Popa T. au adus atingere relațiilor sociale privind

reglementarea întrării, șederii, tranzitării legale a teritoriului statului,

inviolabilitatea hotarelor RM, cît și ordinea stabilită de trecere a frontierei de stat,

deoarece, atît viza cît și celelalte acte perfectate în acest sens au fost autentice și

nicidecum false, iar cet. Bortă M. urma să plece la destinație conform graficului de

lucru. Instanța de fond nu a dat o apreciere corectă probelor prezentate în cadrul

ședinței de judecată. Nu s-a dovedit intenția directă a ultimei în săvîrșirea unor

acțiuni /inacțiuni/ infracționale. Declarațiile martorului Gajîm P., pe care instanța

de font le-a admis ca probă, unde este menționat că acesta a asistat la așa numita

tranzacție încheiată între inculpata Popa T. și Bortă M. prin care ultima a transmis

suma de 3000 euro pentru a pleca în Italia, nu poate fi considerat drept mijloc de

probă, deoarece cei doi și anume, Gajîm P. și Bortă M. erau la acel moment

concubini, și prin urmare, martorul Gajîm P. este cointeresat în susținerea poziției

părții vătămate.

3

declarat de avocat în numele inculpatei Popa T. a fost admis, s-a casat sentința

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 iunie 2011, s-a rejudecat cauza, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit căreia Popa T. a fost achitată pentru

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (1) CP, din motivul lipsei în

acțiunile acesteia a elementelor infracțiunii.

adusă lui Popa T. precum că ar fi săvîrșit organizarea migrației ilegale se bazează

doar pe niște presupuneri ale organului de urmărire penală, ale acuzatorului de stat

și a instanței de judecată care nu se confirmă nici printr-o probă din cele

administrate la dosar, iar sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Astfel, în cadrul ședințelor de judecată s-a dovedit că mijloacele de probă

prezentate de către partea acuzării privind săvîrșirea de către inculpata Popa T. a

infracțiunii incriminate, nu sunt pertinente, concludente și utile, deoarece, deși

instanța de fond aduce așa numitele probe și argumente în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 3621 alin. (1) CP, din materialele acestui dosar penal se constată

cu claritate dezmințirea probelor care ar confirma comiterea infracțiunii

incriminate inculpatei.

Mai mult ca atît, Colegiul penal a constatat că organul de urmărire penală i-a

înaintat învinuirea lui T. Popa și a trimis dosarul penal în privința acesteia în baza

art. 3621 alin. (1) CP, fără să fi pornită urmărirea penală în privința ei pe acest

articol, conform ordonanței de începere a urmăririi penale din 14 ianuarie 2010 ( f.

d. 1 vol. I), în privința lui T. Popa a fost începută urmărirea penală în baza art. 361

alin. (1) CP, la 23 martie 2010 dînsa a fost recunoscută bănuită, fiindu-i

incriminată infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) CP, însă învinuirea i-a fost

înaintată pe art. 3621 alin. (1) CP (f.d. 191-200 vol. 1).

ordinar, în care a solicitat casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel.

Recurentul a invocat că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și aceasta a fost expusă neclar. Instanța de apel, în situația cînd

din apelul apărării reiese că se contestă declarațiile părții vătămate făcute în cadrul

urmăririi penale și în prima instanță, neîntemeiat a respins demersul procurorului

de a audia partea vătămată în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel. Vina

inculpatei este dovedită prin probele administrate în cadrul urmăririi penale,

cercetate în ședința de judecată și corect fiind puse la baza sentinței de

condamnare. Instanța de apel a evitat să constate că în toate actele ce țin de

angajarea lui Bortă M. în cîmpul muncii au fost introduse date false precum că

partea vătămată s-a angajat la serviciu, situație care de fapt nu a avut loc. Instanța

de apel a emis hotărîrea pe caz cu încălcarea cerințelor art. 394 alin. (1) pct. 2) și

4

alin. 3) CPP, fără cercetarea întemeiată și pe deplin a tuturor dovezilor și

circumstanțelor cazului prezentate de partea acuzării de stat și fără a indica

motivele pentru care a respins probele aduse în sprijinul acuzării. În drept recursul

a fost întemeiat pe prevederile art.427 alin.(1) pct. 6) CPP.

octombrie 2012, recursul ordinar declarat de procuror a fost admis, s-a dispus

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie

2011, în cauza penală privind-o pe Popa T., cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

art. 24 alin. (3), (4), 336 alin. (3) pct. 6), 8), 384 alin. (3), (4), 394 alin. (3) pct. 2),

417 alin. (1) pct. 8), 419 CPP, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță. Procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă consemnarea

tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care acestea s-au desfășurat, documentele

și alte probe care au fost cercetate în ședința de judecată. Părțile participante la

judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu

posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza

sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală

măsură, iar sentința se întemeiază numai pe probele care au fost cercetate în cadrul

ședinței de judecată.

Din atare considerente, instanța de recurs a reținut, că instanța de apel,

rejudecînd cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima

instanță, a ignorat normele menționate.

Astfel, în partea descriptivă a deciziei contestate, instanța de apel a făcut

trimitere la depozițiile inculpatei depuse în instanța de fond, la probele scrise de la

f. d. 46-50, 59, 61-62, 142-143, 148-149, 150, vol. I, la „sesizarea nr.1058 din

15.10.2009”, „un CD cu inscripția „Elitex” cu înregistrarea discuției...”,

„descifrările convorbirilor telefonice...”, „telefonul mobil de model „Samsung E

250”, „copia plîngerii nr. P-15/10 din 21.01.2010”, „răspunsul Inspecției

Muncii”, „rapoartele de expertize din dosar”, „adresarea nr.48/1 din

03.09.2009”, însă aceste dovezi nu au fost cercetate direct, în ședință publică și

față de părțile prezente, deoarece în procesul-verbal al ședinței de judecată lipsesc

consemnări în acest sens.

Deci, instanța de apel nu a asigurat accesul părților în egală măsură la

verificarea tuturor probelor în conformitate cu principiul contradictorialității în

procesul penal și și-a întemeiat concluziile sale pe probe neverificate în ședința de

judecată.

De asemenea, s-a menționat că părțile participante la judecarea cauzei au

drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

5

susținerea pozițiilor lor. Procurorul beneficiază de drepturi egale în fața instanței

de judecată în ce privește administrarea probelor, participarea la cercetarea

acestora și formularea cererilor și demersurilor.

Instanța de apel a sfidat și stipulările normelor menționate, deoarece

procurorul a solicitat să fie interogată în ședința instanței de apel partea vătămată

Bortă M., însă instanța de apel a respins acest demers printr-o încheiere protocolară

nemotivată, încălcînd în mod vădit dreptul acuzatorului de stat la administrarea și

cercetarea probelor în vederea susținerii poziției sale, cît și principiul nemijlocirii,

oralității și contradictorialității judecării cauzei.

Astfel, avînd în vedere încălcările constatate la judecarea cauzei în instanța de

apel, Colegiul penal a dispus trimiterea cauzei la rejudecare, de aceeași instanță, în

alt complet de judecată, deoarece erorile judiciare nu pot fi corectate de instanța de

recurs.

aprilie 2013, cauza a fost rejudecată în alt complet de judecată, și s-a dispus a

respinge ca nefondat apelul avocatului V. Spălatu în numele inculpatei Popa T.,

declarat împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30.06.2011, cu

menținerea sentinței fără modificări.

inculpatei, precum că ea nu a comis infracțiunea imputată, dar a întocmit

documentele de ieșire din țară a părții vătămate în legătură cu atribuțiile de serviciu

a acesteia, sunt vădit nefondate, or, probele cercetate demonstrează contrariu, și

anume că actele întocmite privind angajarea la serviciu a cet. Bortă M., au avut

drept scop a mușamaliza faptul depistării infracțiunii săvîrșite și pentru a evita

răspunderea penală de către Popa T., pentru organizarea migrației ilegale a cet.

Bortă M.

De asemenea s-a menționat că, motivele apelantului, precum că declarațiile

martorului Gajîm P., sunt îndoielnice avînd în vedere că el concubina cu partea

vătămată, instanța le-a apreciat drept declarative și le-a respins ca nefondate,

deoarece declarațiile martorului respectiv concordă cu materialele existente în

dosar.

inculpatei Popa T., a declarat recurs ordinar, potrivit căruia solicită casarea deciziei

instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Popa

T. să fie achitată pe motivul că, fapta inculpatei nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de dispoziția art. 3621 alin. (1) CP.

În motivarea recursului declarat, recurentul invocă că instanțele ierarhic

inferioare nu au luat în considerație, că în conformitate cu prevederile art. 94, 95

alin. (1) CPP, sunt admisibile probele administrate în strictă conformitate cu

prevederile CPP, iar încălcarea prevederilor legale care reglementează desfășurarea

6

procesului penal atrage nulitatea actului procedural. Prin urmare, la baza sentinței

și deciziei instanței de apel, au fost puse în exclusivitate probe nefondate și

inadmisibile, obținute contrar prevederilor legale, care, în ansamblul, nu dovedesc

vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Recurentul menționează că instanța la pronunțarea sentinței a dat o apreciere

incorectă probelor prezentate, apreciindu-le unilateral și neobiectiv.

În continuare, apărătorul a menționat că inculpata Popa T., atît pe parcursul

judecării cauzei, cît și la faza urmăririi penale, vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunii

de organizare a migrației ilegale, nu a recunoscut-o, afirmînd că a angajat-o pe

partea vătămată Bortă M., legal la serviciu, cu perfectarea actelor corespunzătoare

și reieșind din dorința acesteia de a se angaja la SC „AutoInterBus - Tur” SRL, ca

însoțitor de bord la rutele internaționale.

Cît privește calificarea infracțiunii inculpatei Popa T., în temeiul prevederilor

art. 3621 alin. (1) CP, recurentul menționează că, instanța de fond a încălcat și a

aplicat eronat normele de drept material, avînd în vedere că lipsește componența

infracțiunii incriminate, deoarece nu s-a demonstrat în cadrul ședințelor de judecată

faptul că acțiunile inculpatei au adus atingere relațiilor sociale privind

reglementarea intrării, șederii, tranzitării legale a teritoriului statului,

inviolabilitatea hotarelor Republicii Moldova, cît și ordinea stabilită de trecerea

frontierii de stat, deoarece atît viza cît și celelalte acte perfectate în acesta sens au

fost autentice și nicidecum false, iar Bortă M., urma să plece la destinație conform

atribuțiilor și graficului său de lucru.

În drept recursul ordinar este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12)

CPP și art. 6 CEDO.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor specificate de art. 427 CPP, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) CPP, și anume, că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, fapta săvîrșită de inculpată nu întrunește

elementele infracțiunii și instanțele au dat faptei săvîrșite o încadrare juridică

greșită.

7

Pornind de la pretinsa încălcare a pct. 6) din alin. (1) al art. 427 CPP, instanța

de recurs constată următoarele.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel și-a motivat

decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, astfel, decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea, ca

nefondat, a apelului declarat de avocatul V. Spălatu în numele inculpatei Popa T.,

împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30 iunie 2011, cu

menținerea sentinței atacate fără modificări.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la

judecarea apelului nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal

menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiza și sinteza a actelor și

lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor de amânunt, atâta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante

din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale

unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față.

Investită cu o situație de fapt, instanța de fond și cea de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect ca

aceasta se circumscrie încadrării juridice menționate în rechizitoriu, potrivit căreia

Popa T. a fost învinuită, și ulterior, condamnată de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de ar. 3621 alin. (1) CP, organizarea migrației ilegale.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

CPP, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios,

dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, care coroborînd în ansamblul, au confirmat vinovăția inculpatei în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (1) CP.

Or, instanța de apel a constatat că circumstanțele de fapt reținute în sarcina

inculpatei rezultă din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, și se confirmă

prin:

- declarațiile părții vătămate Bortă M. și declarațiile martorilor Gajîm P. și

Grigorița O.;

- actul de primire predare nr. LV 1727 din 17.09.2009, potrivit căruia partea

vătămată deținea viza Shenghen cu semne de falsificare, fiind reținută de Serviciul

de Grăniceri (f. d. 8, 9,vol. l);

- procesul-verbal de reținere din 17.09.2009, unde este consemnat de către

Serviciul Grăniceri al Republicii Moldova, faptul că pe pagina cinci din pașaportul

cet. Bortă M., viza Schenghen aplicată are elemente de falsificare (f.d. 1 l, vol. l);

- raportul de constatare tehnico-științifică nr. 2700 din 02.10.2009, conform

căruia la pagina cinci în pașaportul cu numărul B 0081574, a fost aplicată viza PL

8

4946021, care este confecționată după modelul tip la întreprinderea poligrafică

specializată în confecționarea blanchetelor de documente, dar această viză este

obținută în baza documentelor false (f.d. l6,17, vol. I);

- adresarea din 03.09.2009, depusă de Popa T. la Ambasada Republicii

Polonia din Republica Moldova, pentru obținerea vizei poloneze pentru Borta M.

(f.d.21 ,vol. I);

- răspunsul parvenit de la BNC Interpol Varșovia, conform căruia se

comunică că astfel de întreprindere cu denumirea „Alfa-Europe” nu este cunoscută

în baza de date a companiilor înregistrate pe teritoriul Poloniei (f.d.67,vol. I);

- ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 17.02.2010, potrivit cărora de la

Borta M. a fost ridicat un CD cu înregistrarea discuției cu Popa T., pașaportul

național pe numele Bortă M., asigurarea medicală, ordinul de deplasare, rezervare

avia și certificatul nr. 51 din 17.09.2009, acte perfectate pentru plecarea peste

hotare în baza invitației pentru Bortă M. (f.d.93-100, vol. I);

- procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice

efectuate pe numerele de telefon ce aparțin Borta M., Popa T. și Gajîm P. în

perioada indicată în ordonanța de punere sub învinuire prin care se demonstrează

că inculpata a întreprins acțiuni și a organizat plecarea cet. Borta M. în Italia și

pentru aceasta a primit suma de 3000 euro de la partea vătămată (f.d. 102-106,139-

142,vol. I);

- ordonanța de ridicare și proces-verbal de ridicare din 11.03.2010, prin care

de la Borta M. s-a ridicat telefonul mobil de model „Samsung E-250" și procesul-

verbal de examinare a obiectului din 11.03.2010, prin care s-a examinat telefonul

mobil de model „Samsung E-250” (f.d. 148-150,vol. l);

- raportul de expertiză nr. 20 din 23.03.2010, prin care se confirmă că

semnăturile aplicate în carnetul de muncă seria AA nr. 0410659 eliberat pe numele

lui Borta M., în rubrica cu nr. 8 și nr. 9 au fost executate de Popa T., impresiunea

de ștampilă cu textul „AutoInterBus – Tur”, aplicată în carnetul de muncă indicat,

coincide cu mostra de ștampilă ridicată ca model de comparație de la Popa T. (f.d.

l66,167, vol. I);

- extras din contul de depozit de la „Banca de Economii”, conform căruia

Borta M. a primit la 27.07.2009, suma de 3903,05 euro (f.d.31,vol. II);

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 CPP, instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd

la concluzia că sentința atacată este legală și întemeiată, iar la adoptarea sentinței

instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor administrate și corect a statuat

că prin probele cercetate se confirmă vinovăția inculpatei Popa T., în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (1) CP, din care considerente, a adoptat

9

soluția de respingere a apelului declarat de avocat în numele inculpatei Popa T, cu

menținerea sentinței instanței de fond fără modificări.

Or, Colegiul penal consideră că instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția

adoptată, iar afirmația recurentului precum că instanța de apel și instanța de fond

nu au luat în considerație prevederile art. 94, 95 alin. (1) CPP, la adoptarea

hotărîrilor judecătorești, instanța de recurs le consideră neîntemeiate, și sub acest

aspect relevă următoarele.

Procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea

acesteia este de competența instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței

constante a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula

generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) CPP, prevede că la etapa de

judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Nu este fondat nici argumentul recurentului precum că, în acțiunile inculpatei

Popa T., nu se conțin elementele constitutive ale infracțiunii, și anume, nu există

latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (1) CP.

Potrivit practicii judiciare, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 3621

alin. (1) CP, se realizează prin acțiuni active de organizare a intrării, șederii,

tranzitării ilegale a teritoriului statului sau a ieșirii de pe acest teritoriu a persoanei

care nu este nici cetățean, nici rezident al acestui stat.

Acțiunile de organizare a intrării, șederii, tranzitării ilegale a teritoriului

statului constau în organizarea săvîrșirii faptelor indicate, sau dirijarea realizării

lor, în scopurile indicate în dispoziția articolului dat.

Or, din materialele cauzei și reieșind din fapta săvîrșită de inculpată, așa cum

a fost ea constatată de instanța de fond și apel, rezultă că în acțiunile inculpatei

Popa T., se întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

3621 alin. (1) CP.

De asemenea, recurentul invocă că instanțele ierarhic inferioare la judecarea

cauzei au comis mai multe erori de drept, prin care i-au încălcat inculpatei dreptul

său la un proces echitabil, instanțele aplicînd eronat normele de drept material și

procedural.

Colegiul penal apreciază drept vădit nefondate și declarative afirmațiile

recurentului, dat fiind că acestea nu au nici un suport probator și nu se confirmă

din materialele cauzei, or, invocarea unor astfel de temeiuri, cu omisiunea

motivării lor și indicării exprese despre care anume erori de drept este vorba, nu

pot servi drept temei care ar duce la casarea hotărîrilor atacate.

În continuare, în recurs, avocatul critică decizia instanței de apel, din

considerentul că în mod neîntemeiat a fost admisă ca probă și s-a pus la baza

10

sentinței de condamnare a inculpatei Popa T., declarațiile martorului Gajîm P.,

deoarece acesta se afla în relații de concubinaj cu partea vătămată.

Referitor la faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare de drept,

Colegiul menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) CPP, declarațiile parții

vătămate, a martorului și ale inculpatului se consideră probe egale, legea nu

stipulează că dispozițiile date de martori au prioritate față de cele ale inculpatului.

Instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților în proces, este obligată să

asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probele prezentate de părți, în

egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o apreciere obiectivă și sub toate

aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate și în raport cu decizia recurată,

Colegiul a statuat că instanța de apel a respectat această obligație, a apreciat în mod

obiectiv atît declarațiile martorului Gajîm P., cît și ale inculpatei Popa T..

Declarațiile date de martorul Gajîm P. și-au găsit confirmarea prin alte probe

recercetate în cadrul ședinței instanței de apel. După cum rezultă din textul

deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor probe în modul în care dînșii

au relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la infracțiunea de organizare a

migrației ilegale imputate inculpatei și le-a dat o apreciere obiectivă și corectă.

Cu referire la faptul că inculpata nu și-a recunoscut vina în săvîrșirea

infracțiunii imputate, instanța de recurs apreciază că nerecunoașterea vinovăției de

către inculpata Popa T., nu echivalează cu achitarea acesteia, dat fiind că din

materialul probator administrat în cauză, se conchide vinovăția ei în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin. (1) CP.

Astfel, Colegiul constată că niciuna din condițiile art. 427 alin. (1) pct. 6)

CPP, la care se referă autorul recursului, nu sunt aplicate din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de casare a deciziei pronunțate.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Cu referire la pretinsa încălcare a pct. 8) din alin. (1) al art. 427 CPP, Colegiul

penal reține următoarele.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) pct. 8) CPP, hotărîrea instanței de apel

conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau

instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru

care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării

juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde. Însă, aceste temeiuri nu sunt

incidente la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele erori de drept

invocate de către recurent.

Instanța de recurs apreciază corectă stabilirea situației de fapt de către

instanțele inferioare, precum și, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

inculpatei, adică calificarea juridică corespunde exact între semnele faptei

11

prejudiciabile săvîrșite de aceasta și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

art. 3621 alin. (1) CP.

Măsura de pedeapsă aplicată inculpatei, este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea acesteia și pericolul social al infracțiunii.

Mai mult, Colegiul menționează că argumentele invocate în recurs au

constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, care, respectînd prevederile

art. 414 alin. (3), 417 alin. (1) pct. 8) CPP, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul apărării și a adoptat o hotărîre legală, întemeiată și motivată, în

acest sens, de aceea, Colegiul își însușește argumentele acestei instanțe, argumente

fundamentate în fapt și în drept, amplu prezentate în hotărîrea atacată, și apreciază

că nu este necesară reluarea acestora, constatîndu-se că la administrarea probelor

nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale ale participanților la

proces și probele puse la baza hotărîrilor nu conțin erori procesuale ce ar putea

influența autenticitatea concluziilor enunțate.

Din atare considerente, această critică nu poate fi reținută de către instanța de

recurs, ca un temei de casare a deciziei atacate.

Referitor la pretinsa încălcare a pct. 12) alin. (1) art. 427 CPP, Colegiul

menționează că, potrivit acestei norme, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și

cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, și dacă această faptă a fost

încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă

penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel, a cercetat toate

probele prezentate și le-a apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și utilități acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpatei Popa

T., de săvîrșirea infracțiunii incriminate. Conținutul probelor și valoarea lor

probatorie este analizată în textul hotărîrii recurate și temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

Alt argument invocat de recurent este încălcarea dreptului inculpatei la un

proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO. Însă, Colegiul remarcă că, potrivit

jurisprudenței CtEDO, dreptul la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din

Convenție, enunță preeminența principiului supremației dreptului. Unul dintre

elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că o soluție definitivă a oricărui

litigiu nu trebuie rediscutată. Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte

la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive

și executorii, chiar și în scopul reluării procesului de judecată și o nouă soluționare

a cazului, doar pentru că nu este de acord cu aprecierea probatoriului în cauză și

12

are o altă viziune asupra interpretării acestuia. Competența de revizuire a

instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și greșelile

justiției și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei și a da o altă apreciere

probelor administrate. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat, și nici

existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru

reexaminarea unei cauze penale.

În consecință, Colegiul menționează că o nouă viziune a recurentului asupra

situației de fapt și a probelor puse la baza hotărârii instanței de apel nu poate servi

temei pentru redeschiderea procesului în cauza dată.

În lumina celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiurile indicate de

recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor adoptate pe

caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Palii Ion în numele

inculpatei Popa Tatiana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 aprilie 2013, în cauza penală privind-o pe Popa Tatiana Ion, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Andrei Harghel

Constantin Alerguș

13