1ra-744/2013 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, e CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 188 alin. 2 lit. b, c, e CP
- Temei legal
- art. 188 alin. 2 lit. b, c, e CP
1ra-744/2013 — art. 188 alin. 2 lit. b, c, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-744/2013
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
17 iulie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Nicolae Gordilă și Constantin Alerguș,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Ghenadie Eremciuc,
împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 01 februarie 2013 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2013, în cauza penală în privința lui,
Sobenin Victor Anatoli, născut la 09 mai 1991,
originar și domiciliat în or. Bălți str. Independenței,
106 ap. 6.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
Examinat în prima instanță: 11.01.2013-01.02. 2013
Examinat în instanța de apel: 25.02.2013-20.03.2013
Examinat în instanța de recurs: 11.06.2013-17.07.2013
C O N S T A TĂ:
Prin sentința Judecătoriei Bălți din 01 februarie 2013, Sobenin Victor Anatoli, a
fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal, la 4 ani închisoare.
Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un
termen de probă de 2 ani.
Potrivit sentinței, s-a stabilit că, la 22 noiembrie 2012, la ora 1925, Sobenin V.A.
împreună cu Rusu M., cu scopul sustragerii bunurilor ce aparțin altei persoane, fiind
mascați cu cagule și înarmați cu un obiect metalic și o bîtă din lemn asemănătoare cu
un pistol, au intrat în magazinul "Alimentara", ce aparține ÎI „Macovețcaia",
amplasat în mun. Bălți, str. Bulgară, 162, unde Sobenin V.A. a atacat vînzătoarea
Gherman V., amenințând-o cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și
sănătatea ultimei, a îndreptat pistolul asupra ei și a cerut bani, iar cet. Rusu M. a
blocat ieșirea din magazin, însă după ce au observat, că vînzătoarea a reușit să apese
butonul de alarmă, au fugit de la fața locului.
Astfel, acțiunile inculpatului Sobenin V.A. au fost încadrate în baza art. 188
alin. (2) lit. b), c), e) Cod Penal - tâlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în
scopul sustragerii bunurilor altei persoane, însoțit de violență periculoasă pentru
viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei
1
asemenea violențe, de două sau mai multe persoane, fiind mascați, cu aplicarea
armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă.
Cauza a fost judecată în procedura pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală.
Sentința a fost atacată cu apel de procuror, care a solicitat casarea parțială a
sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a-l condamna pe inculpat în baza
art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod Penal, la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar
de tip semiînchis.
În motivarea apelului a invocat că, inculpatului pedeapsa penală i-a fost
individualizată greșit, fiindu-i aplicată o pedeapsă în alte limite decît cele prevăzute
de lege.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 martie 2013 a fost
admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre prin
care Sobenin V.A. a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal cu
numirea pedepsei în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală – 5
ani. În baza art. 90 Cod penal executarea pedepsei a fost suspendată condiționat, cu
termen de probă de 3 ani.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat despre
oportunitatea admiterii apelului, însă nu numai pe motivele invocate de apelant și
nu în toate aspectele, ci și pe alte motive, ce revin din oficiu.
5.1 Instanța de apel a menționat că, atît în descriptivul sentinței, cît și în
dispozitivul acesteia nu sînt indicate temeiurile legale pentru aplicarea unei pedepse,
care este sub limita minimă a sancțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) Cod penal,
fapt ce a impus instanța de apel să intervină în sentință, în vederea înlăturării acestor
erori. Faptul, că numai în motivare s-a vorbit despre examinarea cauzei în procedura
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și s-a indicat un șir de circumstanțe
atenuante, nu este suficient pentru adoptarea unei sentințe în sensul respectiv, or,
descriptivul trebuie să conțină motivația soluției, cu trimiterea la cadrul legal aplicat.
Cu atît mai mult este inadmisibil un dispozitiv al sentinței cu o atare expunere,
întrucât ceea ce se execută dintr-o hotărâre este numai dispozitivul hotărârii și ca
urmare, în acest dispozitiv era obligatoriu să se facă referire expresă la prevederile
art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, astfel fiind justificată respectiv și
mărimea pedepsei stabilite.
5.2 Astfel, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a luat în
considerație prevederile alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, a ținut cont de
caracterul și gradul de pericol social sporit al infracțiunii, de modul în care s-a
acționat, de faptul că inculpatul este de o vîrstă fragedă, a crescut și educat într-o
familie incompletă vulnerabilă, fiind fără tată, cu mamă invalidă din copilărie de
gradul II, bunica de o vîrstă înaintată, anterior nu a fost condamnat, în cazul
respectiv fiind determinat la infracțiune de altă persoană, cu trecut penal.
De asemenea a luat în considerație faptul că inculpatul, a recunoscut vina sa
deplin, și-a exprimat căința sinceră în cele comise, a contribuit la descoperirea
2
infracțiunii, inclusiv prin acceptarea procedurii judecării cauzei pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală.
S-a ținut cont și de poziția părții vătămate în cauză, care atît în cadrul ședinței
instanței de fond, cît și al celei de apel, a solicitat de a se acorda celui vinovat
posibilitate de a se corecta fără a-l izola de societate.
Instanța de apel a considerat că solicitarea procurorului despre necesitatea
aplicării inculpatului unei pedepse reale cu închisoare, în limita termenilor prevăzuți
de sancțiunea legii respective, nu au fost justificate prin nimic, iar scopul legii penale
va fi atins aplicînd prevederile art. 90 Cod penal.
Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de procuror, care
solicită în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, casarea
deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță în alt
complet de judecată.
În recursul său, procurorul a invocat că:
- hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,
iar concluziile expuse în ea nu corespund circumstanțelor cauzei, probele
administrate în cadrul ședințelor instanțelor judecătorești dovedesc vinovăția lui
Sobenin V.A. în comiterea infracțiunilor imputate;
- s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, indicînd că
același complet a instanței de apel și în aceiași zi îl condamnă pe inculpat pentru
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), c), e) Cod penal la
pedeapsă condiționată, prevăzută de art. 90 Cod penal, iar altă persoană în alt caz
este condamnată pentru o infracțiune mai blîndă, prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. e),
f) Cod penal, la 3 ani închisoare cu executare reală. Astfel, consideră că nu este
echitate între pedeapsă și fapta comisă, iar pedeapsa aplicată inculpatului Sobenin
V.A., contravine prevederilor art. 2 alin. (2) Cod penal și anume nu va fi atins scopul
legii penale - prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
7.1 Procurorul invocă în recursul său prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)
Cod de procedură penală și anume că hotărârea instanței de apel poate fi supusă
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în
următoarele temeiuri: în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția; s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor
legale.
Însă, în opinia instanței de recurs aceste temeiuri pentru declararea recursului
ordinar nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat de procuror,
nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent, iar instanța de apel
respectând prevederile art. art. 414 - 418 Cod de procedură penală, în hotărârea
adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,
motivîndu-și soluția, care nu contrazice cu dispozitivul hotărîrii sale.
3
Instanța de recurs statuează că, cauza dată a fost judecată în procedura
prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală – pe baza probelor administrate în
faza de urmărire penală și însuși procurorul în concluziile sale scrise în cadrul
instanței de fond a solicitat de a-i stabili o pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal cu
suspendare condiționată.
Colegiul reține că, sancțiunea infracțiunii prevăzută de alin. (2) art. 188 Cod
penal, la momentul săvîrșirii infracțiunii de către inculpat, prevedea de la 6 la 10 ani
închisoare, iar potrivit alin. (4) art. 16 Cod penal aceasta se consideră ca infracțiune
gravă.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 Cod penal nu interzic condamnarea cu
suspendarea executării pedepsei, dacă infracțiunea săvîrșită nu este una deosebit de
gravă sau excepțional de gravă, precum și în cazul recidivei sau nu sunt alte
impedimente pentru a fi aplicată.
Totodată, instanța de recurs menționează că, în conformitate cu alin. (8) art. 3641
Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza
de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.
Analizînd sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem că
legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce
cu o treime din maximul si din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi
limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei
inculpatului.
Astfel în cauza dată, prin reducerea limitelor minime si maxime de pedeapsă cu
o treime se stabilește noua limită minimă si maximă de pedeapsă sub formă de
închisoare, care este de la 4 - la 6 ani 8 luni. Astfel, instanța de judecată, după caz, nu
va putea stabili o pedeapsă mai mare de 6 ani 8 luni închisoare în baza art. 188 alin.
(2) Cod penal, or, în speță, instanța de apel a stabilit inculpatului pedeapsă 5 ani
închisoare.
Colegiul penal, consideră că instanța de fond și instanța de apel au constatat și
apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului
Sobenin V.A. în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și
prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal,
conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se
aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.
La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei,
care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului. În acest sens instanța de apel, și-a argumentat poziția cu
privire la aplicarea art. 90 Cod penală în privința inculpatului, reflectată în pct. 5.2 a
prezentei decizii, deci Colegiul conchide că pedeapsa respectivă a fost motivată,
individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu prevederile legale.
4
Instanța de recurs, referitor la comparația invocată de recurent, între pedeapsa
în cauză aplicată inculpatului, cu altă pedeapsă aplicată altei persoane chiar și pe art.
187 Cod penal – ca infracțiune mai blîndă, consideră că nu este utilă, deoarece
individualizarea pedepsei se face pentru fiecare caz, fiecare faptă și persoană
separat.
Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că, instanțele de fond și de
apel nu au comis erori de drept în raport cu temeiurile invocate de recurent, iar
concluziile instanțelor conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția și
individualizată pedeapsa inculpatului Sobenin V.A. și că recursul ordinar este unul
vădit neîntemeiat.
Prin urmare, odată ce recursul este vădit neîntemeiat, acesta urmează a fi
inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura de
nivelul Curții de Apel Bălți, Ghenadie Eremciuc, împotriva sentinței Judecătoriei
Bălți din 01 februarie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20
martie 2013, în cauza penală în privința lui Sobenin Victor Anatoli, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iulie 2013.
Președinte: (semnătură) Constantin Gurschi
Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă
(semnătură) Constantin Alerguș
Copia corespunde originalului
Judecător: Nicolae Gordilă
5
Președinte: Constantin Gurschi
Judecători: Nicolae Gordilă
Constantin Alerguș
6