1ra-740/2013 — art. 187 alin. 2 lit. e CP

Dosarul nr. 1ra-740/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

17 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Nicolae Gordilă și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Taraclia din 06 septembrie 2012 și deciziei Colegiului judiciar al Curții

de Apel Cahul din 11 decembrie 2012, declarat de inculpatul,

Caijber Veaceslav Anatoli, născut la 25 mai 1985,

originar și domiciliat în or. Taraclia str. Ukrainscaia,

23.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A TĂ:

Anatoli, a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, la 3 ani

închisoare în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă. Pe alt capăt de învinuire

procesul penal, în baza art. 166 alin. (1) Cod penal, a fost încetat în legătură cu

împăcarea părților.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Țolov Nicolae privind încasarea

de la Caijber V.A. a prejudiciului material și moral, a fost admisă în principiu,

lăsînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

venit la locul de muncă a lui Țolov N., la stația de telefonie „Orange", amplasată pe

str. Zavodscaia or. Taraclia. Aflîndu-se în vagonul pentru paznic, Caijber V.A. i-a

cerut lui Țolov N. căruța cu măgar ale acestuia, la care ultimul i-a refuzat. Ca

urmare, Caijber V.A. a început a striga la Țolov N. și a-l înjosi cu vorbe

necenzurate, i-a aplicat cîteva lovituri cu pumnul în față, cap și burtă, după care l-a

închis pe Țolov N. în vagonul pentru paznici, privîndu-l pe acesta de libertate și

deschis i-a sustras telefoanele mobile „Nokia 1280" la prețul de 600 lei și „Alcatel

2520" la prețul de 650 lei, precum și măgarul cu căruță, la prețul de 3000 lei și cu

bunurile sustrase a părăsit locul infracțiunii, cauzîndu-i părții vătămate, Țolov N.,

prejudiciu material în valoare de 4250 lei.

1

partea pedepsei și a invocat că, aceasta este prea aspră pentru el, vina a recunoscut-

o, a săvîrșit infracțiunea în stare de ebrietate, fără a conștientiza ce face. Cu partea

vătămată s-a împăcat, are la întreținere un copil minor și soție însărcinată.

2012, a fost respins apelul inculpatului și menținută sentința.

a contestat circumstanțele de fapt constatate de instanța de fond, nu a contestat

calificarea faptei imputate, ci numai pedeapsa, considerând-o prea aspră.

Instanța de apel a considerat că, la pronunțarea sentinței instanța de fond

corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept, just a făcut concluzia că fapta

săvîrșită de inculpat, cade sub incidența art. 187 alin. (2) lit. e) Cod penal, și anume:

jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvîrșit cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei.

Acțiunile lui Caijber V.A. în comiterea infracțiunii imputate, au fost dovedite

prin totalitatea de probe administrate în cauza penală, de instanța de fond și care

au fost corect apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură

penală.

Verificînd aspectele de drept operate de instanța de fond la stabilirea și

individualizarea pedepsei inculpatului și respectînd principiul neagravării situației

în propriul apel, instanța de apel a reținut că, prima instanță i-a stabilit pedeapsa

minimă prevăzută de lege și în prezenta cauză nu au fost stabilite circumstanțe

excepționale, care ar fi permis individualizarea pedepsei pentru inculpatul Caijber

V. A. prin prisma art. 79 Cod penal.

invocă dezacordul cu pedeapsa stabilită pentru faptele imputate și solicită stabilirea

unei pedepse neprivative de libertate, indicînd că, el a recunoscut vina, s-a împăcat

cu partea vătămată, are la întreținere mama în vîrstă și soție cu doi copii minori,

unul de 1 an 10 luni, altul de o lună și este unicul întreținător în familie.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Dat fiind faptul că, inculpatul nu a indicat în recursul său temeiurile de casare

prevăzute în alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, însă din textul recursului,

se desprinde temeiul prevăzut în pct. 10) a normei sus menționate, adică s-a aplicat

pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale și anume sub acest aspect instanța

de recurs va analiza temeinicia hotărîrilor contestate.

Conform art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

2

Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului

Cod.

Astfel, instanța de recurs reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea alin. (2) art. 187 Cod penal la momentul săvîrșirii infracțiunii

imputate inculpatului, prevedea pedeapsă cu închisoare de la 3 la 6 ani cu (sau fără

amendă) în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale, iar instanța de fond i-a

aplicat pedeapsa minimă prevăzută de sancțiunea articolului – 3 ani închisoare cu

executare în penitenciar de tip semiînchis fără amendă, ținînd cont de

circumstanțele atenuante și anume recunoașterea vinei și faptul că, are la întreținere

copii minor. Totodată a luat în considerație și circumstanțele agravante cum ar fi

antecedentele penale pentru infracțiuni analogice. De asemenea la stabilirea

pedepsei a ținut cont de faptul că la locul de trai se caracterizează negativ, astfel a

ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului e imposibilă fără izolarea

de societate. La fel, instanța de judecată a considerat că pentru a nu a afecta starea

materială a familiei inculpatului, de a nu aplica pedeapsa complimentară - amenda.

Prin urmare, sunt juste concluziile instanței de apel conform cărora nu au fost

stabilite circumstanțe excepționale prevăzute de art. 79 Cod penal pentru a aplica o

pedeapsă sub limita prevăzută de lege și instanța de fond, la stabilirea pedepsei

inculpatului, a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al celor săvîrșite

de cel vinovat, corect deducînd ca fiind echitabil de a-i determina pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 3 ani, ținînd cont de scopul și criteriile de

individualizare a acesteia prevăzute de art. 61 și 75 Cod penal

Colegiul penal, menționează că pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal,

este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît din partea

acestuia, cît și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe

fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Totodată Colegiul remarcă, că argumentele invocate în recurs au fost anterior

invocate în apel. Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a

oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat. În fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

În opinia Colegiului penal, temeiul pentru declararea recursului ordinar

reflectat de inculpatul Caijber V.A. în recursul său și prevăzut în pct. 10) alin. (1)

3

art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de recurent.

Instanța de recurs, potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din cele sus indicate, Colegiul conchide că nu există temei legal

pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpatul Caijber V.A. și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Taraclia

din 06 septembrie 2012 și deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 11

decembrie 2012, declarat de Caijber Veaceslav Anatoli, în propria cauză penală, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iulie 2013.

Președinte: (semnătură) Constantin Gurschi

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

4

Președinte: Constantin Gurschi

Judecători: Nicolae Gordilă

Constantin Alerguș

5