1ra-528/2013 — tîlhăria

1ra-528/2013 — tîlhăria (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-528/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

15 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel, Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru

Calendari, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 06

februarie 2013 și sentinței Judecătoriei Cahul din 13 iunie 2011, în cauza penală

privindu-l pe

Ciuichin Sergiu Gheorghe, născut la 22 iunie

1980, originar din Federația Rusă și domiciliat în or.

Cahul, str. Mihai Viteazu 43, ap. 37.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.10.2010 – 13.06.2011;

Instanța de apel: 20.02.2012 – 06.02.2013;

Instanța de recurs: 09.04.2013 – 15.05.2013.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 187 alin. (1) CP, stabilindu-ise pedeapsă sub forma de

amendă, în mărime de 300 u.c. (șase mii lei).

Măsura preventivă în privința inculpatului – obligația de a nu părăsi localitatea,

a fost lăsată în vigoare pînă la rămînerea definitivă a sentinței.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Alacev I., a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

25.07.2010, între orele 06:00 – 14:00, aflîndu-se în preajma s. Crihana Veche, r-nul

Cahul, avînd scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane, s-a

apropiat de cet. Alacev I. și a sustras în mod deschis de la acesta 12 kg de pește, la

prețul de 18 lei per kg, în sumă totală de 216 lei, prin ce i-a cauzat părții vătămate

1

un prejudiciu material în valoare totală de 216 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) CP - jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane.

o cu apel.

Acuzatorul de stat, în apelul declarat, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Ciuichin S. să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) CP, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu executarea acesteia în

penitenciar de tip semiînchis și cu încasarea de la inculpat, în beneficiul părții

vătămate, a prejudiciului material în valoare de 4000 lei.

Partea vătămată, în apelul declarat, a invocat cerințe similare celor menționate

de acuzatorul de stat.

Ulterior, prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din

28.11.2012, s-a admis demersul părții vătămate cu privire la retragerea apelului

declarat împotriva sentinței Judecătoriei Cahul din 13.06.2011, și, totodată, s-a

dispus încetarea procedurii de apel în privința lui Ciuicgin S., la cererea de apel

declarat de partea vătămată Alacev I., în legătură cu retragerea acestuia.

admis apelul declarat de procuror, s-a dispus casarea parțială a sentinței judecătoriei

Cahul din 13.06.2011, în ce privește latura penală, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Ciuichin S. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

188 alin. (2) lit. e) CP, fiindu-i stabilită pedeapsa cu aplicarea art.79 CP, sub formă

de închisoare pe un termen de doi ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 CP, executarea pedepsei aplicate lui

Ciuichin S., a fost suspendată condiționat, cu stabilirea unui termen de probă de un

an, în rest sentința a fost menținută.

instanță a făcut o încadrare juridică greșită a acțiunilor inculpatului în baza

componenței de infracțiune prevăzute de art. 187 alin. (1) CP, dat fiind faptul că în

cadrul ședinței de judecată în instanța de apel s-a constatat cu certitudine vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. e) CP, iar în

ce privește învinuirea adusă de partea acuzării în baza art. 188 alin. (2) lit. b) CP, s-a

statuat că, nu au fost prezentate probe în susținerea acestui capăt de învinuire, iar

instanța de apel, potrivit art. 24 CPP, nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii, examinînd dosarul în baza probatoriului administrat, din care

2

considerente, s-a conchis asupra soluției de a respinge cerința apelantului sub acest

aspect.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, nu poate pune la baza adoptării

deciziei de condamnare, așa cum pledează procurorul participant, ordonanța din

28.11.2012, cu privire la modificarea acuzării în sensul agravării învinuirii aduse

inculpatului.

Respectiva soluție se întemeiază pe prevederile art. 326 alin. (l) CPP, care

stabilesc, că procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă instanță și

în instanța de apel este în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă

inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei, dacă probele cercetate

în ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrșit o infracțiune

mai gravă decît cea incriminată anterior, aducînd la cunoștință inculpatului,

apărătorului lui și, după caz, reprezentantului legal al acestuia, noua învinuire.

Din sensul normei de drept citate, rezultă că, nu este admisibilă modificarea

învinuirii în sensul agravării ei, în baza art. 326 alin. (l) CPP, în cazul cînd prin

aceasta inculpatului i se aduc noi capete de acuzare, care necesită a fi constatate prin

efectuarea urmăririi penale, or, procedura de constatare și de incriminare a acestor

fapte este prevăzută de alin. (2) art. 326 CPP.

Colegiul a menționat că, în cadrul judecării apelului, procurorul nu poate

modifica acuzarea în sensul agravării ei, din motiv că aceasta ar leza substanțial

dreptul inculpatului la un proces echitabil.

Reieșind din cele expuse, Colegiul a conchis că vinovăția lui Ciuichin S., în

săvîrșirea tîlhăriei, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii

bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei

agresate, săvîrșită cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă,

urmează a fi încadrate în baza art. 188 al.(2) lit. e) CP.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Alacev I., Colegiul a

considerat că sentința, în această parte, urmează a fi menținută, or, ultimul a declarat

în ședința instanței de apel că prejudiciul material i-a fost restituit în volum deplin

de către Ciuichin S. și careva pretenții față de acesta nu are.

Colegiul a mai constatat că, prima instanța corect a concluzionat asupra

faptului că, în ședința de judecată, de către acuzatorul de stat, nu au fost prezentate

probe veridice că anume Ciuichin S. a sustras de la Alacev I., un telefon mobil de

model „Nokia" la prețul de 900 lei, pantaloni la prețul de 110 lei, o undiță de tip

spinning la prețul de 160 lei, o cămașă la prețul de 65 lei, și în total bunuri în

valoare de 1451 lei.

La stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel, a luat în vedere

scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61, 75 CP.

Totodată, instanța a apreciat că circumstanțele, că inculpatul Ciuichin S., nu are

antecedente penale, la locul de trai și la locul de muncă se caracterizează pozitiv,

3

precum și avînd în vedere durata examinării cauzei în instanțele judecătorești, ceea

ce a dus la scăderea pericolului social al faptei comise și poziția părții vătămate

Alacev I., care a solicitat încetarea procesului penal în privința lui Ciuichin S., pot fi

drept circumstanțe excepționale, care servesc ca temei pentru aplicarea art.79 CP, la

speța în cauză.

Or, avînd în vedere cele expuse și ținînd seama de persoana celui vinovat, care

a comis infracțiunea prima dată, a reparat prejudiciul material integral și s-a împăcat

cu partea vătămată, Colegiul a ajuns la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită și consideră necesar de a suspenda condiționat executarea

pedepsei aplicate, cu stabilirea termenului de probă de un an.

prin care se solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, deoarece eroarea judiciară admisă de instanța de apel la judecarea

apelului, nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În motivarea cerințelor sale, procurorul a menționat faptul că, instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, au fost aplicate pedepse

individualizate contrar prevederilor legale iar faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Recurentul, în susținerea recursului declarat, a menționat că instanța de apel

neîntemeiat nu a luat în considerație ordonanța privind modificarea acuzării în

sensul agravării ei din 28.11.2012, ci trebuia să examineze cauza potrivit învinuirii

modificate, în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) CP, or, acest drept al procurorului

este specificat la art. 326 alin. (1) CPP.

De asemenea, instanța de apel a aplicat neîntemeiat prevederile art. 79 CP, la

speța în cauză, dat fiind faptul că circumstanțe excepționale, pînă la săvîrșirea

infracțiunii, în timpul și după săvîrșirea infracțiunii nu au fost stabilite.

În drept, recursul ordinar declarat a fost întemeiat pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10), 12) al CPP.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei

4

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) CPP, și anume, că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale iar faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța

de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8)

CPP, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

admiterea apelului declarat de procuror, cu casarea parțială a sentinței judecătoriei

Cahul din 13.06.2011, în ce privește latura penală, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Ciuichin S., a fost recunoscut vinovat și condamnat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. e) CP, fiindu-i stabilită pedeapsa cu aplicarea

art.79 CP, sub formă de închisoare pe un termen de doi ani, iar în baza art. 90 CP, a

fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, cu stabilirea

termenului de probă de un an.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99 - 101

CPP, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios,

dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, care coroborînd în ansamblul, au confirmat vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. e) CP.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 CPP, instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la

concluzia că sentința atacată este ilegală și neîntemeiată, iar la adoptarea sentinței

instanța de fond a dat o apreciere unilaterală probelor administrate și incorect a

ajuns la concluzia că prin probele cercetate se confirmă vinovăția lui Ciuichin S., în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (1) CP, din care considerente, a

rejudecat cauza și s-a pronunțat asupra condamnării lui Ciuichin S., în baza art. 188

alin. (2) lit. e) CP.

Așadar, Colegiul consideră că instanța de apel a dat răspuns la toate

argumentele invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția

adoptată, iar afirmația recurentului precum că instanța de apel neîntemeiat nu a luat

în considerație ordonanța privind modificarea acuzării în sensul agravării ei din

28.11.2012, potrivit căreia trebuia să examineze cauza în baza învinuirii modificate,

și anume potrivit art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) CP, instanța de recurs o consideră

vădit neîntemeiată, pentru următoarele considerente.

5

Din materialele cauzei, se constată că, prin ordonanța de punere sub învinuire

din 22.09.2010, lui Ciuichin S. i s-a înaintat învinuirea privind săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), e) CP, fapt ce i s-a adus la cunoștință.

Prin rechizitoriu, Ciuichin S., a fost învinuit în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e)

CP, conform indicilor, tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei perosoane în scopul

sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate, săvîrșit de două sau mai multe persoane, cu aplicarea armei sau

altor obiecte folosite în calitate de armă.

Potrivit ordonanței de modificare a învinuirii în sensul agravării, înaintată în

ședința de judecată din 10.06.2011, de fapt, învinuirea nu a fost modificată, ci a

rămas aceiași calificare a infracțiunii în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) CP. (f.d.

135)

Totodată, din discursul scris al procurorului, prezentat în cadrul ședinței de

judecată, de asemenea, se constată că acesta a solicitat instanței de judecată, al

recunoaște pe Ciuichin S., vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. b), e) CP.

La fel, Colegiul verificînd materialele dosarului conchide că, procurorul în

apelul declarat nu a solicitat modificarea învinuirii înaintate, în sensul agravării

acesteia, ci drept temei de casare a sentinței, a invocat ilegalitatea acesteia din motiv

că, instanța de fond neîntemeiat a dispus condamnarea inculpatului Ciuichin S., în

baza art. 187 alin. (1) CP.

Or, procurorul intervine cu solicitarea de a modifica învinuirea în sensul

agravării ei, doar în cadrul ședinței de judecată din 28.11.2012, în instanța de apel.

Din cele expuse, instanța de recurs concluzionează că, instanța de apel corect a

apreciat că înaintarea ordonanței de modificare a învinuirii în sensul agravării ei, în

faza examinării apelului, lezează substanțial dreptul inculpatului la un proces

echitabil.

Mai mult ca atît, Colegiul penal menționează că instanța de apel poate examina

posibilitatea modificării învinuirii în sensul agravării ei, în cazul în care inculpatul a

săvîrșit o infracțiune mai gravă decît cea incriminată lui, iar acuzatorul de stat a

înaintat prin ordonanță o nouă învinuire, în cadrul examinării cauzei în prima

instanță, în condițiile art. 326 CPP și această învinuire în sensul agravării ei,

înaintată de procuror, nu a fost acceptată de prima instanță, iar, ulterior, acest motiv

a fost indicat în cererea de apel, călăuzitoare sub acest aspect fiind prevederile pct.

15 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 12 din 24.12.2012 „Cu

privire la unele chestiuni ce vizează participarea procurorului la judecarea cauzei

penale”.

În continuare, în ceea ce privește al doilea motiv invocat de recurent privitor la

prejudiciul material cauzat părții vătămate, pe care procurorul îl consideră drept un

„prejudiciu considerabil”, instanța de recurs relevă următoarele.

6

Calificativul prevăzut de lit. f) de la alin. (2) art.188 CP „cu cauzare de daune

în proporții considerabile”, ca și oricare element constitutiv al laturii obiective a

infracțiunii imputate persoanei puse sub învinuire, urmează a fi demonstrat cu probe

suficiente și convingătoare că s-a săvîrșit anume această infracțiune. Potrivit

sentinței instanței de fond, în ce privește suma bunurilor sustrase de la partea

vătămată, s-a stabilit de 216 lei, iar în ce privește repararea prejudiciului material

cauzat prin săvîrșirea infracțiunii, în valoare de 4000 lei, instanța a ajuns la

concluzia că cererea urmează a fi admisă în principiu, însă asupra cuantumului

despăgubirilor se va expune instanța în ordinea procedurii civile, deoarece partea

civilă nu a prezentat probe necesare pentru stabilirea corectă a cuantumului

prejudiciului cauzat.

Proporțiile, inclusiv a daunei considerabile, se apreciază în conformitate cu

prevederile art.126 CP, iar aliniatul (2) al acestui articol, stipulează că caracterul

considerabil sau esențial al daunei cauzate se stabilește luîndu-se în considerație

valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor pentru victimă, starea materială și

venitul acesteia, existența persoanelor întreținute, alte circumstanțe care influențează

esențial asupra stării materiale a victimei.

Criteriile enumerate în prezenta normă penală, atunci cînd este cazul unei

infracțiuni de sustragere a bunurilor, urmează a fi cercetate de către organul de

urmărire penală și demonstrate prin probe care să fie conforme cu art.93-94 CPP,

probe care trebuie descrise de procuror în rechizitoriu, pentru ca partea apărării să le

cunoască și, după caz, să-și pregătească apărarea în acest sens.

Din conținutul rechizitoriului, Colegiul reține că, partea vătămată, în

declarațiile date, susține că în urma conflictului cu inculpatul Ciuichin S., lui i-au

dispărut bunuri în valoare de 1451 lei, nefiind specificat însă că prejudiciul cauzat

este apreciat drept unul considerabil pentru aceasta, iar procurorul la întocmirea

actului procedural sus citat, constatînd fapta, a făcut referire că prejudiciul cauzat

părții vătămate, Alacev I., este unul considerabil, însă fără să enumere criteriile

cuprinse în art.126 CP și să aducă probe care ar demonstra acest fapt.

De asemenea, nu s-au acumulat și nu sînt prezente în cauză, date privind

veniturile lunare nu doar, a părții vătămate, dar și a altor membri maturi ai familiei

lui, starea materială și familiară a acestuia din care s-ar deduce cu certitudine că

bunurile sustrase au influențat esențial stare materială a părții vătămate, iar

prejudiciul cauzat a fost unul considerabil pentru aceasta.

Din declarațiile părții vătămate, se reține că Alacev I. nu a văzut cine i-a sustras

bunurile materiale în valoare de 1451 lei, el doar afirmă că, după conflictul cu

inculpatul Ciuichin S., bunurile sale au dispărut din locul unde le lăsase.

Ulterior, nici instanța de fond, nici instanța de apel, nu au constatat și

argumentat în hotărîrile atacate, probe ori documente, potrivit cărora, suma de 216

lei constituie, pentru partea vătămată, o daună considerabilă și care criterii din cele

7

enumerate în art.126 CP, sunt prezente și ar confirma această concluzie, iar cu

referire la sustragerea, de către Ciuichin S., a bunurilor în valoare de 1451 lei de la

partea vătămată, partea acuzării nu a prezentat probe care ar demonstra aceasta, or,

astfel, prejudiciul cauzat nu poate fi imputat inculpatului.

Din atare considerente, această critică nu poate fi reținută de către instanța de

recurs, ca un temei de casare a deciziei atacate.

Cu referire la cele invocate de recurent în sensul prevederilor art. 427 alin. (1)

pct. 10) CPP, care stipulează că, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în

care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, se reține

următoarele.

Sub aspectul enunțat, Colegiul constată că, recurentul nu este de acord cu

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, iar hotărîrea Colegiului penal al Curții

de Apel Cahul din 06.02.2013, este criticată referitor la stabilirea pedepsei, care se

consideră a fi prea blîndă și, din care considerente, se solicită aplicarea unei pedepse

mai aspre în privința lui Ciuichin S., pentru fapta săvîrșită.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 CP, este o măsură de constrîngere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, atît din partea acestuia, cît și a altor persoane. Or, ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv are și o finalitate de

exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Prin urmare, Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 CP, instanța de judecată îi stabilește

persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Însă, după caz, instanța este în drept să aplice prevederile părții generale a

Codului penal, cum sînt cele stipulate în art. 79, 90 CP.

În acest context, Colegiul penal consideră necesar de a menționa că, temei

pentru stabilirea unei pedepse mai blînde, decît cea prevăzută de lege, servește

existența unor circumstanțe excepționale ce micșorează considerabil prejudiciul

infracțiunii săvîrșite.

Drept urmare, art. 79 alin. (1) CP, concretizează conținutul acestor

8

circumstanțe excepționale, ele fiind legate de:

- scopul și motivele infracțiunii;

- rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, comportamentul acestuia în timpul

și după consumarea infracțiunii;

- contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la

descoperirea acesteia;

- alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor

acesteia.

Din decizia instanței de apel, se constată că, la stabilirea și aplicarea pedepsei

inculpatului, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art. 61, 75 CP, apreciind ca circumstanțe excepționale faptul

că inculpatul Ciuichin S., nu are antecedente penale, la locul de trai și la locul de

muncă se caracterizează pozitiv, precum și, alte circumstanțe ale cauzei, cum ar fi

durata examinării cauzei în instanțele judecătorești, ceea ce a dus la scăderea

pericolului social al faptei comise, poziția părții vătămate Alacev I., care și-a retras

apelul și a menționat că pretenții față de inculpat nu are, iar toate, în ansamblu, au

servit ca temei pentru aplicarea art.79 CP. Or, instanța stabilindu-i inculpatului o

pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea

respectivă, sub formă de închisoare pe un termen de doi ani, a ajuns la concluzia că

nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, considerînd necesar de a

suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate, cu stabilirea termenului de probă

de un an.

Astfel, Colegiul conchide că, pedeapsa cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, aplicată de către instanța de apel, a fost stabilită corespunzător

gravității faptei și personalității autorului, în raport cu pericolul social concret al

faptei comise și atitudinea procesuală a inculpatului. Din această perspectivă, corect

a apreciat instanța de apel că inculpatul poate fi reeducat fără să execute pedeapsa

închisorii.

Referitor la pretinsa încălcare a pct. 12) alin. (1) art. 427 CPP, Colegiul

menționează că, potrivit acestei norme, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara o eroare de drept, comisă de aceasta, atunci cînd faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În același context, se enunță și prevederile pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a

RM din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”,

potrivit căreia „... erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori

de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material”.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și cum

aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, și dacă această faptă a fost încadrată

9

în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă penală,

înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel, a cercetat toate

probele prezentate și le-au apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și utilități acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpatului

Ciuichin S., de săvîrșirea infracțiunii incriminate. Conținutul probelor și valoarea lor

probatorie este analizată în textul hotărîrii recurate și temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

Instanța de recurs apreciază corectă stabilirea situației de fapt de către

instanțele inferioare, precum și, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului, adică calificarea juridică corespunde exact între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite de acesta și semnele componenței infracțiunii prevăzute de

art. 188 alin. (2) lit. e) CP.

În consecință, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată

de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicată

inculpatului, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestuia și pericolul social al infracțiunii săvîrțite.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în cadrul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 06 februarie 2013 și sentinței

Judecătoriei Cahul din 13 iunie 2011, în cauza penală privindu-l pe Ciuichin Sergiu

Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 mai 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Andrei Harghel

Constantin Alerguș

10