1ra-601/2013 — art. 145 alin. 2 lit. a,e CP

1ra-601/2013 — art. 145 alin. 2 lit. a,e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-601/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

09 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Svetlana Novac, Ghenadie Nicolaev, Ion Vîlcov,

Cu participarea:

procurorului – Sergiu Crîjanovschi,

avocatului – Pavel Cebotari

judecând în ședință publică recursurile ordinare împotriva deciziei

Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 februarie 2013 declarate de

către inculpata Bailîc Svetlana Gheorghe și avocata Elena Stănilă în numele

acesteia, în cauza penală în privința lui

Bailîc Svetlana Gheorghe, născută la 01 ianuarie

1970, originară din s. Fîrlădeni, r-l Căușeni, domiciliată în s.

Musait, r-l Taraclia.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

05.10.2012-07.02.2013

03.05.2013-09.07.2013

Procedura de citare a fost executată.

Inculpata și avocatul, s-au pronunțat pentru admiterea recursurilor declarate.

Procurorul, a solicitat respingerea recursurilor.

C O N S T A T Ă:

condamnată în baza art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis.

temporar cu traiul în s. Musait, r-l Taraclia, la sora sa Bailîc T.G. La 02 august

2009, la momentul începerii nașterii copilului său, cu scopul tăinuirii acestui fapt

a refuzat să cheme „ambulanța”, însă fiica ei Bailîc O.I. a chemat „ambulanța„.

În drum spre spital, Bailîc S.G. a născut un copil fără patologii și la 06 august

2009 ea și copilul au fost externați.

Acasă, Bailîc S.G., a continuat să ascundă nașterea acestui copil, comunicînd

copiilor săi Smîntînă I. și Smîntînă G. și nepoților Lupu V. și Bailîc A. că copilul

nu este al ei.

1

La 07 august 2009, în jurul orei 13:30, aflîndu-se acasă, în s. Musait, r-nul

Taraclia, văzînd că copilul doarme pe spate și cunoscînd despre faptul că este

interzis de lăsat copilul nou născut în așa poziție fără supraveghere. Apoi,

observînd că pe buzele copilului sunt mase vomitare nu a acordat primul ajutor și

nu a întreprins careva măsuri, lăsînd copilul în stare periculoasă pentru viață.

Peste un timp, convigîndu-se că copilul a decedat, Bailîc S.G. a învelit copilul într-

un scutec și 1-a îngropat în grădină într-o cutie din carton împreună cu

certificatul de naștere a acestuia.

Mihailova I.P., în care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Bailîc S.G. să fie condamnată în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e) Cod

penal, la 16 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de

tip închis, invocînd că, instanța de fond nu a luat în considerație că: toate

acțiunile inculpatei au fost îndreptate spre omorul copilului, fiind bine

planificate; ea nu a apelat la serviciile medicale corespunzătoare; ea a ascuns

urmele infracțiunii; au fost acumulate probe suficiente, care confirmau vinovăția

ei; în sentință nu s-a dat o apreciere critică declarațiilor făcute de inculpată, care

sunt contradictorii; la stabilirea vinovăției nu s-a luat în considerație

personalitatea acesteia.

3.1 Decizia instanței de apel a fost contestată și de către inculpată și avocatul

acesteia Caraseni G., care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă.

2012, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

Turculeț, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel în alt complet de judecată, invocînd că acțiunile

inculpatei urmau a fi calificate în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e) Cod penal.

septembrie 2012, recursul a fost admis, cu dispunerea rejudecării în aceiași

instanță în alt complet de judecată, motivînd prin faptul că instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor argumentelor invocate în apel.

2013, a fost respins apelul inculpatei și a avocatului, ca nefondat, și admis apelul

procurorului, casată sentința în partea laturii penale, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit căreia Bailîc S.G. a fost condamnată în baza

art. 145 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar pentru femei de tip închis. În rest, sentința a fost menținută.

2

Instanța de apel a constatat că s-a confirmat învinuirea adusă inculpatei în

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2) lit. a), e) Cod penal.

Analîzînd întregul ansamblu de circumstanțe ale săvîrșirii acestei infracțiuni,

instanța de apel a stabilit că copilul nou născut era perfect sănătos, iar inculpata l-

a lipsit de viață, prin lăsarea fără acordarea ajutorului necesar în situație

periculoasă pentru viață, ca copilul să se înece cu masele vomitate, consecințele

fiind confirmate în ședința de judecată de inculpată.

Astfel, moartea victimei a survenit în urma inacțiunii inculpatei, care era

obligată, ca mamă, să aibă grijă de copil și trebuia să întreprindă anumite acțiuni

de importanță vitală pentru copil, ce puteau preîntîmpina moartea victimei, iar

din cauza nesăvîrșirii unor acțiuni obligatorii legale, naturale, obiectiv necesare și

realmente posibile care ar fi împiedicat sau înlăturat desfășurarea unor procese de

natură să provoace moartea victimei, a survenit decesul acesteia.

Un semn obligatoriu al laturii obiective a omorului este prezența raportului

de cauzalitate dintre fapta vinovatului și consecință, urmarea imediată, cerută de

lege pentru existența omorului. Acest raport a fost dovedit în cauză, așa cum s-a

stabilit că fără inactivitatea inculpatei de lăsare a copilului în stare periculoasă

pentru viață, moartea victimei nu s-ar fi produs. Sub aspectul laturii subiective,

instanța de apel a reținut că inculpata a acționat cu intenție directă, îndreptată la

cauzarea morții victimei, deoarece a dorit și a admis în mod conștient provocarea

morții victimei, atunci cînd l-a lăsat fără supraveghere, fără acordarea întreținerii

și ajutorului necesar, conștientizînd că pruncul nu va putea să întreprindă careva

măsuri pentru a se salva.

Astfel, în opinia instanței de apel, probele administrate la caz confirmă

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a),

e) Cod penal - omorul unei persoane, săvîrșit cu premeditare, profitînd de starea

de neputință a victimei și nu relevă împrejurări de natura să justifice concluzia că

ea ar fi săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 163 alin. (2) lit. b) Cod penal,

deoarece în acest caz intenția făptuitorului ar fi de a abandona copilul, de a scăpa

de copil, fără, însă, a-1 priva de viață, decesul survenind în urma atitudinii

imprudente a făptuitorului față de consecințele prejudiciabile ale faptei sale, iar în

cazul dat s-a stabilit intenția inculpatei îndreptată spre cauzarea morții copilului.

Cât privește pedeapsa stabilită inculpatei, instanța respectînd prevederile

art. 61 și 78 Cod penal, a ținut cont de caracterul prejudiciabil al infracțiunii care

se atribuie la categoria celor excepțional de grave, de personalitatea acesteia, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării ei, de persoana acesteia,

și anume că inculpata la locul de trai se caracterizează satisfăcător, anterior a fost

judecată, antecedentele penale sunt stinse, atitudinea ei imediat după săvârșirea

faptei, și nestabilirea circumstanțelor atenuante și agravante.

solicitat casarea acesteia, deoarece ea nu a săvîrșit infracțiunea de omor.

3

8.1 Avocatul Elena Stănilă în numele inculpatei de asemenea a declarat

recurs ordinar, solicitînd casarea deciziei și menținerea sentinței.

și avocatul acesteia, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia că recursurile urmează a fi respinse din următoarele considerente:

Din materialele cauzei se constată că Bailîc S.G. de către organul de urmărire

penală a fost învinuită, de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit.

a), e) Cod penal.

Instanța de fond a concluzionat, că acțiunile inculpatei nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. a), e) Cod

penal, considerînd că fapta ei constituie infracțiune prevăzută de art. 163 alin. (2)

lit. b) Cod penal, după indicii: „Lăsarea, cu bună-știință, fără ajutor a unei

persoane care se află într-o stare periculoasă pentru viață și este lipsită de

posibilitatea de a se salva din cauza vîrstei fragede, dacă cel vinovat știa despre

primejdie și a avut posibilitatea de a acorda ajutor părții vătămate, fie că el însuși

a pus-o între-o situație periculoasă pentru viață, care a provocat din imprudență

decesul victimei".

Instanța de apel a calificat acțiunile inculpatei în baza art. 145 alin. (2) lit. a),

e) Cod penal, adică omorul unei persoane, săvîrșit cu premeditare, profitînd de

starea de neputință a vicitimei.

În acest context, Colegiul reține că, în decizia instanței de apel se regăsesc

invocate corect comentariile din literatura juridică de specialitate, la analiza

elementelor componente ale omorului cu premeditare, și anume noțiunea laturii

obiective, raportul de cauzalitate dintre fapta vinovatului și consecință, latura

subiectivă.

Însă, Colegiul în acest sens menționează și alte noțiuni din doctrina

națională, în primul rând, pentru existența săvîrșirii omorului profitînd de starea

de neputință a victimei este necesar ca subiectul pasiv să se afle într-o stare care

îl pune în imposibilitate fizică sau psihică de a riposta la agresiune, fie din

cauza unei situații de moment (victima dormea), fie din cauza unei situații

trecătoare (copil mic), fie dintr-o cauză cu caracter permanent (de pildă,

invaliditate definitivă). Starea de neputință a victimei trebuie să aibă cauze

independente de voința făptuitorului.

În al doilea rând, trebuie îndeplinită cerința ca făptuitorul să știe de

existența imposibilității de apărare și să beneficieze de starea de neputință a

victimei de a se apăra.

Prin „stare de neputință" se înțelege incapacitatea victimei de a se apăra din

cauza nefuncționării totale sau parțiale a conștiinței ori a stării sale fizice sau

psihice precare. Cauzele stării de neputință a victimei pot fi: vârsta înaintată;

boala; handicapul fizic sau psihic; alți factori. Starea fizică sau psihică precară a

victimei este determinată de boala, handicapul fizic sau psihic al acesteia, de alți

4

factori. La alți asemenea factori cauzali se raportează și vârsta înaintată, vârsta

fragedă, nefuncționarea totală sau parțială a conștiinței.

Din punctul de vedere al laturii subiective, infracțiunea prevăzută la art. 145

Cod penal este săvârșită cu intenție directă sau indirectă. In general, intenția de a

săvârși omorul se poate deduce din următoarele împrejurări de fapt: folosirea

unor mijloace apte de a produce moartea; locul sau regiunea corporală unde s-au

aplicat loviturile; natura relațiilor dintre făptuitor și victimă anterioare săvârșirii

faptei; atitudinea făptuitorului după săvârșirea faptei (a încercat să dea un prim

ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o); locul și timpul săvârșirii

infracțiunii; particularitățile victimei (vârsta, condiția fizică etc); nivelul de

instruire, experiența de viață, cunoștințele profesionale, aptitudinile făptuitorului;

alte împrejurări preexistente, concomitente sau subsecvente.

Raportînd cele menționate mai sus la speța în cauză, Colegiul constată legală

și întemeiată concluzia instanței de apel cu privire la lipsa elementelor

constitutive a infracțiunii prevăzute la 163 alin. (2) lit. b) Cod penal și prezența în

acțiunile inculpatei a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 145

alin. (2) lit. a), e) Cod penal.

Astfel, în opinia instanței de recurs, instanța de apel la argumentarea

încadrării juridice a acțiunilor inculpatei, corect a menționat că: „cercetând și

verificând toate probele în ansamblu, s-a constatat că s-a confirmat deplin învinuirea

adusă inculpatei Bailîc Svetlana în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin.(2)

lit. a), e) Cod penal și anume omorul fiicei sale Bailîc Tatiana, 02 august 2009 anul

nașterii cu premeditare, profitînd de starea de neputință a victimei”.

Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel, bazîndu-se pe totalitatea

probelor administrate în dosar și cercetate în condițiile legii și anume: declarațiile

inculpatei, martorilor Bailîc O., Smîntîna I., Smîntîna G., Lupu V., Bailîc A., Ciolac

T., Hrapacova I., Șișcov V., Scopenco V., Șvidcenco N., Cevdari R., specialistului

Topal C. corect a concluzionat că vina inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e) Cod penal a fost dovedită. De

asemenea, vinovăția inculpatei se confirmă și prin: procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 18.03.2010, certificatul de naștere al lui Bailîc T. din 02.08.2009,

raportul de expertiză medico-legală sub nr. 695 din 27.04.2010, foaia de observație

obstetricală, caracteristica lui Bailîc S.G. eliberată de primarul s. Budei, r-l

Taraclia, hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din 31.10.2007.

Astfel, instanța de apel întemeiat a constatat că, analîzînd întregul ansamblu

de circumstanțe ale săvîrșirii acestei infracțiuni, s-a stabilit că copilul nou născut

era perfect sănătos, iar inculpata l-a lipsit de viață, prin faptul că 1-a lăsat fără

acordarea ajutorului necesar în situație periculoasă pentru viață, ca copilul să se

înece cu masele vomitate, consecințele fiind confirmate în ședința de judecată de

inculpata.

5

În același context, Colegiul menționează că, instanța de apel just a constatat

că moartea victimei a survenit în urma inacțiunii inculpatei, care era obligată, ca

mamă, să aibă grijă de copil și trebuia să întreprindă anumite acțiuni de

importanță vitală pentru copil, ce puteau preîntîmpina moartea victimei, iar din

cauza nesăvîrșirii unor acțiuni obligatorii legale, naturale, obiectiv necesare și

realmente posibile care ar fi împiedicat sau înlăturat desfășurarea unor procese de

natură să provoace moartea victimei, a survenit decesul victimei.

Un semn obligatoriu al laturii obiective a omorului este prezența raportului

de cauzalitate dintre fapta vinovatului și consecință, urmarea imediată, cerută de

lege pentru existența omorului. Acest raport s-a dovedit în cauza dată, așa cum s-a

stabilit că fără inactivitatea inculpatei de lăsare a copilului în stare periculoasă

pentru viață, moartea victimei nu s-ar fi produs.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de apel corect a reținut că inculpata a

acționat cu intenție directă, îndreptată la cauzarea morții victimei, deoarece a dorit

și a admis în mod conștient provocarea morții victimei, atunci cînd l-a lăsat fără

supraveghere, fără acordarea întreținerii și ajutorului necesar, conștientizînd că

pruncul nu va putea să întreprindă careva măsuri pentru a se salva.

Astfel, Colegiul constată corectă concluzia instanței de apel, ce rezultă din

comportamentul inculpatei și împrejurările reale ale cauzei, care demonstrează

clar că, inculpata nu a avut intenția să-și păstreze în viață acel copil nou-născut, și

anume:

- în timpul gravidității și-a schimbat locul de trai, faptul confirmat de

medicul Șișcov V.;

- pe tot procesul gravidității a ascuns acest fapt de rudele sale, fapt confirmat

de martorii Șvidcenco N., Cevdari R. și Bailîc T.;

- nu s-a pus la evidența medicului în perioada gravidității sale;

- nu a dorit să nască copilul în spital, doar numai la insistența fiicei sale Bailîc

O., care a chemat ambulanța, a fost transportată în spitalul raional;

- a vrut să lase copilul în spital, iar la insistența medicului a luat copilul acasă,

fapt confirmat de inculpată;

- cînd a fost externată din spital, inculpata nu a indicat corect domiciliul unde

pleacă cu copilul nou născut, fapt confirmat prin extrasele din Registrele

Spitalului;

- venind de la spital, a anunțat nepotul și copiii săi că nu este copilul ei și că

vor veni rudele copilului și-1 vor lua, fapt confirmat de martorul Bailîc O. și de

inculpată;

- despre regulile de îngrijire a copilului nou născut inculpata cunoștea,

deoarece nu era la prima naștere și acest fapt este confirmat și de medicul Șișcov

V.;

6

- în momentul cînd intenționa să omoare copilul, inculpata și-a creat condiții

prielnice pentru aceasta prin trimiterea ceilalți copii la scăldat, fapt confirmat de

martorul Smîntînă I., Smîntînă G., Bailîc A. și Lupu V.;

- a îngropat copilul în grădină, spunînd nepotului că a îngropat un cîine și i-a

interzis să vadă acest loc;

- despre faptul decesului, nu a anunțat organele competente;

- copilul nou născut era o piedică și povară pentru inculpată, așa cum dorea

să concubineze cu un bărbat, locuitorul s. Budei Vîhodeț I., ce se confirmă prin

caracteristica eliberată de primarul s. Budei, r. Taraclia, precum că în s. Budei a

primit viza de domiciliu pe data de 13.11.2009, cu ei mai locuiesc fiul

concubinului, iar copiii lui Bailîc S. domiciliază și învață în școala internat din s.

Corten, r. Taraclia.(f.d.26,27 v.I)

- atitudinea indiferentă a inculpatei față de proprii copii se confirmă și prin

hotărîrea Judecătoriei Ștefan Vodă din 31.10.2007, prin care inculpata a fost

decăzută din drepturile părintești față de feciorul Bailîc D. născut la 14.03.2005, în

s. Palanca(f.d.461 v.II).

În mod just, Colegiul consideră că instanța de apel a constatat ca confirmate

agravantele omorului săvîrșit cu premeditare, profitînd de starea de neputința a

victimei, prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a), e) Cod penal, or, inculpata a creat

condiții favorabile pentru săvîrșirea infracțiunii, deoarece nu a vrut ca nimeni să

cunoască despre graviditatea sa, întorcîndu-se de la spital a spus că vor veni

rudele și vor lua copilul, și fapta de omor a fost îndreptată asupra unui copil de

vărstă fragedă, iar inculpata a profitat de această stare.

De asemenea, Colegiul constată că instanța de apel întemeiat a considerat că

probatoriul administrat pe caz nu relevă împrejurări de natura să justifice

concluzia că inculpata ar fi săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 163 alin. (2) lit.

b) Cod penal, așa cum eronat a stabilit prima instanță prin sentința Judecătoriei

Taraclia din 08 decembrie 2011.

În acest context, corect a fost reținut că intenția făptuitorului la săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. (2) Cod penal, este aceea de a abandona

copilul, de a scăpa de copil, fără însă a-1 priva de viață, decesul survenind în

urma atitudinii imprudente a făptuitorului față de consecințele prejudiciabile ale

faptei sale, iar în cazul dat s-a stabilit că intenția inculpatei ce totalmente rezultă

din acțiunile ei, a fost îndreptată spre cauzarea morții copilului nou-născut.

La capitolul stabilirii pedepsei instanța de recurs constată că instanța de apel,

ținînd cont de prevederile art. 16 alin. (6) Cod penal, ce se atribuie la categoria

infracțiunilor excepțional de grave, și în conformitate cu prevederile art. 75, 76, 77

Cod penal, a luat în considerație caracterul infracțiunii, personalitatea inculpatei,

atitudinea ei față de infracțiunea comisă, cît și de faptul că inculpata se

caracterizează pozitiv la locul de trai, anterior a fost judecată, antecedente penale

sunt stinse, circumstanțe agravante și atenuante nu au fost stabilite.

7

La fel, instanța de apel a reținut corect la individualizarea pedepsei

atitudinea inculpatei imediat după săvârșirea faptei, care constă în punerea

trupului într-o cutie de carton, ruperea certificatului de naștere și îngroparea

acestuia în grădină, spunînd că a îngropat un cîine, fără a comunica organelor

competente, circumstanțe ce justifică tăinuire urmelor infracțiunii.

În același context, instanța de recurs, constată justă concluzia instanței de

apel precum că reeducarea și corectarea inculpatei e posibilă numai în condițiile

izolării ei de societate, stabilindu-i pedeapsa cu închisoare la limita minimă,

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, cu respectarea

cerințelor art. art. 78, 61 Cod penal.

În recursul declarat de către apărătorul inculpatei se invocă ca temei art. 427

Cod de procedură penală. Însă, Colegiul constată că temeiul de casare invocat de

apărător nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind

faptul că instanța de apel, respectând prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, în hotărârea adoptată a cuprins temeiurile de fapt și de drept

ce au dus la admiterea apelului acuzatorului de stat și respingerea apelului

inculpatei și a apărătorului acesteia, precum și motivele adoptării soluției date, și

respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat.

Mai mult ca atît, Colegiul evidențiază că apărătorul în recursul declarat nu a

specificat, care concret temeiuri pentru declararea recursului le invocă, și ca

urmare nu a reflectat în ce constă problema de drept de importanță generală ce

persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la

casarea hotărârii.

Concluzionînd cele menționate, instanța de recurs consideră, că în prezenta

cauză nu se constată erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală și ca urmare Colegiul constată că hotărârea atacată este legală și

întemeiată, deoarece faptei comise de Bailîc S.G. i s-a dat o încadrare juridică

corectă, instanța de apel, dând o apreciere corectă probelor administrate,

examinându-le multilateral, iar motivarea soluției fiind bazată pe probele

administrate în cadrul procesului penal, pedeapsa fiind stabilită de instanța de

apel argumentat, luându-se în considerare prevederile legale ce reglementează

acest aspect.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către

inculpată și apărător în recurs sunt neîntemeiate, fapt ce determină incontestabil

concluzia de respingere a recursurilor declarate ca inadmisibil cu menținerea

hotărârii contestate.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

8

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Cahul din 07 februarie 2013, declarate de către inculpata

Bailîc Svetlana Gheorghe și avocata Elena Stănilă în numele acesteia, în cauza

penală în privința lui Bailîc Svetlana Gheorghe, cu menținerea hotărîrii

contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iulie 2013, ora 09.50.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Svetlana Novac

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

(semnătură) Ion Vîlcov

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

9