1ra-664/2013 — art. 190 al.2, 351 al.1, 361 al. 1, 84, 90 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 190 al.2, 351 al.1, 361 al. 1, 84, 90 CP
- Temei legal
- art. 190 al.2, 351 al.1, 361 al. 1, 84, 90 CP
1ra-664/2013 — art. 190 al.2, 351 al.1, 361 al. 1, 84, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-664/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
19 iunie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Andrei Harghel și Constantin Alerguș,
examinînd în camera de consiliu, în baza actelor din dosar, fără citarea părților,
admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul Miron I.
împotriva sentinței Judecătoriei Nisporeni din 24 decembrie 2012 și deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2013 în cauza penală
privind pe
Miron Ion Constantin, născut la 08 aprilie 1953,
originar din satul Zăicani, raionul Rîșcani, domiciliat în
mun. Chișinău, bd. Moscova 7, bloc 2, ap. 64.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
03 mai 2012-24 decembrie 2012(prima instanță).
22 ianuarie 2013-19 martie2013(instanța de apel).
28 mai 2013 -19 iunie 2013(instanța de recurs).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 24 decembrie 2012 Miron I. a
fost condamnat:
- în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare cu privarea
de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate pe un
termen de 3 ani;
- în baza art. 351 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare;
- în baza art. 361 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.
Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial
al pedepselor a fost stabilită pedeapsa definitivă lui Miron I. 4 ani închisoare, cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și de a exercita o anumită activitate
pe un termen de 3 ani.
Conform art. 90 Cod penal pedeapsa cu închisoarea aplicată lui Miron I. a fost
suspendată condiționat cu termenul de probă de 3 an.
Măsura preventivă - obligația de a nu părăsi localitatea, stabilită lui Miron I.,
s-a menținut pînă la punerea sentinței în aplicare.
În fapt, prima instanță a reținut, că inculpatul Miron I. la 25 noiembrie 2011,
urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, cunoscînd faptul că
prin Hotărîrea Comisiei Pentru Etică și Disciplină a Baroului Avocaților din
Republica Moldova din 14 decembrie 2006 i-a fost retrasă licența de activitate în
calitate de avocat, prin înșelăciune și abuz de încredere, prezentîndu-se avocat, a
1
încheiat un contract fictiv cu V. Ciorici, pentru apărarea drepturilor și intereselor
acestuia în cadrul urmăririi penale pe dosarul penal nr. 2011240270, incasînd de la
acesta, cu titlu de onorariu, suma de 3000 lei, cauzîndu-i o pagubă materială în
proporții considerabile.
În drept, prima instanță a încadrat fapta inculpatului Miron I. în baza art. 190
alin. (2) lit. c) Cod penal – adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin
înșelăciune și abuz de încredere cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Tot el, continuîndu-și acțiunile criminale, a confecționat prin intermediul
imprimantei mandatul seria MA nr. 0086927, care ulterior la 12 ianuarie 2012, în
incinta IDP a CPR Nisporeni, prezentîndu-se prin legitimația nr. 0370 ca apărător
al învinuitului V. Ciorici la înaintarea învinuirii și audierea ultimului, a prezentat
organului de urmărire penală mandatul vizat, cu semne vădite de falsificare.
Aceste acțiuni au fost încadrate în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, adică
confecționarea și folosirea documentului oficial fals, care acordă drepturi.
Tot el, cunoscînd faptul că prin Hotărîrea Comisiei Pentru Etică și Disciplină
a Baroului Avocaților din Republica Moldova din 14 decembrie 2006 i-a fost
retrasă licența de activitate în calitate de avocat, prezentîndu-se în continuare
avocat, și sub pretextul prestării serviciilor de apărător la 25 noiembrie 2011 și 12
ianuarie 2012, a comis uzurparea calităților de avocat, însoțită de cumulul altor
infracțiuni menționate mai sus.
Instanța de fond acțiunile inculpatului le-a încadrat în baza art. 351 alin. (1)
Cod penal.
Împotriva sentinței au declarat apeluri avocatul D. Țurcan și inculpatul,
care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri de achitare pe art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal și art. 351 alin. (1) Cod
penal invocînd, că instanța de judecată nu a dat apreciere corectă probelor
prezentate de procuror, iar în baza art. 361 alin. (1) Cod penal a-i reduce pedeapsa.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 martie
2013 au fost admise apelurile, sentința a fost casată și pronunțată o nouă hotărîre
după cum urmează:
Inculpatul Miron I. a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii
prevăzute de art. 351 alin.(l) Cod penal din motiv, că fapta inculpatului nu
întrunește elementele infracțiunii, fiind recunoscut vinovat și condamnat pentru
săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de:
- art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal la 2 ani închisoare cu privarea de dreptul
de a ocupa funcții sau a exercita activități ce țin de gestionarea bunurilor materiale
pe un termen de 2 ani;
- art. 361 alin.(l) Cod penal la l an închisoare.
Conform art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate, lui Miron I. i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 2 ani 2 luni
închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități ce
țin de gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 2 ani.
În temeiul art. 90 Cod penal pedeapsa stabilită inculpatului Miron I. a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
2
Ne fiind de acord cu hotărîrile emise, inculpatul Miron I., fără a face
trimitere la prevederile art. 427 Cod de procedură penală, a declarat recurs
ordinar în care solicită achitarea sa de sub învinuirea prevăzută de art. 190 alin.
(2) Cod penal din lipsa semnelor constitutive ale infracțiunii și aplicarea
unei pedepse mai blînde pe art. 361 alin. (1) Cod penal.
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție conchide inadmisibilitatea
recursului ordinar ca fiind vădit neîntemeiat.
Adoptînd hotărîrea de condamnare instanța de apel, respectînd prevederile art.
101, 394, 414 - 419 Cod de procedură penală, cercetînd toate probele posibile în
ședința de judecată, pronunțîndu-se asupra tuturor argumentelor apelurilor,
stabilind corect starea de fapt și de drept, a adoptat hotărîre legală și întemeiată,
justificat a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin.(2) lit. c) și 361
alin.(1) Cod penal.
Instanța de apel a constatat, că la baza condamnării sunt puse probele
cercetate în cadrul ședinței de judecată, examinate de prima instanță:
- raportul de expertiză nr. 340 din 14 februarie 2012, din care rezultă, că
aversul și reversul mandatului avocatului cu seria MA nr. 0086927 completat cu
numele lui Miron I. este confecționat cu folosirea aparatelor de imprimare
computerizate Jet (f. d. 52-54);
- Hotărîrea Comisiei Pentru Etică și Disciplină a Baroului Avocaților din
Republica Moldova din 14 decembrie 2006 prin care lui Miron I. i-a fost retrasă
licența pentru exercitarea profesiei de avocat (f. d. 9-11);
- procesul-verbal de ridicare din 18 ianuarie 2012 potrivit căruia de la Miron I.
a fost ridicată legitimația nr. 0370 și licența pentru exercitarea profesiei de avocat
seria A nr. 0925 din 11 decembrie 2002 (f. d. 18);
- procesul-verbal de ridicare din 18 ianuarie 2012 potrivit căruia de la Miron I.
a fost ridicată ștampila nr. 340 cu inscripția „Miron Ion” Biroul Individual de
Avocați mun. Chișinău Republica Moldova (f. d. 23);
- informația IS Editura de Imprimare „Statistica” nr. 23 din 30 ianuarie 2012,
din care rezultă, că mandatul avocatului cuprins în seria MA numerele 0086851-
0087000, inclusiv mandatul cu seria MA nr. 0086927 a fost eliberat întreprinderii
„Biroului specializat avocați de la departamentul drept al ULIM” c/f 6247012 la
data de 14 februarie 2011, conform facturii fiscale TS 0264303 (f. d. 20);
- acordul nr. 418 din 25 noiembrie 2011 cu privire la prestarea serviciilor
juridice încheiat între Miron I. și V. Ciorici din care rezultă, că acordul a fost
încheiat pentru caz penal, iar onorarul pentru apărarea intereselor în timpul
anchetei preventive constituie 3000 lei (f. d. 24);
- procesul-verbal de ridicare din 18 ianuarie 2012 potrivit căruia, de la Miron
I. a fost ridicat originalul blancului tipizat al mandatului cu seria MA nr. 0086927
(necompletat), de pe care a fost făcută copia mandatului fals, (f. d. 26);
- procesul-verbal din 12 ianuarie 2012 de audiere a învinuitului V. Ciorici, din
care rezultă că învinuitul V. Ciorici a fost audiat la 12 ianuarie 2012 în prezența
apărătorului Miron I., ultimul contrasemnînd procesul-verbal (f. d. 29);
3
- demersul avocatului Miron I. din 12 ianuarie 2012 privind schimbarea
măsurii preventive învinuitului V. Ciorici pe alt dosar din care rezultă, că demersul
a fost înaintat de Miron I. acesta prezentîndu-se avocat (f. d. 30);
- procesul-verbal de examinare a legitimației nr. 0370 pe numele lui Miron I.
pe care, pe verso jos este alipit un plasture adeziv de culoare albă cu o pată alungită
pe centru de culoare albastră, la dezlipirea căreia este înscrisul „Valabilă pînă la 31
decembrie anul 2008”.
Instanța de apel a menționat, că participarea lui Miron I. la urmărirea penală
pe cazul V. Ciorici, la efectuarea unor acțiuni procesuale, nu poate fi calificată ca
executare legală a obligațiilor de serviciu odată ce ele sunt considerate nule, or,
aceste acțiuni au fost efectuate cu participarea unui avocat care nu este împuternicit
conform legii.
Instanța de apel a concluzionat, că probele enumerate coroborează între
ele și demonstrează incontestabil vinovăția lui Miron I. în comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal ca escrocherie, adică dobîndirea
ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea
de daune în proporții considerabile și art. 361 alin. (1) Cod penal ca confecționarea
și folosirea documentului oficial fals, care acordă drepturi.
Conform legislației pentru infracțiunea de escrocherie prevăzută în art. 190
Cod penal este caracteristică trecerea ilegală prin înșelăciune și abuz de încredere a
averii proprietarului din posesiunea acestuia în posesiunea vinovatului,
Înșelăciunea cuprinde în sine diverse variante ale făptuitorului, cum ar fi:
- denaturarea informației despre sine;
- utilizarea documentelor false, care insuflă încredere victimei, aceasta fiind
exploatată cu rea-voință.
Infracțiunea de escrocherie este materială și se consideră consumată din
momentul trecerii ilegale a bunurilor proprietarului, posesorului, deținătorului la
cel vinovat, iar făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de
bunurile străine după bunul său plac. Pagubele materiale în proporții considerabile
sunt consecințe ale escrocheriei și constituie semne caracteristice pentru
infracțiunea prevăzută în art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.
Astfel, cele comise de Miron I. perfect se înglobează în pasajele expuse mai
sus.
Colegiul penal relevă că, instanța de apel corect a respins versiunea
inculpatului expusă în apel, precum că el a restituit 3000 lei clientului și urma să-i
apere interesele acestuia în judecată gratis. Chiar și în situația dacă inculpatul ar fi
restituit 3000 lei primiți de la client, aceasta nu înseamnă, că Miron I. nu trebuie să
poarte răspundere penală, iar această circumstanță nu prezintă eroare de drept, care
ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de
apel.
La stabilirea pedepsei s-a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al
infracțiunii, precum și de principiile generale de individualizare a pedepsei.
Colegiul penal observă, că inculpatul Miron I. întocmind recursul nu s-a
axat pe cerințele legii referitor la conținutul cererii de recurs.
4
În pofida prevederilor art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală inculpatul n-a
avut grijă ca acest document să cuprindă nu expresii declarative, ci motive cu
argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea
temeiurilor concrete prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală invocate în
recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza
dată. Or, art. 427 Cod de procedură penală conține 16 temeiuri pentru recurs, însă
recurentul nu a indicat concret nici unul din ele.
Cu referire la prevederile art. 434 Cod de procedură penală, Colegiul penal
verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță
numai pe marginea motivelor invocate în recurs.
Conform art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta
este vădit neîntemeiat.
În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar și, potrivit legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, cu
menținerea hotărîrii atacate ca fiind legală și întemeiată.
În conformitate cu prevederile articolului 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, instanța de recurs,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Miron I. împotriva
sentinței Judecătoriei Nisporeni din 24 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2013 în cauza penală privind pe Miron
Ion Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă pronunțată integral la data de 03 iulie 2013, ora 9.30
Președinte (semnătuta) Constantin Gurschi
Judecători (semnătuta) Andrei Harghel
(semnătura) Constantin Alerguș
Copia corespunde originalului Andrei Harghel
5