1ra-731/13 — art. 190 alin. 2 CP

Dosarul nr. 1ra-731/13

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

10 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecătorii – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Garbuz Vasile împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13

martie 2013, în cauza penală în privința lui

Garbuz Vasile Andrei, născut la 15 octombrie 1961, originar

din r-nul Sîngerei, sat. Rădoaia, moldovean, cetățean al

Republicii Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Colegiul penal asupra recursului,-

C O N S T A T Ă :

Garbuz Vasile a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal la 600

unități convenționale, ceia ce constituie 12000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții de răspundere pe un termen de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Zavarin Igor a fost admisă integral și

s-a încasat de la Garbuz Vasile în beneficiul lui Zavarin Ig. prejudiciul material în sumă

de 24487 lei și prejudiciul moral în sumă de 3000 lei, iar în total suma de 37487 lei.

aprilie 2010, în jurul orei 15.30, prin înțelegere prealabilă și cu alte persoane

neidentificate de către organul de urmărire penală, în privința cărora s-a disjungat cauza

penală, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, s-au apropiat de

casa nr. 10/1 de pe str. Ion Creangă, mun. Chișinău, ce aparținea familiei Zavarin, unde

de la poarta acestora au început a sustrage bunurile cet. Zavarin Igor și anume: un mixer

de beton cu V=0,35 m.c. în valoare de 16519 lei, plăci din metal cu mărimea de 1,5x6

m., în număr de 2 bucăți, în valoare totală de 6611 lei, țevi metalice cu diametrul 200

mm. Și grosimea de 10 mm., în număr de 3 bucăți, în valoare totală de 1357 lei. În

momentul cînd sustrăgeau bunurile menționate, de ei s-a apropiat cet. Zavarin Olga,

care le-a relatat că bunurile aparțin soțului și le-a cerut sistarea acțiunilor, la care

Garbuz Vasile a indus-o în eroare pe ultima prin numirea sa cu prenumele Dumitru și

comunicarea acesteia că este angajatul IMGFL nr. 13 din sectorul Buiucani mun.

1

Chișinău și, că acționează potrivit dispoziției Primăriei mun. Chișinău, date ce nu

corespundeau adevărului, pe care cet. Zavarin Olga le-a perceput drept veridice și,

respectiv, nu s-a împotrivit acțiunilor lui Garbuz Vasile și persoanelor neidentificate.

Prin urmare, Garbuz Vasile și persoanele neidentificate de către organul de

urmărire penală, au dobîndit ilicit bunurile nominalizate pe care ulterior le-au vîndut cet.

Caranga Dmitri și concubinei acestuia, Bucur Vera, cauzînd părții vătămate Zavarin

Igor o daună materială considerabilă în sumă totală de 24487 lei.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare,

invocînd că nu este vinovat în comiterea infracțiunii imputate, că în cauză lipsesc probe

ce ar demonstra vinovăția sa.

fost admis apelul declarat de inculpatul Garbuz Vasile, casată parțial sentința instanței

de fond în latura civilă, referitor la încasarea prejudiciului material, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care a fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de

partea vătămată Zavarin Igor, în partea încasării prejudiciului material și s-a încasat de

la Garbuz Vasile în beneficiul lui Zavarin Igor prejudiciul material în sumă de 21218

lei.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, probele pe cauza

dată au fost analizate și verificate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, care confirmă vinovăția inculpatului Garbuz Vasile în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și vinovăția

acestuia se dovedește pe deplin prin următoarele probe:

 declarațiile părții vătămate Zavarin Igor;

 declarațiile martorilor Zavarin Olga, Cerempei Leonid, Caranga Dmitri,

Bucur Vera, Mihailov Anatolii;

 procesele verbale de recunoaștere a persoanei din 11 mai 2011 de către

martorii Zavarin Olga și Mihailov Anatolie, în cadrul căreia l-au recunoscut pe Garbuz

Vasile (f.d. 97-98, 101-102);

 procesele verbale de recunoaștere a persoanei din 18 mai 2011 de către

martorii Caranga Dmitri și Bucur Vera, în cadrul căreia l-au recunoscut pe Garbuz

Vasile (f.d. 109-110, 107-108);

 conturile de plată care confirmă valoarea prejudiciului material cauzat în

sumă de 24487 lei (f.d. 141-143).

La fel, instanța de apel a menționat că partea vătămată Zavarin Igor a fost de

acord ca costul betonierei să fie inclus în sumă de 13250 lei conform înscrisului

prezentat de partea apărării de la SA „Supraten”, astfel acțiunea civilă în partea încasării

prejudiciului material urmează a fi diminuată cu suma de 3269 lei (16519-13250 =

3269) și va constitui - 21218 lei (24487-3269 = 21218).

De asemenea, instanța a conchis, că în urma diminuării cuantumului prejudiciului

cauzat nu s-a schimbat semnele calificative ale infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului, astfel în latura penală sentința urmează a fi menținută.

Instanța de apel, a considerat că instanța de fond la stabilirea pedepsei

inculpatului a ținut cont de scopul și de criteriile individualizării pedepsei prevăzute de

2

art. 61, 75 Cod penal, cît și de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 76 Cod penal

și corect a concluzionat despre necesitatea aplicării pedepsei în limitele sancțiunii

prevăzute de legea penală pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsă sub

formă de amendă.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, invocînd în acest

sens dezacordul său cu aprecierea probelor, inclusiv că instanța de apel nu a luat în

considerație faptul că partea vătămată Zavarin Igor nu a demonstrat nici la urmărirea

penală și nici în instanța de apel că este proprietarul bunurilor la care pretinde,

incriminate prin rechizitoriu, ca fiind sustrase de el.

La fel, consideră că acțiunea civilă urma să fie lăsată fără examinare pînă la

constatarea proprietarului bunurilor. Totodată, organul de urmărire penală urma să

indice care temei a stat la baza recunoașterii calității de parte vătămată și parte civilă,

astfel fiind încălcate prevederile art. 220 alin. (3) CPP.

Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil reieșind din

următoarele considerente.

6.1. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 CPP – în caz, în care este

prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit

pentru jurisprudență.

6.2. Colegiul penal, reține că instanțele de fond și de apel, judecînd cauza și

verificînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o

apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele

de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția

inculpatului Garbuz Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b),

c) Cod penal, pedeapsa fiindu-i corect stabilită în conformitate cu prevederile art. 7, 61,

75 Cod penal.

Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei decizii, prin

care se susține că nu se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii imputate, acestea au

format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora instanța le-a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la

pct. 4.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu

se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport și cu

prevederile art. 424 alin. (2) CPP, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive

care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în

prezenta cauză este vădit neîntemeiat.

La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului, se evidențiază că

recurentul în mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, or motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 CPP, astfel, criticele formulate de recurent nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărîrii instanței de apel, ca fiind ilegală.

3

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 CPP, iar o altă opinie asupra probelor care au fost

puse la baza sentinței de condamnare, ulterior verificate de instanța de apel, prin

continuarea judecării cauzei, instanță, care la fel a conchis că probatoriul administrat cu

participarea părților, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

6.3. Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel

(f.d. 233-236) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la

judecarea apelului declarat de inculpat, a respectat întocmai prevederile art. 415, 417

CPP, astfel întemeindu-și concluziile sale pe probele legal administrate și verificate în

ședința de judecată a instanței de apel, acestea fiind reflectate în procesul-verbal al

ședinței de judecată, iar recurentul n-a solicitat audierea suplimentară a martorilor, fiind

audiați pe viu inculpatul și partea vătămată Zavarin Igor.

Astfel, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) CPP,

rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii recurate și, prin urmare, se

impune soluția inadmisibilității recursului declarat de inculpatul Garbuz Vasile, ca fiind

vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Garbuz Vasile Andrei

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2013 în

propria cauză penală, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 10 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

4