1ra-705/2013 — art. 151 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-705/2013

CCUURRTTEEAA SSUUPPRREEMMĂĂ DDEE JJUUSSTTIIȚȚIIEE

D E C I Z I E

03 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Elena Covalenco,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva

sentinței Judecătoriei Ungheni din 10 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 03 aprilie 2013, declarat de inculpatul

Pendus Alexandru Ion, născut la 29

noiembrie 1978, originar și domiciliat în s.

Petrești, r-l Ungheni.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă :

Alexandru Ion, a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, la 13 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Conform art. 85 Cod

penal, a fost stabilită pedeapsă definitivă prin adăugarea parțială a pedepsei

neexecutate conform sentinței Judecătoriei Ungheni din 08.05.2001 și în baza

încheierii Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16.09.2012, - 14 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Pendus Anatoli Ivan, în privința

căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă.

Silvia din s. Petrești, r-l Ungheni, s-a iscat o ceartă între Pendus Anatoli, Pendus

Alexandru și Cibric Ghenadie, care erau în stare de ebrietate, în procesul căreia

Pendus Alexandru împreună cu Pendus Anatoli l-au doborît la pămînt pe Cibric

Gh. și i-au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale

corpului, cauzîndu-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul

cărora la 31.07.2012, Cibric Gh. a decedat în secția de reanimare a Spitalului raional

Ungheni.

care a solicitat casarea sentinței, indicînd că la baza acesteia sunt puse circumstanțe

contradictorii și instanța ilegal nu a audiat toți martorii.

1

respins apelul declarat și menținută sentința contestată.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere

al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului

Pendus Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal.

Instanța de apel a considerat că apelul inculpatului, este nefondat și declarativ,

iar afirmațiile expuse în el sunt în contrazicere cu circumstanțele stabilite de către

instanța de fond pe parcursul judecării cauzei, iar careva argumente întemeiate nu

au fost invocate.

Totodată afirmațiile inculpatului că pe cauză sunt nuanțe contradictorii nu au

fost reținute și au fost respinse, deoarece instanța de fond a cercetat sub toate

aspectele probele administrate și declarațiile inculpatului se combat prin ansamblul

de probe cercetate.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond la stabilirea pedepsei a acordat

deplină eficiență și s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei

stipulate în art. 61 alin. (2) Cod penal, precum și de criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, ținînd cont de

circumstanțele reale și personale în privința inculpatului, care a fost judecat

anterior și este în stare de recidivă, faptele incriminate inculpatului se califică ca

deosebit de grave, corect aplicînd pedeapsa sub formă de închisoare, inclusiv și cu

aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal, ținînd cont de pedeapsa neexecutată

stabilită anterior, inculpatul fiind eliberat condiționat înainte de termen, la

21.09.2009, cu 3 ani 2 luni 27 zile, stabilind astfel inculpatului pedeapsă sub formă

de închisoare, care este echitabilă faptei infracționale săvîrșite, pedeapsa aplicată

fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normelor legale și instanța de apel a

considerat că va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, careva

temeiuri de modificare a sentinței în latura pedepsei nefiind stabilite.

prin care solicită casarea hotărîrilor adoptate în cazul dat și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare, invocînd că instanțele de judecată nu au verificat toate probele,

instanțele s-au bazat numai pe declarațiile martorilor, sunt divergențe între

declarațiile martorilor, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, garantat de

art. 6 CEDO.

materialele cauzei, Colegiul conchide inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

2

hotărârilor adoptate pe caz, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe

cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât

ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui

Pendus Alexandru în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

Penal, să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și

minuțios în textul hotărârii instanței de fond, și a deciziei instanței de apel, și

anume: declarațiile inculpaților Pendus Alexandru și Anatoli, martorilor Cibric V.,

Daraban R., Pendus M., Însurățel (Pendus) S., Țurcanu L., Suman I. și prin probele

scrise administrate la dosar: procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului

Pendus Anatoli la locul faptei (f.d.43-45), procesul-verbal de verificare a

declarațiilor la locul faptei efectuată cu martorul Pendus S. (f.d.39-41), procesul-

verbal de examinare a cadavrului (f.d. 11-14), raportul de expertiză medico-legală

nr.134 din 17.08.2012 (f.d.80-81), procesul-verbal de confruntare între învinuiți

(f.d.74-75), procesul-verbal de ridicare și examinare a obiectelor, precum și alte

documente ale cauzei penale, care în coroborare demonstrează complet vina

inculpatului în faptele incriminate, în legătură cu ce Colegiul constată că instanța

de apel a considerat corect că instanța de fond a stabilit starea de fapt și just a

calificat acțiunile inculpatului.

În opinia instanței de recurs este corectă concluzia instanței de apel prin care

nu s-au luat în considerație afirmațiile invocate de inculpat, că nu este de acord cu

ancheta și nu au fost chemați toți martorii, deoarece încălcări procedurale penale

admise în cadrul urmăririi penale nu au fost invocate și nici nu au fost stabilite.

Mai mult ca atît, solicitarea apărării cu privire la audierea martorilor Pendus

M., Însurățel (Pendus) S., Țurcanu L., Suman I., a fost admisă de către instanța de

apel, însă declarațiile acestora de fapt nu au demonstrat nevinovăția inculpatului.

Astfel, martorul Pendus M. a declarat că cînd au venit la bunica sa Pendus

Anatoli avea fața și mîinile însîngerate și era îmbrăcat într-o maletă murdară de

sînge și a spus că a bătut un om și dacă nu era Pendus Alexandru îl omora de tot.

Aceste declarații au fost date în prezența inculpaților, sub jurămînt, și deși martorul

a fost citat la solicitarea inculpaților, însă declarațiile date dovedesc anume că

inculpații l-au bătut pe Gh.Cibric.

La fel, martorul Însurățel (Pendus) S. a declarat că în luna iulie a. 2012 ambii

inculpați au venit la bunica unde ea se afla, Pendus Anatoli era murdar de sînge și

din spusele lui a înțeles că în acea noapte a bătut un băiat cu care a avut conflict.

Cît privește martorul Țurcanu L., a dat declarații referitor la starea gravă în

care se afla victima cînd a fost chemată pentru acordarea ajutorului medical, iar

detalii despre cele întîmplate între inculpați și victima Gh.Cibric, nu cunoaște.

3

Fiind audiat în cadrul ședinței instanței de apel la cererea apărării martorul

Suman I. a declarat că cu inculpații este consătean, împreună cu Pendus Alexandru

au fost acasă la Cibric Gh., care se afla la pat deoarece se simțea rău, nu cunoaște

despre faptul că Cibric Gh. a fost bătut.

De asemenea, instanța de apel a menționat și faptul că inculpații au declarat că

între ei și Cibric Gh. a avut loc o bătaie, dar că Cibric Ch. nu a fost bătut ca să

moară. Aceste declarații au fost depuse de inculpați în cadrul ședinței judiciare, în

prezența avocaților, în deplină libertate, iar în cumul cu alte probe ale cauzei

penale, printre care declarațiile martorilor și probele scrise, constituie un ansamblu

probator ce pe deplin demonstrează vina inculpaților în faptele incriminate.

Faptul că inculpatul nu este de acord cu sentința adoptată nu a fost luat în

considerație de către instanța de apel, deoarece acest dezacord nu poate constitui

temei pentru desființarea sentinței, totodată instanța de fond a judecat cauza penală

prezentă fără careva abateri de la normele de procedură și corect a apreciat probele

cercetate sub toate aspectele, concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

Astfel, Colegiul consideră că vina inculpatului a fost demonstrată prin probele

cercetate în instanțele de judecată, care se coroborează reciproc, cît privește

declarațiile inculpatului că „nu a bătut pe victima ca să moară”, corect au fost

apreciate de instanțe ca un mijloc de apărare.

În acest context, Colegiul reține corectă și justă concluzia instanțelor de

judecată că probele cercetate pe caz indică cert că Pendus Alexandru împreună cu

Pendus Anatoli, l-au lovit pe Gh.Cibric, cauzîndu-i vătămări corporale grave, de la

care ultimul a decedat.

Instanța de recurs, de asemenea consideră întemeiată și constatarea instanței

de apel cu referire la faptul că instanța de fond la stabilirea pedepsei, nu a indicat

comiterea infracțiunii în stare de recidivă periculoasă, dar în temeiul art. 410 Cod

de procedură penală, instanța de apel nu a putut crea o situație mai gravă pentru

inculpat în propriul apel.

În recursul ordinar declarat de inculpat, hotărîrile recurate sunt criticate, prin

prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 6), 8), 9) și 12) alin. (1) ale art. 427 Cod

de procedură penală.

În viziunea instanței de recurs, nu și-a găsit confirmare motivul de casare

prevăzut la pct. 6) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța

de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției nu contrazice

dispozitivul hotărîrii, acesta este expus clar, și instanța nu a admis nici o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței

de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă

decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde. Însă, aceste

4

temeiuri nu sunt incident la examinarea recursului, nefiind stabilite presupusele

erori de drept invocate de către recurent.

Conform art. 427 alin. (1) pct. 9) și 12) Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în

cazul când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de

legea penală și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, însă instanța de

apel bazându-se pe probele administrate în cadrul procesului penal, corect a

concluzionat că fapta condamnatului este prevăzută de legea penală și acesteia i s-a

dat o încadrare juridică corectă, în baza art. 151 alin. (4) Cod penal.

În același context, Colegiul reține că temeiul invocat privind modul de

apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală. Mai mult ca atît, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei

în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei

părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare.

Astfel, lecturînd textul hotărîrilor recurate, se observă că acestea corespund

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ele fiind legale și întemeiate.

Alt argument invocat de recurent este încălcarea dreptului inculpatului la un

proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO. Însă Colegiul reține că, conform

jurisprudenței CEDO, dreptul la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din

Convenție enunță preeminența principiului supremației dreptului. Unul dintre

elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că o soluție definitivă a oricărui

litigiu nu trebuie rediscutată. Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte

la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive

și executorii, chiar și în scopul reluării procesului de judecată și o nouă soluționare

a cazului. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru

a corecta erorile de drept și greșelile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a

cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat, și nici existența a două

păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare

(Bujnița vs RM, din 16 noiembrie 2007, pct. 20).

Astfel, Colegiul menționează că o nouă viziune a recurentului asupra situației

de fapt și a probelor puse la baza hotărârii irevocabile nu poate servi temei pentru

redeschiderea procesului în cauza dată.

Ca urmare, Colegiul conchide că temeiurile indicate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor adoptate pe caz și

potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni

din 10 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03

aprilie 2013 declarat de inculpatul, Pendus Alexandru Ion, în propria cauză, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 iulie 2013.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

6