1re-206/2013 — art. 313 CPP

1re-206/2013 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1re-206/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

03 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegul penal în componență :

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de avocatul

Petru Coșleț, în numele lui Adrian Mihalaș, împotriva încheierii judecătorului de

instrucție al Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2012,

C O N S T A T Ă :

baza art. 328 alin. (l) CP (cauza penală nr. 2011968057), pe faptul abuzului de serviciu

săvîrșit de factorii de decizie a Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală și a

Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău.

a CCCEC, A. Burcovschi, din 18.10.2011, A. Mihalaș a fost recunoscut în calitate de

bănuit în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (1) CP, în cauza penală nr.

2011968057.

ordonanță, a dispus încetarea urmăririi penale pe cauza nr. 2011968057, din motiv că

fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

a dispus anularea ordonanței procurorului în procuratura Anticorupție, S. Catan, din

26.10.2011, prin care s-a încetat urmărirea penală pe cauza nr. 2011968057, cu reluarea

urmăririi penale în cauza respectivă.

Mihalaș din 18.10.2011 și cu ordonanța Procurorului General V. Zubco, din 07.03.2012,

de anulare a ordonanței din 26.10.2011 privind încetarea urmăririi penale pe cauza penală

nr. 2011968057, cu dispunerea reluării urmăririi penale în cauza respectivă, avocatul P.

Coșleț în numele lui A. Mihalaș la 03.09.2012, conform dispoziției art. 313 CPP, le-a

atacat la judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, solicitînd declararea nulității ordonanțelor

contestate.

din 01.10.2012, s-a respins, ca neîntemeiată, plîngerea avocatului P. Coșleț în numele lui

A. Mihalaș, privind declararea nulă a ordonanței ofițerului de urmărire penală al Direcției

generale urmărire penală a CCCEC, A. Burcovschi, din 18.10.2011, privind

1

recunoașterea în calitate de bănuit a lui A. Mihalaș și ordonanței Procurorului General, V.

Zubco, din 07.03.2012 prin care a fost anulată ordonanța din 26.10.2011 de încetare a

urmăririi penale pe cauza penală nr. 2011968057, emisă de către procurorul în

procuratura Anticorupție S. Catan, cu reluarea acesteia.

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 04.07.2005, cu privire la practica asigurării

controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale, nu

sunt pasibile de atacare, de regulă, hotărîrile privind pornirea urmăririi penale; ordonanța

de recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, învinuit, ordonanța prin care s-a dispus

efectuarea expertizei etc. Aceste acte procedurale sunt niște procedee legate de

desfășurarea normală a urmăririi penale și, prin sine însăși, pornirea urmăririi penale,

recunoașterea persoanei în calitate de bănuit, punerea persoanei sub învinuire, dispunerea

efectuării unei expertize nu afectează drepturi sau libertăți constituționale ale persoanei.

Acestea sunt niște măsuri procesuale prevăzute de lege, necesare într-o societate

democratică, care au scopul legitim de a asigura măsuri eficiente de luptă cu

criminalitatea, și acest scop este proporțional anumitor restricții care pot avea loc în

cadrul desfășurării acțiunilor de urmărire penală.

De asemenea, instanța a specificat că, hotărîrile organului de urmărire penală

privind declanșarea procesului penal, de regulă, nu pot fi atacate în instanță de judecată

pe acest temei juridic, datorită faptului că această hotărîre nu este definitivă și constituie

doar începutul urmăririi penale, care, în continuare, duce la punerea sub învinuire a unor

persoane și care se finalizează cu terminarea urmăririi penale și cu întocmirea

rechizitoriului, sau după caz, cu încetarea urmăririi penale în temeiurile prevăzute de

Codul de procedură penală.

La fel, pct.5.4 al Hotărîrii menționate stipulează că, totodată, pot exista cazuri cînd

persoana interesată poate ataca în instanță și actul procedural prin care s-a dispus pornirea

urmăririi penale. Acestea sunt cazurile cînd se invocă încălcarea ordinii de pornire a

urmăririi penale sau există unele din circumstanțele care exclud urmărirea penală, cum ar

fi:

a) fapta nu este prevăzută de legea penală;

b) a intervenit termenul de prescripție;

c) a intervenit decesul făptuitorului, cu excepția cazurilor de reabilitare;

d) lipsește plîngerea victimei în cazurile în care urmărirea penală începe, conform

art. 276 CPP, numai în baza plîngerii acestuia;

e) în privința persoanei respective există o hotărîre judecătorească definitivă în

legătură cu aceeași acuzație sau prin care s-a constatat imposibilitatea urmăririi penale pe

aceleași temeiuri;

f) în privința persoanei respective există o hotărîre neanulată de neîncepere a

urmăririi penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceeași acuzație;

g) există alte circumstanțe, prevăzute de lege, care condiționează pornirea urmăririi

penale sau, după caz, exclud urmărirea penală.

În argumentarea soluției adoptate, instanța a făcut referire la prevederile art. 287

alin. (1) CPP, potrivit cărora reluarea urmăririi penale după încetarea urmăririi penale,

2

după clasarea cauzei penale sau după scoaterea persoanei de sub urmărire se dispune de

către procurorul superior prin ordonanță dacă, ulterior, se constată că nu a existat în fapt

cauza care a determinat luarea acestor măsuri sau că a dispărut circumstanța pe care se

întemeia încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub

urmărire.

Potrivit art. 255 alin. (1) CPP, în desfășurarea urmăririi penale, organul de urmărire

penală, prin ordonanță, dispune asupra acțiunilor sau măsurilor procesuale în condițiile

prevăzute de Codul de procedură penală. La fel, art. 52 alin. (1) pct. 8 CPP, stipulează că

procurorul anulează ordonanțele ilegale și neîntemeiate ale organului de urmărire penală.

Faptul că prin ordonanța Procurorului General, V. Zubco, din 07.03.2012 a fost

anulată ordonanța din 26.10.2011 de încetare a urmăririi penale pe cauza penală nr.

2011968057, emisă de către procurorul în procuratura Anticorupție, S. Catan, cu reluarea

urmăririi penale, petiționarului A. Mihalaș nu i-au fost încălcate careva drepturi

procesuale sau drepturile și libertățile constituționale.

La emiterea ordonanței contestate, Procurorul General V. Zubco, corect a menționat

că în cadrul urmării penale, organul de urmărire penală nu a întreprins toate măsurile

prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, complet și obiectiv, a

circumstanțelor cauzei.

Reieșind din cele expuse, conform dispoziției art. 313 alin. 5 CPP, judecătorul de

instrucție, constatînd că actele sau acțiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu

legea și că drepturile sau libertățile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate,

a pronunțat o încheiere despre respingerea plîngerii înaintate.

A., a atacat-o cu recurs în anulare, prin care a solicitat casarea încheierii Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău, din 01.10.2012, cu dispunerea rejudecării cauzei în prima

instanță în alt complet de judecată.

În recursul în anulare declarat, recurentul a criticat încheierea atacată considerînd că

aceasta este ilegală și neîntemeiată, dat fiind faptul că judecătorul de instrucție a făcut

trimitere la pct. 5.3 al recomandărilor expuse de către Curtea Supremă de Justiție în

Hotărîrea nr. 7 din 04.07.2005, cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc

de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale, asupra căruia s-a expus

Curtea Constituțională prin Hotărîrea nr. 26 din 23.11.2010 privind excepția de

neconstituționalitate a prevederilor alin. (6) din art. 63 Cod de procedură penală.

În drept, recursul în anulare este întemeiat pe prevederile art. 6§1, 13 și art. 4 al

Protocolului nr. 7 al Convenției Europene.

materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că

acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente.

În temeiul art. 453 CPP, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) CPP, art.

4§2 al Protocolului nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise

la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

3

a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se

întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.

Dispoziția art. 452 CPP, stipulează expres care sunt persoanele care pot declara

recurs în anulare, în baza temeiurilor menționate mai sus, și anume, norma prevede că

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3),

și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești irevocabile după

epuizarea căilor ordinare de atac.

În continuare, Colegiul penal specifică că, la 27.10.2012 a întrat în vigoare Legea

nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală.

Potrivit pct. 144 al art.(1) din legea menționată, prevederile expuse în alin.(2) și (3) din

art.452 CPP au fost abrogate.

Alin. (3) al art. 452 CPP, pînă la abrogare, prevedea că persoanele menționate la art.

313 alin. (1) CPP, precum și Procurorul General și adjuncții acestuia, pot declara recurs

în anulare împotriva încheierilor irevocabile a judecătorului de instrucție cu privire la

pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi

penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale în cazurile prevăzute la art.453

CPP.

În speța în cauză, recursul în anulare a fost depus la 11.02.2013, deci după intrarea

în vigoare a legii menționate.

În consecință, pornind de la prevederile art. 3 CPP menționăm că în desfășurarea

procesului penal se aplică legea procesuală care este în vigoare în timpul urmăririi penale

sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Legea procesual penală poate avea efect ultraactiv, adică dispozițiile acesteia, în

perioada de tranziție la o nouă lege procesual penală, pot rămîne aplicabile acțiunilor

procesuale reglementate de legea nouă, cu condiția că caracterul ultraactiv al normei

trebuie să fie reglementat expres de legea nouă.

Dat fiind faptul, că în dispozițiile art. II din Legea nr. 66 din 05.04. 2012 pentru

modificarea și completarea Codului de procedură penală, nu este prevăzut caracterul

ultraactiv al prevederilor art. 452 alin. (3) Cod de procedură penală, în redacția de pînă la

intrarea în vigoare a Legii nr. 66, care prevedea posibilitatea contestării cu recurs în

anulare și a încheierilor irevocabile adoptate în ordinea prevăzută de art. 313 CPP,

recursul în anulare depus de recurent urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind utilizată o

cale de atac neprevăzută de lege pentru asemenea hotărîri judecătorești.

Un alt argument în sprijinul soluției adoptate îl constituie faptul că, potrivit art. 313

alin. (6) CPP, încheierile judecătorului de instrucție, adoptate pe marginea examinării

plîngerilor declarate împotriva ordonanțelor procurorului privind încetarea urmăririi

penale, clasarea cauzei penale cu reluarea urmăririi penale sînt hotărîri irevocabile, iar

căile de atac împotriva acestora pot fi exercitate în strictă conformitate cu legea, de la

care nu se permite nici o derogare.

4

Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității și

siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o societate

democratică, așa cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene pentru

Drepturile Omului.

Or, la caz, se menționează că dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat

numai în privința acelor hotărîri judecătorești irevocabile, care au epuizat căile ordinare

de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a Codului de

procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar.

Or, din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate raportate la cauza dată

rezultă că, în ceea ce privește încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în ordinea

prevăzută de art. 313 CPP, aceasta nu cade sub incidența categoriilor de hotărîri

irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 CPP, care pot fi contestate cu recurs în anulare la

Curtea Supremă de Justiție.

Drept urmare, recursul declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție, care

este irevocabilă, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a

mai fi atacată cu recurs în anulare. Aceasta concluzie derivă și din regula unicității

dreptului de a folosi o cale de atac, care a fost exercitată în cauza respectivă prin

controlul efectuat de către judecătorul de instrucție a legalității ordonanței din 07.03.2012

emise de Procurorul General V. Zubco.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 CPP, legiuitorul urmărind

astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărîri irevocabile și

definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar asupra acțiunilor și actelor ilegale

ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită activitatea specială de

investigații, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Cu referire la argumentul invocat de recurent privind faptul că încheierea

judecătorului de instrucție este afectată de un viciu fundamental, care rezultă din

admiterea erorilor grave de drept la adoptarea acesteia, în consecință, fiindu-i, astfel,

încălcate drepturile fundamentale ale bănuitului prevăzute de art. 6§1, 13, CEDO și art. 4

al Protocolului nr. 7 al CEDO – dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv

și dreptul persoanei de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

În ce privește pretinsa încălcare a art. 13 CEDO, Colegiul relevă următoarele.

Potrivit art. 13 CEDO, orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de

prezenta convenție au fost încălcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe

naționale, chiar și dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care au acționat în

exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Prin urmare, se menționează că drepturile lui A. Mihalaș, de a folosi calea unui

recurs efectiv nu a fost încălcat, în sensul că ordonanța Procurorului General de reluare a

urmării penale în cauza penală nr. 2011968057, s-a controlat de o instanță competentă

prin adresarea plîngerii la 03.09.2012 judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, care a

verificat legalitatea reluării urmăririi penale.

Încheierea instanței de judecată nu a îngrădit drepturile lui A. Mihalaș, de a prezenta

la rîndul său probe privind nevinovăția sa în cauza penală în care a fost reluată urmărirea

5

penală, deoarece în cauză poate, după caz, să fie din nou adoptată aceiași soluție de

încetare a procesului penal.

În final, concluzionînd asupra celor expuse, statuăm că noile modificări survenite în

procedura penală, permit de a conchide că hotărîrile adoptate de judecătorul de instrucție

în ordinea art.313 CPP, privind pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub

urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi

penale, începînd cu 27 octombrie 2012, nu mai pot fi examinate în ordinea recursului în

anulare.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Petru Coșleț, în numele

lui Adrian Mihalaș, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 01 octombrie 2012.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10.07.2013.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Andrei Harghel

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

6