1re-208/2013 — Art. 188 alin. 2 lit. f CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 13 mai 2010, Pitula Eduard Ruslan, a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă a lui Cușnir Igor a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

În fapt, instanța de fond pe baza probelor administrate la dosar a constatat că, Pitula Eduard, la data de 18 februarie 2010, aproximativ pe la orele 19:45, aflîndu-se pe teritoriul Spitalului de Psihiatrie nr. 5 din mun. Bălți, cu scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, l-a atacat pe Cușnir Igor, aplicînd violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei, lovindu-l cu pumnul în regiunea feței și cauzîndu-i leziuni corporale ușoare, după ce a sustras de la ultimul bunuri în valoarea totală de 600 lei, apoi a plecat de la locul comiterii infracțiunii.

Cauza a fost examinată în procedură specială, în baza acordului de recunoaștere a vinovăției. 1

Împotriva sentinței a declarat recurs inculpatul, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, cu stabilirea unei pedepse mai blînde, din motiv că, instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele atenuante ale cauzei și de starea materială grea a familiei sale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2010, recursul inculpatului a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 5.1. Instanța de recurs, a concluzionat că la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond a ținut cont de principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod penal, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art. 75 Cod penal, precum și de stipulările legale prevăzute de art. 80 Cod penal, și luînd în considerație personalitatea inculpatului, circumstanțele cauzei și faptul că ultimul a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă echitabilă faptei comise, care va contribui la corectarea și reeducarea inculpatului.

În recursul în anulare declarat de către condamnat se solicită casarea hotărîrilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile sale să fie recalificate de la art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal la art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blînde, invocînd starea materială grea a familiei sale.

Verificînd argumentele invocate în recursul în anulare în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Însă, conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate. Totodată, în conformitate cu aceste prevederi legale, în recursul condamnatului nu sunt invocate care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual- penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrea atacată, omițîndu-se și argumentarea ilegalității hotărîrii contestate, cu indicarea unor erori de drept concrete. 2 Din aceste considerente, rezultă că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele nominalizate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica din motiv că conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut, de aceea recursul condamnatului Pitula Eduard urmează a fi declarat inadmisibil. DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Pitula Eduard Ruslan împotriva sentinței Judecătoriei Bălți din 13 mai 2010 și a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 septembrie 2010 în cauza penală în privința sa, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 03 iulie 2013. Președinte Judecător Judecător (semnătura) (semnătura) (semnătura) Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Copia corescpunde originalului Ghenadie Nicolaev 3