1 ra-650/2013 — 201 prim. alin. 2
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 201 prim. alin. 2
- Temei legal
- 201 prim. alin. 2
1 ra-650/2013 — 201 prim. alin. 2 (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-650/2013
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
DECIZIE
12 iunie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate în numele
inculpatului de către avocatul Angela Corjan împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bender din 13 martie 2013, inculpat și părțile vătămate Ceclea
Natalia, Ceclea Valentina împotriva sentinței Judecătoriei Anenii-Noi din 27
noiembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 martie
2013, în cauza penală
Ceclea Valeriu Gheorghe, născut
la26 iulie 1972, originar și locuitor a
s. Bulboaca, r-nul Anenii-Noi.
Datele referitoare la
examinarea cauzei:
de la 19 iulie 2012 pînă la 27
noiembrie 2012 (prima
instanță)
de la 19 decembrie 2012 pînă
la 13 martie 2013 (instanța de
apel)
de la 21 mai 2013 pînă la 02
iulie (instanța de recurs)
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Anenii-Noi din 27 noiembrie 2012, Ceclea Valeriu a
fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin.(2)
lit.a) Cod penal, ținîndu-se cont de prevederile art. 82 alin.(2) Cod penal, i-a fost
stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, în
penitenciar de tip închis.
În baza art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, parțial i-a fost
adăugată la pedeapsa numită prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei
1
stabilite prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24 iunie
2008, fiindu-i numită pedeapsa definitiva de 3 ani închisoare, cu executarea
acesteia în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței s-a stabilit, că la 18 martie 2012, în jurul orelor 0400 -0500
aflîndu-se la domiciliul sau în s. Bulboaca a comis intimidarea fiicei sale Valentina
Ceclea, a înjurat-o exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, a agresat-o verbal și a
aplicat față de ultima violență fizică, iar în timpul cerții întru demonstrarea
supremației fizice a lovit-o cu mîinele peste tot corpul provocîndu-i, conform
raportului de constatare medico-legală nr. 112 din 20 martie 2012 vătămare
corporală ușoară.
Tot el, la 20 martie 2012 în jurul orelor 2330 aflîndu-se la domiciliul în s.
Bulboaca a comis intimidarea soției sale Natalia Ceclea, a înjurat-o exprimîndu-se
cu cuvinte necenzurate, a gresat-o verbal și a aplicat față de ultima violență fizică,
iar în timpul cerții, întru demonstrarea supremației fizice, a lovi-o cu mîinele peste
tot corpul provocîndu-i,conform raportului de constatare medico-legală nr. 110 din
20 martie 2012 vătămare neînsemnată.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Moțîpan Constantin în numele
inculpatului și inculpat care au solicitat casarea sentinței cu emiterea unei noi
hotărîri de încetare a procesului.
În motivarea apelului au indicat, că în ședința de judecată Ceclea Valeriu vina
parțial și-a recunoscut-o și a relatat instanței de fond evenimentele care au avut loc
la data de 18 martie 2012, a recunoscut că a maltratat-o pe fiica sa, se căiește sincer
de cele întîmplate, însă nu recunoaște învinuirea cu privire la aplicarea violenței
față de soția sa.
Consideră, că în acțiunile inculpatului lipsesc semnele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 200/1 alin.(2) Cod penal și că pe faptul maltratării
fiicei sale în acțiunile lui se conțin doar semnele contravenției prevăzute de
alin.(3) art. 78 Cod Contravențional. Din aceste considerente cauza penală a și fost
clasată la urmărirea penală.
Ulterior, în acțiunile inculpatului pe faptul aplicării violenței față de soția sa, se
conțin elementele contravenționale prevăzute de alin.(1) art.69 Cod
Contravențional.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 martie 2013,
apelurile declarate au fost respinse, cu menținerea sentinței.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că prima instanță
corect a stabilit circumstanțele de fapt și just a concluzionat, că făptașul a săvîrșit
anume infracțiunea imputată și, că aceste împrejurări au fost constatate din
totalitatea de probe acumulate la cauza penală.
În opinia instanței, vinovăția acestuia a fost stabilită în baza declarațiilor depuse
de el însuși, prin care își recunoaște parțial vinovăția în cele comise, părților
vătămate Ceclea Natalia și Ceclea Valentina, martorilor Ceclea Oleg, Bodiu
Natalia, Zaltur Lidia, probelor suplimentare ale acuzării și anume – documentele
și procesele-verbale ale acțiunilor procesuale.
2
Cît privește actul de împăcare, a fost respins ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
infracțiunea dată nu cade sub incidența infracțiunilor pentru care ar fi posibilă
împăcarea părților.
Decizia este atacată cu recursuri ordinare de către avocatul Angela Corjan în
numele inculpatului, inculpat și părțile vătămate.
6.1 – avocatul în baza art. 427 alin.(1) pct.6) 10) Cod de procedură penală, solicită
casarea deciziei sus menționate, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță
de apel în alt complet de judecată, (sau emiterea unei noi decizii cu încetarea
procesului penal).
Se invocă că instanța de apel a lăsat fără examinare și nu s-a expus asupra
tuturor cerințelor invocate în apel, și anume în privința aplicării pedepsei
contravenționale sau a unei pedepse mai blînde, la fel în privința actului de
împăcare a părților. La individualizarea pedepsei, ca circumstanță agravantă,
contrar prevederilor art. 76 Cod penal, instanța de fond eronat a reținut recidiva,
aplicînd prevederile art. 82 alin.(2) Cod penal.
Mai invocă recurentul, că instanța de apel nu a ținut cont de cele invocate de
inculpat în cererea de apel și anume, că judecătorul de instrucție a Judecătoriei
sect. Centru, mun. Chișinău a comis erori materiale în încheierile din 13 ianuarie
2011 și 12 noiembrie 2012.
6.2 - inculpatul, care solicită casarea sentinței și deciziei sus menționate, cu
dispunerea încetării procesului penal, în legătură cu împăcarea părților.
6.3 - părțile vătămate, susțin poziția inculpatului și solicită încetarea procesului
penal în legătură cu împăcarea părților.
Se invocă, că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în
apel și anume, asupra actului de împăcare și instanța a aplicat o pedeapsă
individualizată contrar prevederilor legale.
Se semnalează faptul, că Ceclea Valeriu este singurul întreținător al familiei și
urmează a fi eliberat de pedeapsă pentru a participa în continuare la creșterea,
educarea și întreținerea copiilor.
Verificând argumentele recursurilor în raport cu actele cauzei, Colegiul penal
concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității
acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Recurenții ca temei de casare a soluțiilor adoptate invocă art. 427 alin.(1)
pct. 6) Cod de procedură penală – instanța nu s-a expus asupra tuturor
motivelor invocate în apel și pct. 10 al aceluiași articol – s-a aplicat pedeapsă
individualizată contrat prevederilor legale
Colegiul consideră că temeiurile invocate nu sunt aplicabile în speța
examinată din punctul de vedere al prezenței erori de drept, care ar determina
necesitatea casării hotărîrilor atacate. Or, instanțele judecătorești, ținînd cont la
3
stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului de toate
circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei și anume -
de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, că este o infracțiune mai puțin gravă,
de motivul acestuia, de personalitatea celui vinovat, precum și de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, i-au aplicat o
pedeapsă corectă, echitabilă și legală.
Se mai invocă că, la individualizarea pedepsei, instanțele judecătorești
contrar prevederilor art. 76 Cod penal, eronat au reținut recidiva în privința
făptașului, însă Colegiul penal a statuat asupra netemeinicii argumentului dat
din următoarele considerente:
- prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 iunie 2008 Ceclea V., a fost
condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit.c) Cod penal, la 6 ani închisoare, iar
prin încheierea Judecătoriei sect. Centru din 21 iulie 2010, ultimul a fost
eliberat condiționat înainte de termen de pedeapsa penală neispășită de 1
an și 10 luni, ulterior, la 18-20 martie 2012, inculpatul săvîrșește cu
intenție o nouă infracțiune în baza art. 201/1 alin.(2) lit.a) Cod penal,
deci, din calculele făcute de instanțele judecătorești s-a constatat, că la
momentul săvîrșirii infracțiunii date, Ceclea Valeriu avea antecedente
penale nestinse.
Conform art. 91 alin.(8) lit.c) Cod penal, se reține, că dacă, în termenul de
pedeapsă rămas neexecutat, condamnatul săvîrșește cu intenție o nouă
infracțiune, instanța de judecată îi stabilește pedeapsa în condițiile art. 85
Cod penal.
Or. potrivit art. 275 Cod de executare, stingerea executării pedepsei are
loc în cazul, respectării de către inculpat a comportamentului stabilit prin
hotărîrea judecătorească și expirării termenului de probă, iar termenul de
probă, conform art.276 aceluiași cod, se consideră expirat în ultima zi a
termenului stabilit. În consecință inculpatul nerespectînd condițiile încheierii
prin care s-a dispus liberarea condiționată înainte de termen, a fost pedepsit
conform prevederilor legale.
Prin urmare argumentele privind neexpunerea instanței de apel asupra
posibilității atragerii lui Ceclea Valeriu la răspundere contravențională în baza
art. 69 și 78 Cod Contravențional, sau aplicarea unei pedepse mai blînde, nu
pot fi admise, deoarece de către prima instanță corect s-a demonstrat vinovăția
inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin.(2) lit.a) Cod
penal, după indicii calificativi – violență în familie, adică acțiuni intenționate
manifestate fizic și verbal, comise de un membru al familiei asupra doi
membri ai familiei, care a provocat suferință fizică precum și suferință
psihică.
Cît privește actul de împăcare între părți, care după părerea lor, ar trebui să
urmeze și înlăturarea de răspundere penală în privința inculpatului, Colegiul
4
penal, consideră că corect a fost respins ca neîntemeiat de către instanța de
apel, deoarece potrivit art. 109 Cod penal – împăcarea este actul de înlăturare
a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în
cazul minorilor și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la
capitolele II – VI din partea specială, precum și în cazurile prevăzute de
procedura penală. În cazul dat, art. 201/1 alin.(2) Cod penal, face parte din
infracțiunile prevăzute la capitolul VII al Codului penal, infracțiuni contra
familiei și minorilor, care nu cad sub incidența infracțiunilor pentru care ar fi
posibilă împăcarea părților.
Astfel, Colegiul penal, conchide că instanța de apel s-a expus asupra
tuturor motivelor invocate în apelurile declarate.
Totodată, menționează, că hotărîrile adoptate nu sunt afectate de erori de
drept, prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) 10) Cod de procedură penală, motiv
pentru care recursurile date se vor declara inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate în numele inculpatului de
către avocatul Angela Corjan împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bender din 13 martie 2013, inculpat și părțile vătămate Ceclea Natalia, Ceclea
Valentina împotriva sentinței Judecătoriei Anenii-Noi din 27 noiembrie 2012 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 martie 2013, în cauza
penală Ceclea Valeriu Gheorghe, ca vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Elena Covalenco
Nicolae Gordilă
5