1 ra-650/2013 — 201 prim. alin. 2

Prin sentința Judecătoriei Anenii-Noi din 27 noiembrie 2012, Ceclea Valeriu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin.(2) lit.a) Cod penal, ținîndu-se cont de prevederile art. 82 alin.(2) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni, în penitenciar de tip închis. În baza art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, parțial i-a fost adăugată la pedeapsa numită prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei 1 stabilite prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 24 iunie 2008, fiindu-i numită pedeapsa definitiva de 3 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Potrivit sentinței s-a stabilit, că la 18 martie 2012, în jurul orelor 0400 -0500 aflîndu-se la domiciliul sau în s. Bulboaca a comis intimidarea fiicei sale Valentina Ceclea, a înjurat-o exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, a agresat-o verbal și a aplicat față de ultima violență fizică, iar în timpul cerții întru demonstrarea supremației fizice a lovit-o cu mîinele peste tot corpul provocîndu-i, conform raportului de constatare medico-legală nr. 112 din 20 martie 2012 vătămare corporală ușoară. Tot el, la 20 martie 2012 în jurul orelor 2330 aflîndu-se la domiciliul în s. Bulboaca a comis intimidarea soției sale Natalia Ceclea, a înjurat-o exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, a gresat-o verbal și a aplicat față de ultima violență fizică, iar în timpul cerții, întru demonstrarea supremației fizice, a lovi-o cu mîinele peste tot corpul provocîndu-i,conform raportului de constatare medico-legală nr. 110 din 20 martie 2012 vătămare neînsemnată.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Moțîpan Constantin în numele inculpatului și inculpat care au solicitat casarea sentinței cu emiterea unei noi hotărîri de încetare a procesului. În motivarea apelului au indicat, că în ședința de judecată Ceclea Valeriu vina parțial și-a recunoscut-o și a relatat instanței de fond evenimentele care au avut loc la data de 18 martie 2012, a recunoscut că a maltratat-o pe fiica sa, se căiește sincer de cele întîmplate, însă nu recunoaște învinuirea cu privire la aplicarea violenței față de soția sa. Consideră, că în acțiunile inculpatului lipsesc semnele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 200/1 alin.(2) Cod penal și că pe faptul maltratării fiicei sale în acțiunile lui se conțin doar semnele contravenției prevăzute de alin.(3) art. 78 Cod Contravențional. Din aceste considerente cauza penală a și fost clasată la urmărirea penală. Ulterior, în acțiunile inculpatului pe faptul aplicării violenței față de soția sa, se conțin elementele contravenționale prevăzute de alin.(1) art.69 Cod Contravențional.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 martie 2013, apelurile declarate au fost respinse, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și just a concluzionat, că făptașul a săvîrșit anume infracțiunea imputată și, că aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală. În opinia instanței, vinovăția acestuia a fost stabilită în baza declarațiilor depuse de el însuși, prin care își recunoaște parțial vinovăția în cele comise, părților vătămate Ceclea Natalia și Ceclea Valentina, martorilor Ceclea Oleg, Bodiu Natalia, Zaltur Lidia, probelor suplimentare ale acuzării și anume – documentele și procesele-verbale ale acțiunilor procesuale. 2 Cît privește actul de împăcare, a fost respins ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece infracțiunea dată nu cade sub incidența infracțiunilor pentru care ar fi posibilă împăcarea părților.

Decizia este atacată cu recursuri ordinare de către avocatul Angela Corjan în numele inculpatului, inculpat și părțile vătămate. 6.1 – avocatul în baza art. 427 alin.(1) pct.6) 10) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei sus menționate, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată, (sau emiterea unei noi decizii cu încetarea procesului penal). Se invocă că instanța de apel a lăsat fără examinare și nu s-a expus asupra tuturor cerințelor invocate în apel, și anume în privința aplicării pedepsei contravenționale sau a unei pedepse mai blînde, la fel în privința actului de împăcare a părților. La individualizarea pedepsei, ca circumstanță agravantă, contrar prevederilor art. 76 Cod penal, instanța de fond eronat a reținut recidiva, aplicînd prevederile art. 82 alin.(2) Cod penal. Mai invocă recurentul, că instanța de apel nu a ținut cont de cele invocate de inculpat în cererea de apel și anume, că judecătorul de instrucție a Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău a comis erori materiale în încheierile din 13 ianuarie 2011 și 12 noiembrie 2012. 6.2 - inculpatul, care solicită casarea sentinței și deciziei sus menționate, cu dispunerea încetării procesului penal, în legătură cu împăcarea părților. 6.3 - părțile vătămate, susțin poziția inculpatului și solicită încetarea procesului penal în legătură cu împăcarea părților. Se invocă, că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și anume, asupra actului de împăcare și instanța a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale. Se semnalează faptul, că Ceclea Valeriu este singurul întreținător al familiei și urmează a fi eliberat de pedeapsă pentru a participa în continuare la creșterea, educarea și întreținerea copiilor.

Verificând argumentele recursurilor în raport cu actele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurenții ca temei de casare a soluțiilor adoptate invocă art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală – instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și pct. 10 al aceluiași articol – s-a aplicat pedeapsă individualizată contrat prevederilor legale Colegiul consideră că temeiurile invocate nu sunt aplicabile în speța examinată din punctul de vedere al prezenței erori de drept, care ar determina necesitatea casării hotărîrilor atacate. Or, instanțele judecătorești, ținînd cont la 3 stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei și anume - de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, că este o infracțiune mai puțin gravă, de motivul acestuia, de personalitatea celui vinovat, precum și de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, i-au aplicat o pedeapsă corectă, echitabilă și legală. Se mai invocă că, la individualizarea pedepsei, instanțele judecătorești contrar prevederilor art. 76 Cod penal, eronat au reținut recidiva în privința făptașului, însă Colegiul penal a statuat asupra netemeinicii argumentului dat din următoarele considerente: - prin decizia Curții Supreme de Justiție din 24 iunie 2008 Ceclea V., a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit.c) Cod penal, la 6 ani închisoare, iar prin încheierea Judecătoriei sect. Centru din 21 iulie 2010, ultimul a fost eliberat condiționat înainte de termen de pedeapsa penală neispășită de 1 an și 10 luni, ulterior, la 18-20 martie 2012, inculpatul săvîrșește cu intenție o nouă infracțiune în baza art. 201/1 alin.(2) lit.a) Cod penal, deci, din calculele făcute de instanțele judecătorești s-a constatat, că la momentul săvîrșirii infracțiunii date, Ceclea Valeriu avea antecedente penale nestinse. Conform art. 91 alin.(8) lit.c) Cod penal, se reține, că dacă, în termenul de pedeapsă rămas neexecutat, condamnatul săvîrșește cu intenție o nouă infracțiune, instanța de judecată îi stabilește pedeapsa în condițiile art. 85 Cod penal. Or. potrivit art. 275 Cod de executare, stingerea executării pedepsei are loc în cazul, respectării de către inculpat a comportamentului stabilit prin hotărîrea judecătorească și expirării termenului de probă, iar termenul de probă, conform art.276 aceluiași cod, se consideră expirat în ultima zi a termenului stabilit. În consecință inculpatul nerespectînd condițiile încheierii prin care s-a dispus liberarea condiționată înainte de termen, a fost pedepsit conform prevederilor legale.

Prin urmare argumentele privind neexpunerea instanței de apel asupra posibilității atragerii lui Ceclea Valeriu la răspundere contravențională în baza art. 69 și 78 Cod Contravențional, sau aplicarea unei pedepse mai blînde, nu pot fi admise, deoarece de către prima instanță corect s-a demonstrat vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin.(2) lit.a) Cod penal, după indicii calificativi – violență în familie, adică acțiuni intenționate manifestate fizic și verbal, comise de un membru al familiei asupra doi membri ai familiei, care a provocat suferință fizică precum și suferință psihică. Cît privește actul de împăcare între părți, care după părerea lor, ar trebui să urmeze și înlăturarea de răspundere penală în privința inculpatului, Colegiul 4 penal, consideră că corect a fost respins ca neîntemeiat de către instanța de apel, deoarece potrivit art. 109 Cod penal – împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II – VI din partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală. În cazul dat, art. 201/1 alin.(2) Cod penal, face parte din infracțiunile prevăzute la capitolul VII al Codului penal, infracțiuni contra familiei și minorilor, care nu cad sub incidența infracțiunilor pentru care ar fi posibilă împăcarea părților. Astfel, Colegiul penal, conchide că instanța de apel s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apelurile declarate. Totodată, menționează, că hotărîrile adoptate nu sunt afectate de erori de drept, prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) 10) Cod de procedură penală, motiv pentru care recursurile date se vor declara inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate în numele inculpatului de către avocatul Angela Corjan împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 martie 2013, inculpat și părțile vătămate Ceclea Natalia, Ceclea Valentina împotriva sentinței Judecătoriei Anenii-Noi din 27 noiembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 13 martie 2013, în cauza penală Ceclea Valeriu Gheorghe, ca vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 iulie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Nicolae Gordilă 5