1ra-1122-2013 — art.190 alin.5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.190 alin.5 CP
- Temei legal
- art.190 alin.5 CP
1ra-1122-2013 — art.190 alin.5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr.1ra-1122/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
27 noiembrie 2013 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Petru Ursache,
Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin și reprezentantul părții
vătămate, avocatul Bobeica Vasile în numele părții vătămate Rebeja Anastasia împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2013, și de avocatul Prisac
Alexandru în numele inculpatei Cemschi Cristina împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana,
mun.Chișinău din 06 martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
12 iunie 2013, în cauza penală privind-o pe
Cemschi Cristina Nicolae, născută la 19 noiembrie 1984,
originară din or.Vadul lui Vodă, domiciliată în s.Corjova,
r-nul Criuleni.
Termenul examinării cauzei în:
instanța de fond de la 17.11.2011 pînă la 06.03.2013,
instanța de apel de la 08.04.2013 pînă la 12.06.2013,
instanța de recurs de la 24.09.2013 pînă la 27.11.2013.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 06 martie 2013, Cemschi
Cristina a fost condamnată în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare, cu privarea
de dreptul de a ocupa funcții în domeniul comerțului pe termen de 2 ani.
În baza art.96 Cod penal a fost amînată executarea pedepsei pînă la atingerea vîrstei de
8 ani a copilului minor al acesteia, Cemschi Alexandra, născută la 29.07.2007.
Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Cemschi Cristina în
beneficiul lui Rebeja Anastasia a sumei de 885764 lei.
Potrivit sentinței s-a constatat că Cemschi Cristina, în perioada de timp a lunilor
noiembrie 2008 - mai 2009, în zile diferite, avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei
persoane, abuzînd de încrederea lui Rebeja Anastasia, cu care se află în relații de rudenie,
susținînd prin înșelăciune că poate să-i găsească și să-i procure un apartament în
mun.Chișinău, a dobîndit de la ultima, prin transferuri bancare, precum și prin intermediul
rudelor acesteia următoarele sume bănești:
- la 12 noiembrie 2008, prin intermediul filialei „Energbank” din bd.Ștefan cel Mare
126, mun.Chișinău - 7000 dolari SUA, echivalentul a 81209,8 lei;
- în noiembrie 2008, prin intermediul surorii părții vătămate, Rebeja Maria, în
s.Corjova, r-nul Criuleni - 13000 euro, echivalentul a 171839,2 lei;
- în noiembrie 2008, în mun.Chișinău, prin intermediul transferului bancar Western
Union - 2000 euro, echivalentul a 26436,8 lei;
- la 04 decembrie 2008, prin intermediul filialei BC „Mobiasbanca” din bd.Mircea cel
Bătrîn 2, mun.Chișinău - 5000 dolari SUA, echivalentul a 51994 lei;
1
- la 13 ianuarie 2009, prin intermediul filialei BC „Mobiasbanca” din bd.Mircea cel
Bătrîn 2, mun.Chișinău - 5000 euro, echivalentul a 69754,5 lei;
- la 27 ianuarie 2009, prin intermediul filialei BC „Mobiasbanca” din bd.Mircea cel
Bătrîn 2, mun.Chișinău - 2000 euro, echivalentul a 27254,6 lei;
- la 09 februarie 2009, prin intermediul filialei BC „Mobiasbanca” din bd.Mircea cel
Bătrîn 2, mun.Chișinău - 300 euro, echivalentul a 4044,42 lei;
- la 05 martie 2009, prin intermediul filialei BC „Victoriabank” din bd.Mircea cel
Bătrîn 11, mun.Chișinău - 5000 euro, echivalentul a 65052 lei;
- la 23 martie 2009, prin intermediul filialei BC „Mobiasbanca” din bd.Mircea cel
Bătrîn 2, mun.Chișinău - 3000 euro, echivalentul a 44349 lei;
- la 26 martie 2009, prin intermediul filialei BC „Mobiasbanca” din bd.Mircea cel
Bătrîn 2, mun.Chișinău - 1346 dolari SUA, echivalentul a 14733,85 lei;
- în martie 2009, în mun.Chișinău, prin intermediul transferului bancar Western Union
- 20000 euro, echivalentul a 282416 lei;
- în mai 2009, în mun.Chișinău, prin intermediul transferului bancar Western Union -
1000 euro, echivalentul a 16680 lei.
În rezultat, prin acțiunile sale prelungite, Cemschi Cristina a dobîndit prin abuz de
încredere și înșelăciune de la Rebeja Anastasia în mai multe rate, 13346 dolari SUA,
echivalentul a 147937,65 și 51300 euro, echivalentul a 707826,5 lei, pe care i-a însușit
folosindu-i în scopuri personale, cauzîndu-i părții vătămate o daună în proporții deosebit de
mari, în sumă totală de 855764,17 lei, echivalentul a 42788,20 unități convenționale.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către procurorul A.Juravliova, avocatul
V.Bobeica în numele părții vătămate A.Rebeja și avocatul S.Cîrlig în numele inculpatei
C.Cemschi, care au solicitat:
- procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care C.Cemschi să
fie condamnată în baza art.190 alin.(5) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei
în penitenciar de tip închis, invocînd că instanța ilegal și neîntemeiat a aplicat prevederile
art.96 Cod penal, deoarece aplicarea pedepsei cu amînarea executării ei pentru femeile
nominalizate este posibilă numai în cazul în care ele au săvîrșit infracțiuni ușoare sau mai
puțin grave, indiferent de categoria de pedeapsă, și această măsură nu poate fi aplicată
femeilor care au săvîrșit infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave, pentru
care ele au fost condamnate la închisoare pe un termen de peste 5 ani;
- avocatul V.Bobeica în numele părții vătămate, casarea parțială a acesteia în partea
stabilirii pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatei să-i fie stabilită o
pedeapsă cu închisoare, fără amînarea executării ei, invocînd că instanța incorect a aplicat
prevederile art.96 Cod penal, deoarece amînarea executării pedepsei pentru femei este
posibilă numai în cazul în care ele au săvîrșit infracțiuni ușoare sau mai puțin grave,
indiferent de categoria de pedeapsă;
- avocatul S.Cîrlig în numele inculpatei, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri
de achitare a acesteia, din motivul lipsei faptei infracțiunii, invocînd că prima instanță
recunoscînd-o pe C.Cemschi vinovată în săvîrșirea infracțiunii de escrocherie, neîntemeiat a
ajuns la concluzia că în acțiunile acesteia sînt prezente semnele infracțiunii incriminate,
deoarece, de fapt, în cauză sînt prezente relații juridice civile; transmiterea banilor nu a fost
condiționată de vreo influență din partea lui C.Cemschi asupra părții vătămate, ci a avut loc la
inițiativa ultimei, iar după intrarea în stăpînire asupra sumelor bănești, aceasta nu a avut
intenția sustragerii lor, ci le-a transmis după destinație pentru a fi procurată locuința.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2013, au fost
respinse, ca nefondate apelurile procurorului A.Juravliova, avocatului V.Bobeica în numele
2
părții vătămate A.Rebeja și a avocatului S.Cîrlig în numele inculpatei C.Cemschi, cu
menținerea sentinței.
Instanța de apel a constatat că prima instanță obiectiv și sub toate aspectele, prin
prisma art.101 Cod de procedură penală, a dat o apreciere multilaterală probelor prezentate de
acuzare, care au fost administrate în mod legal și care dovedesc cu certitudine vinovăția
acesteia în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, deoarece dînsa prin
înșelăciune și abuz de încredere a însușit bunurile părții vătămate, cauzîndu-i o daună
materială în proporții deosebit de mari.
Concluziile privind vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii menționate au fost
bazate pe declarațiile părții vătămate A.Rebeja, a martorilor I.Naforniță, M.Rebeja,
O.Cemschi, L.Zatic și actele cauzei - procesele-verbale de percheziție la domiciliul inculpatei
din 23.07.2010, de unde au fost ridicate o parte din bonurile de primire a banilor; de
examinare a chitanțelor ridicate privind primirea banilor; recipisele date de însăși inculpata
C.Cemschi privind primirea banilor în sumă de 38000 euro de la I.Naforniță și de 61000 euro
de la partea vătămată A.Rebeja; raportul de expertiză grafoscopică, potrivit căruia este atestat
faptul semnării de către inculpată a recipisei date lui I.Naforniță și A.Rebeja în primirea
banilor; procesele-verbale de confruntare între inculpată cu partea vătămată și martorii
acuzării.
Instanța de apel a considerat nefondat argumentul avocatului S.Cîrlig, precum că prima
instanță a examinat unilateral probele bazîndu-se doar pe declarațiile părții vătămate, or
declarațiile acesteea coroborează cu celelalte probe prezente în cauză, cărora prima instanță
le-a dat o apreciere detaliată și obiectivă.
La fel, instanța de apel a respins ca neîntemeiat și argumentul recurentului, precum că
transmiterea banilor nu a fost condiționată de vreo influență din partea lui C.Cemschi asupra
părții vătămate, ci a avut loc la inițiativa ultimei, și inculpata nu a avut intenția sustragerii lor,
dar a transmis banii după destinație pentru a fi procurată locuința.
La acest capitol, instanța de apel a menționat că transmiterea benevolă a banilor de
către partea vătămată nu se pune la îndoială, dar a constatat că transmiterea acestora a avut
loc prin înșelăciune, inculpata abuzînd de încrederea părții vătămate, folosind banii în scopuri
personale, fără a întreprinde careva acțiuni în scopul procurării unui apartament pentru partea
vătămată.
De asemenea, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a apreciat declarațiile
părții vătămate și ale martorilor potrivit cărora s-a constatat cu certitudine faptul transmiterii
banilor de către partea vătămată lui C.Cemschi, fapt recunoscut și de însăși inculpată, atît în
cadrul cercetării judecătorești, cît și prin recipisele eliberate personal de către ea și confirmate
ulterior în cadrul instanței de apel.
Instanța a concluzionat că argumentele inculpatei, precum că dînsa i-a transmis banii
lui I.Naforniță pentru procurarea apartamentului și acesta nu i-a restituit, se combat prin
recipisa scrisă de dînsa că a primit banii de la acesta, mai mult ca atît, martorul I.Naforniță a
declarat că după ce a restituit banii inculpatei, pe parcurs C.Cemschi l-a rugat să-i scrie
recipise, precum că a primit de la ea diferite sume de bani, pentru a le prezenta soțului, după
care le va rupe și el i-a eliberat mai multe recipise în care a indicat, precum că a primit de la
aceasta 80000 euro, 16000 euro și 41000 euro, dar niciodată nu a primit acești bani.
Astfel, instanța a reținut că argumentele aduse de către avocatul S.Cîrlig în numele
inculpatei în apelul declarat nu și-au găsit confirmare.
Apelurile declarate de către procuror și avocatul părții vătămate referitor la
netemeinicia aplicării în privința inculpatei a prevederile art.96 alin.(1) Cod penal, instanța le-
a considerat nefondate, deoarece acest articol face excepția pentru infracțiunile contra
persoanei, în speță fiind comisă infracțiunea prevăzută de capitolul VI al Codului penal -
3
infracțiuni contra patrimoniului, care nu cade sub incidența restricțiilor nominalizate, instanța
considerînd că nu lipsesc impedimente în aplicarea art.96 Cod penal în speța dată.
Astfel, instanța a conchis că la numirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de gradul
și pericolul social al infracțiunii comise, de circumstanțele agravante și atenuante, de persoana
inculpatei și, reieșind din faptul că aceasta o are la întreținere pe fiica sa A.Cemschi, născută
la 29.07.2007, corect i-a aplicat pedeapsa cu amînarea executării ei pînă la atingerea de către
copil a vîrstei de 8 ani.
Împotriva hotărîrilor judecătorești au declarat recursuri ordinare procurorul
C.Miron, avocatul V.Bobeica în numele părții vătămate A.Rebeja și avocatul A.Prisac în
numele inculpatei C.Cemschi, care au solicitat:
- procurorul care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod
de procedură penală, casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii
pedepsei, și anume în partea aplicării art.96 Cod penal, cu remiterea cauzei la rejudecare în
aceeași instanță, pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra tututor motivelor invocate în
apelul procurorului referitor la interpretarea și aplicarea prevederilor art.96 Cod penal,
dispunînd incorect și ilegal în privința inculpatei amînarea executării pedepsei pînă la
atingerea copilului a vîrstei de 8 ani, deoarece pedeapsa stabilită acesteia depășește 5 ani
închisoare, astfel, în opinia procurorului, instanța a aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale;
- avocatul V.Bobeica în numele părții vătămate, casarea parțială a deciziei instanței
de apel, în partea aplicării art.96 Cod penal, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași
instanță, pe motiv că instanța incorect a aplicat în privința inculpatei prevederilor art.96
Cod penal, dispunînd amînarea executării pedepsei pînă la atingerea copilului a vîrstei de 8
ani, deoarece pedeapsa stabilită acesteia depășește 5 ani închisoare;
- avocatul A.Prisac în numele inculpatei care, invocînd temeiurile prevăzute de
art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, casarea sentinței și deciziei, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că concluziile privind vinovăția lui
C.Cemschi nu pot fi întemeiate pe presupuneri, că însăși inculpata a fost victima infracțiunii
comise de I.Naforniță, care a luat de la inculpată sumele de bani transmise de către A.Rebeja
pentru procurarea unui apartament acesteea, însă nu a restituit banii inculpatei; recipisele în
primirea banilor de către inculpată nu sînt semnate de aceasta fiind falsificate de către
I.Naforniță; instanța neîntemeiat a respins demersul privind efectuarea expertizei grafoscopice
în comisie asupra recipiselor și anexarea la materialele dosarului a mai multor plîngeri
împotriva lui I.Naforniță declarate de către inculpată.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora
din următoarele considerente.
Cu referire la recursurile procurorului și avocatului V.Bobeica în numele părții
vătămate A.Rebeja:
Potrivit textului recursurilor, recurenții invocă ca temeiuri de casare a deciziei instanței
de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
4
Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct
de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în
sensul casării deciziei instanței de apel.
Astfel, reieșind din conținutul recursurilor, recurenții sînt de acord cu starea de fapt și
de drept stabilită, însă consideră că instanțele de fond neîntemeiat au stabilit pedeapsa
închisorii lui C.Cemschi cu amînarea executării ei pînă la atingerea copilului a vîrstei de 8
ani, deoarece pedeapsa stabilită acesteia depășește 5 ani închisoare, prin ce a fost ignorat
principiul individualizării pedepsei penale.
La acest capitol, Colegiul penal atestă că sancțiunea art.190 alin.(5) Cod penal, în baza
căruia C.Cemschi a fost declarată vinovată, prevede pedeapsa închisorii pe un termen de la 8
la 15 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită
activitate pe un termen de pînă la 5 ani.
Prin sentință lui C.Cemschi i-a fost stabilită pedeapsa de 8 ani închisoare, cu privarea
de dreptul de a ocupa anumite funcții în domeniul comerțului pe un termen de 2 ani, iar în
temeiul art.96 alin.(1) Cod penal i-a fost amînată executarea pedepsei pînă la atingerea vîrstei
de 8 ani a copilului minor - A.Cemschi, născută la 29.07.2007.
Potrivit art.96 alin.(1) Cod penal, femeilor condamnate gravide și celor care au copii în
vârstă de până la 8 ani, cu excepția celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de
5 ani pentru infracțiuni grave, deosebit de grave și excepțional de grave împotriva persoanei,
instanța de judecată le poate amîna executarea pedepsei până la atingerea de către copil a
vârstei de 8 ani.
Reieșind din sensul normei date, amînarea executării pedepsei pentru femeile no-
minalizate este posibilă numai în cazul în care ele au săvîrșit infracțiuni ușoare sau mai puțin
grave, indiferent de categoria de pedeapsă, însă această măsură nu poate fi aplicată femeilor
care au săvîrșit infracțiuni grave, deosebit de grave sau excepțional de grave împotriva
persoanei, pentru care ele au fost condamnate la închisoare pe un termen de peste 5 ani.
Consultînd textele sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că ambele
instanțe au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea
infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele atenuante și agravante, de persoana inculpatei,
și, reieșind din scopul pedepsei penale, și din faptul că C.Cemschi are la întreținere un copil
minor, instanța de recurs nu constată nici un impiediment în aplicarea art.96 Cod penal în
privința inculpatei.
Colegiul conchide că concluziile instanțelor de fond referitor la aplicarea în privința
inculpatei a prevederilor art.96 Cod penal sînt corecte, deoarece aceste prevederi nu pot fi
aplicate femeilor care au săvîrșit infracțiuni contra persoanei, însă în speță inculpata a comis
infracțiunea prevăzută de capitolul VI al Codului penal - infracțiuni contra patrimoniului,
care nu cade sub incidența restricțiilor nominalizate la art.96 Cod penal.
Prin urmare, instanțele de fond la stabilirea pedepsei inculpatei au respectat prevederile
legii, iar în atare situație, careva interdicții privind stabilirea pedepsei cu amînarea executării
ei pînă la atingerea vîrstei de 8 ani a copilului ei minor, lipsesc.
Astfel, instanța de apel și-a motivat concluzia prin care a respins apelurile procurorului
și avocatului în numele părții vătămate, constatînd că pedeapsa stabilită este în corespundere
cu prevederile art.61, 75 Cod penal și că aplicarea art.96 Cod penal în privința lui C.Cemschi
s-a efectuat în limitele prevăzute de lege.
În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea
recursurilor ordinare declarate de procuror și avocat în numele părții vătămate și, potrivit
legii, decide inadmisibilitatea lor, fiind vădit neîntemeiate.
5
Cu referire la recursul avocatului A.Prisac în numele inculpatei C.Cemschi:
Potrivit prevederilor art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, la care face
referire recurentul, hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu
s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau acesta nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii, sau acesta
este expus neclar, sau cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.
Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-
au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.
Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță,
conform materialelor din dosar, și poate administra, la cererea părților, orice probe noi, și
poate da o nouă apreciere probelor din dosar.
Ținînd seama de aceste prevederi, Colegiul penal constată că hotărîrile instanțelor de
fond sînt legale și întemeiate.
Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri
cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește
latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Colegiul penal reține că instanțele de fond, în baza probelor administrate legal de către
organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor
art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al
pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu
certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția
lui C.Cemschi în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(5) Cod penal, iar încadrarea
juridică a acțiunilor acesteia este justă.
Din conținutul hotărîrilor judecătorești rezultă că această concluzie s-a tras avînd în
vedere declarațiile părții vătămate A.Rebeja, a martorilor I.Naforniță, M.Rebeja, O.Cemschi,
L.Zatic și actele cauzei - procesele-verbale de percheziție la domiciliul inculpatei din
23.07.2010, de unde au fost ridicate o parte din bonurile de primire a banilor; de examinare a
chitanțelor ridicate privind primirea banilor; recipisele date de însăși inculpata C.Cemschi
privind primirea banilor în sumă de 38000 euro de la I.Naforniță și de 61000 euro de la partea
vătămată A.Rebeja; raportul de expertiză grafoscopică, potrivit căruia este atestat faptul
semnării de către inculpată a recipisei date lui A.Rebeja și I.Naforniță în primirea banilor;
procesele-verbale de confruntare între inculpată cu partea vătămată și martorii acuzării, care
sînt amănunțit descrise în decizia instanței de apel, și aceste probe nu trezesc careva dubii.
Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale
infracțiunii, inclusiv vinovăția lui C.Cemschi, după cum rezultă din hotărîrile judecătorești,
care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluzia prin cumulul de
probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior
apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.
Prin urmare, argumentele recurentului, precum că inculpata nu a comis infracțiunea
pentru care a fost recunoscută vinovată, sînt neîntemeiate și contravin materialelor din dosar,
iar nerecunoașterea vinovăției de către aceasta nu echivalează cu achitarea ei, de vreme ce
există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării
lor, dovedesc cu certitudine vinovăția ei în săvîrșirea infracțiunii imputate.
Totodată, Colegiul penal constată că recurentul critică modul de apreciere a probelor
de către instanța de apel, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale
cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod de
procedură penală, la faza judecării cauzei instanța de judecată apreciază probele conform
6
propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod
obiectiv, călăuzindu-se de lege.
Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, concluziile
privind vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de
fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o apreciere
cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei și nu sînt prevăzute ca temei pentru
recurs în art.427 Cod de procedură penală.
Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care
au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în
prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Argumentul recurentului, precum că instanțele nu au luat în considerație că însăși
inculpata a fost victima infracțiunii comise de I.Naforniță, care a luat sumele de bani pentru
procurarea apartamentului lui A.Rebeja, pe care nu le-a restituit inculpatei, este nefondat,
deoarece se combat prin recipisa scrisă de C.Cemschi că a primit banii în sumă de 38000 euro
de la I.Naforniță și prin declarațiile martorului I.Naforniță.
Nefondate sînt și afirmațiile apărării că transmiterea banilor nu a fost condiționată de
înșelăciunea sau abuzul de încredere a părții vătămate de către inculpata C.Cemschi și că
aceasta nu a avut intenția sustragerii lor, deoarece instanțele de fond cert au stabilit că
inculpata primind de la partea vătămată bani în sumă de 38000 euro pentru procurarea
apartamentului, nu a întreprins nici o măsură în acest sens, dar continua să primească de la
aceasta noi sume de bani, inducînd-o în eroare că urmează să achite următoarele rate pentru
apartament, astfel dezinformînd-o conștient despre realitatea situației, folosind banii în
scopuri personale. Astfel, instanțele corect au stabilit că intenția acesteia a fost de a dobîndi
ilicit prin înșelăciune și abuz de încredere mijloacele bănești a părții vătămate.
Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului, precum că instanța de apel
neîntemeiat a respins demersul privind efectuarea expertizei grafologice în comisie asupra a
două recipise întocmite în numele lui C.Cemschi, deoarece din materialele cauzei, inclusiv
din raportul de expertiză grafoscopică nr.2102 din 09.09.2010, cert rezultă că anume inculpata
a semnat recipisa dată lui I.Nafornița privind primirea la 23.11.2008 a banilor în sumă de
38000 euro, mai mult ca atît, însăși inculpata a recunoscut că ea a întocmit recipisa din
21.11.2008 privind primirea banilor în sumă de 61000 euro de la A.Rebeja, astfel că instanța
corect a conchis că demersul poartă un caracter formal și reprezintă o modalitate de
tergiversare a examinării cauzei, la fel cum și demersul în anexarea la materialele dosarului a
mai multor plîngeri adresate de către inculpată împotriva lui I.Naforniță.
Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal
nu constată comiterea erorilor de drept la judecarea cauzei, care ar servi drept temei pentru
casarea acestora.
Mai mult, motivele invocate în recursul ordinar au fost obiectul judecării în instanța
de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și
de drept, care au adus la pronunțarea hotărîrilor judecătorești.
Pedeapsa este stabilită inculpatei cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 96 Cod
penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarată vinovată, ținîndu-se
seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al
infracțiunii comise, de persoana acesteia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori
atenuează răspunderea.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide
inadmisibilitatea recursului înaintat de avocat în numele inculpatei în cazul în care se constată
că acesta este vădit neîntemeiat.
7
În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului
declarat de avocat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul
Curții de Apel Chișinău, Miron Constantin și reprezentantul părții vătămate, avocatul Bobeica
Vasile în numele părții vătămate Rebeja Anastasia împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2013, și de avocatul Prisac Alexandru în numele
inculpatei Cemschi Cristina împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun.Chișinău din 06
martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2013, în
cauza penală în privința lui Cemschi Cristina, fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 decembrie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Elena Covalenco
Nicolae Gordilă
8