1ra-610-2013 — 287 alin.3 CP

Dosarul nr.1ra-610/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 iunie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Oleg Popov, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bender din 28 iunie 2012 în cauza penală în privința lui

Țariov Igor Nicolae, născut la 16 iunie 1981, originar și

domiciliat în s.Țînțăreni, r-nul Anenii Noi.

Cauza a fost examinată în prima instanță de la 11.07.2012 pînă

la 29.12.2011, în instanța de apel de la 16.01.2012 pînă la

28.06.2012, în instanța de recurs de la 03.05.2013 pînă la

05.06.2013.

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal,

din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

faptul că, la 25 octombrie 2010, aproximativ la ora 00.30, fiind în loc public, lîngă barul

„Moisei” din s.Țînțăreni, r-nul Anenii Noi, fără motive, din intenții huliganice, s-a

exprimat cu cuvinte necenzurate în adresa cet.V.Pașcan și a persoanelor prezente,

încălcînd grosolan ordinea publică, cu o obrăznicie deosebită, însoțită de amenințarea cu

aplicarea violenței cet.V.Pașcan, care curma actele huliganice ale acestuia, amenințîndu-l

cu moartea, punîndu-i în regiunea capului un pistol de model „SCHMEISSER”, apăsînd

de două ori pe trăgaci. Apoi, prelungind acțiunile sale huliganice, a scos din automobil o

bîtă, cu care l-a amenințat pe V.Pașcan și alte persoane cu aplicarea violenței, însă aceste

acțiuni au fost curmate de D.Țariov.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Ig.Țariov să fie recunoscut

vinovat și condamnat în baza art.287 alin.(3) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocînd că prima instanță incorect a apreciat

probele administrate, pe cînd partea acuzării a prezentat suficiente probe care, în opinia

lui, confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, care nu au fost

apreciate de instanță la justa valoare, și anume: declarațiile părții vătămate V.Pașcan, a

martorilor A.Bîzgu și A.Pașcan; instanța neîntemeiat a pus la baza soluției de achitare

declarațiile inculpatului și a martoru lui N.Moisei, pe cînd acestea urmau a fi apreciate

critic, fiind în contradicție cu declarațiile părții vătămate și a martorilor; incorect instanța a

apreciat critic declarațiile martorului E.Poleac, deoarece acestea coroborează cu alte probe

ale cauzei; neîntemeiat instanța a făcut trimitere la prevederile art.22 Cod de procedură

penală, deoarece nu poate fi considerat că inculpatul a fost judecat de două ori pentru una

și aceeași faptă, fiindcă de către judecătorul de instrucție decizia contravențională în baza

1

art.354 Cod Contravențional a fost anulată, iar prin faptul că inculpatul a achitat amenda

aplicată de agentul constatator dînsul a recunoscut comiterea acțiunilor huliganice.

respins, ca nefondat, apelul procurorului cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu cerințele legii și

propriei convingeri bazate pe cercetarea sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței și veridicității

lor, corect a ajuns la concluzia de nevinovăție a lui Ig.Țariov în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(3) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, fiindcă partea acuzării nu a prezentat probe pertinente și

incontestabile ce ar fi demonstrat vinovăția acestuia în comiterea actului de huliganism

agravat cu aplicarea armei și a unei bîte față de V.Pașcan, iar declarațiile martorilor

A.Pașcan, E.Poleac, A.Bîzgu corect au fost apreciate critic de instanță, nefiind admise ca

probe, deoarece aceștia sînt prieteni cu partea vătămată, fiind cointeresați de a face

declarații în apărarea lui V.Pașcan, care în cazul dat a și fost inițiatorul conflictului, i-a

aplicat primul lui Ig.Tariov lovituri cu picioarele și pumnii în regiunea capului și în

diferite părți ale corpului, în urma cărora dînsul s-a ales cu leziuni corporale în regiunea

piloasă a capului și piciorului stîng, fapt confirmat prin raportul de examinare medico-

legală nr.483-2010 din 25.10.2010.

La fel, instanța de apel a reținut că prima instanță a dat o apreciere corectă

circumstanței că, inculpatul fiind stîngaci, fapt confirmat prin fotografiile anexate la

materialele cauzei, urma să mînuiască arma cu mîna stîngă, pe cînd partea vătămată

V.Pașcan și martorul E.Poleac au susținut că inculpatul a scos arma de la spate cu mîna

dreaptă.

De asemenea, instanța de apel a conchis că afirmațiile aduse de partea acuzării întru

susținerea cererii de apel au un caracter declarativ, fiind lipsite de suport probatoriu și

respinse prin probele administrate în cauza penală.

care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că instanța

de apel preamatur a ajuns la concluzia de achitare a inculpatului, deoarece, verificînd

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, nu

a dat o nouă apreciere acestor probe; instanța nu s-a expus asupra motivelor invocate de

acuzator în apel ce dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

incriminate, nu a dat o apreciere corespunzătoare depozițiilor părții vătămate V.Pașcan, a

martorilor S.Platon, A.Pașcan, A.Bîzgu și E.Poleac; reieșind din faptul că inculpatul a

recunoscut acțiunile huliganice, instanțele urmau să constate în acțiunile ultimului

elementele contravenției de huliganism nu prea grav și să înceteze procesul penal, cu

tragerea lui la răspundere contravențională, care urma a fi încetat, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție pentru tragerea la răspundere contravențională.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei instanței

de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează , care stipulează că

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

2

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în cauză,

deoarece din decizia instanței de apel rezultă că ultima a analizat obiectiv probele

administrate și a dat răspuns la toate motivele procurorului expuse în apel.

De fapt, din textul recursului se vede că autorul critică aprecierea probelor

administrate de ambele instanțe, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de

fapt ale cauzei.

Colegiul penal menționează că, potrivit art.101 alin.(2)-(3) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Nici o probă prezentată de părți nu are o valoare dinainte stabilită pentru instanța de

judecată.

Atît instanța de fond, cît și cea de apel, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor

invocate în apelul procurorului, corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind acuzarea înaintată lui Ig.Țariov și întemeiat au concluzionat achitarea

acestuia de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(3) Cod

penal, pe motiv că argumentele procurorului aduse în probarea învinuirii nu și-au găsit

confirmare în ședința de judecată, iar acuzatorul de stat, în cererea de apel nu a prezentat

probe noi ce ar confirma vinovăția acestuia în cele incriminate.

Colegiul reține că ambele instanțe de judecată au dat o apreciere corectă

declarațiilor inculpatului Ig.Țariov, martorului N.Moisei, raportului de examinare medico-

legală nr.438-2010 din 25.10.2010, probe care, analizate în ansamblu, nu confirmă

vinovăția inculpatului în cele ce i se incriminează.

Corect au fost apreciate de către instanțele de fond și celelalte probe la care se referă

autorul recursului, și anume: depozițiile martorilor A.Pașcan, A.Bîzgu, E.Poleac, cărora li

s-a dat o apreciere critică, pe motiv că aceștia sînt prieteni și rude ale părții vătămate, fiind

cointeresați de a face declarații în favoarea și apărarea acestuia. Mai mult că, A.Pașcan și

E.Poleac în ședința instanței de apel au declarat că au văzut cum inculpatul cu partea

vătămată se certau și se loveau unul pe altul, însă nu au văzut pistolul și bîta la inculpat, au

auzit despre aceasta de la partea vătămată (f.d.157-159).

Astfel, Colegiul consideră că instanțele de fond just au conchis că de către organul

de urmărire penală nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului Ig.Țariov și prezența în

acțiunile lui a elementelor constitutive ale infracțiunii imputate, în vederea stabilirii

concrete și certe a componenței de infracțiune ce ar fi permis atragerea lui la răspundere

penală în strictă conformitate cu prevederile art.51 Cod penal, circumstanțe care nu au fost

lichidate în instanța de judecată și care s-au interpretat în favoarea inculpatului.

Neacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către instanța de apel, nu

se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură penală.

Din textul deciziei rezultă că instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în sensul

oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de procuror. Autorul recursului nu

aduce careva argumente, care ar combate concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă

argumentele invocate de procuror în cererea de recurs ordinar repetă întocmai argumentele

expuse anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns motivat.

Instanța de recurs conchide că, instanțele de judecată corect au reținut în acest sens

prevederile art.8 și art.389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărîre de

condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată, iar

concluziile despre vinovăția lui nu pot fi bazate pe presupuneri, aceasta urmează să se

bazeze pe probe exacte, cînd toate versiunile au fost verificate. Colegiul reține că ambele

instanțe de judecată au ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că

3

toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și au

adoptat soluții întemeiate.

Cît privește argumentul recurentului, precum că instanțele de fond, reieșind din

faptul că inculpatul în cadrul cercetărilor judecătorești a recunoscut că s-a adresat

necenzurat și s-a hărțuit cu partea vătămată V.Pașcan, urmau să constate în acțiunile

acestuia elementele contravenției de huliganism nu prea grav și să înceteze procesul penal

în privința lui, cu tragerea la răspundere contravențională și încetarea acestuia, pe motiv că

a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere contravențională, nu poate fi

reținut, deoarece în privința inculpatului la 29.10.2010 a fost întocmit procesul-verbal

nr.1238 în baza art.325 Cod Contravențional pentru comiterea contravenției de huliganism

nu prea grav, fiind sancționat cu amendă în mărime de 10 unități convenționale, care a fost

achitată de Ig.Țariov la 01.11.2010, astfel acesta deja a fost sancționat pentru huliganism

nu prea grav și sancțiunea este excutată integral.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de

drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417

Cod de procedură penală. Alte probleme de drept, care ar afecta hotărîrile în cauză nu au

fost invocate și nici nu se conțin în materialele dosarului.

În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea recursului

ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bender, Oleg Popov, împotriva deciziei Curții de Apel Bender din 28 iunie

2012, în cauza penală în privința lui Țariov Igor, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iunie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4