1ra-811-2013 — 151 alin.2 lit.d

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 05 iunie 2012, Nacu Igor și Nacu Oleg au fost achitați de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de aceștia. Prin aceeași sentință a fost condamnat Nacu Andrei în privința căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă.

De către organul de urmărire penală Nacu Igor și Nacu Oleg au fost puși sub învinuire pentru faptul că, la 14 aprilie 2010, ora 01.00, fiind în stare de ebrietate, împreună cu Nacu Andrei, Gologan Ion și Beșliu Serghei (condamnați prin sentințele Judecătoriei Ungheni din 22.09.2011 și, respectiv, 17.01.2013), aflîndu-se în s.Frăsinești, r-nul Ungheni, s-au întîlnit în stradă cu cet.Cerga Serghei și Caracas Andrei cu care au servit vin, după care între ei s-a iscat o ceartă în procesul căreia Beșliu Serghei i-a aplicat o lovitură cu capul în față lui Cerga Serghei doborîndu-l la pămînt, apoi împreună cu persoanele enumerate mai sus i-au aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață.

Sentința a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Ig.Nacu și O.Nacu să fie recunoscuți vinovați de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, iar în temeiul art.90 Cod penal să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de 3 ani, fiecăruia, invocînd că instanța unilateral și superficial a examinat probele prezentate, nu le-a coroborat și nu a efectuat o analiză obiectivă a acestora; neobiectiv fiind apreciate declarațiile părții vătămate S.Cerga, care a indicat la inculpați ca persoane care l-au maltratat, fapt constatat în cadrul urmăririi penale prin declarațiile acestuia și procesele-verbale de prezentare a persoanelor spre recunoaștere, constatările cărora și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești, care n-au fost contestate; n-au fost apreciate la justa valoare declarațiile martorului A.Caracas, care a declarat că anume frații Nacu împreună cu alte persoane au participat la maltratarea părții vătămate; declarațiile martorilor părții apărării P.Doroșchevici și Ig.Maleș urmau a fi apreciate critic fiind nepărtinitoare; instanța nu a ținut cont de sentințele de condamnare a complicilor pe cauză I.Gologan și S.Beșliu, care au căpătat autoritate de lucru judecat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2013, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Ig.Nacu și O.Nacu au fost recunoscuți vinovați în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal și condamnați la cîte 5 ani închisoare, fiecare, iar în baza art.90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, fiecăruia. Acțiunea civilă fost admisă parțial, încasîndu-se de la Ig.Nacu și O.Nacu în mod solidar în folosul lui S.Cerga prejudiciul moral în sumă de 20000 lei. 4.1. Instanța de apel a constatat că Nacu Igor și Nacu Oleg, la 14.04.2010, ora 01.00, împreună cu Beșliu Serghei, Gologan Ion și Nacu Andrei, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se în s.Frăsinești, r-nul Ungheni, s-au întîlnit în stradă cu cet.Cerga Serghei și Caracas Andrei, unde au servit cîteva sticle cu vin, după care între ei s-a iscat o ceartă în procesul căreia Beșliu Serghei i-a aplicat o lovitură cu capul în față lui Cerga Serghei doborîndu-l la pămînt, apoi toate persoanele enumerate mai sus i-au aplicat acestuia multiple lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului, cauzîndu-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață. În motivarea soluției date instanța de apel a indicat că, probele administrate și cercetate atît în prima instanță, cît și în instanța de apel, prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, cert dovedesc vinovăția inculpaților Nacu Igor și Nacu Oleg în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal. Concluziile privind vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii menționate au fost bazate pe probele administrate în cauză, cercetate suplimentar, și anume: - declarațiile părții vătămate S.Cerga, care a explicat că la 14.04.2010 împreună cu A.Caracas se afla lîngă o fîntînă în s.Frăsinești, unde de ei s-a apropiat prietenul acestuia din urmă și o domnișoară pe nume Diana, apoi au mai venit doi băieți pe nume Sergiu și Andrei și încă trei persoane pe nume I.Gologan, A.Nacu și Ig.Nacu, cu care au servit vin. Cînd dînsul cu A.Caracas au dorit să plece acasă, acești băieți le-au spus că dacă pleacă, îi vor bate. A.Caracas a fugit, iar S.Beșliu i-a aplicat lui o lovitură cu capul în față, apoi încă o lovitură, de la care el și-a pierdut cunoștința, cînd și-a revenit, a încercat să se ridice, însă toți au început a-i aplica lovituri cu mîinile și picioarele în diferite părți ale corpului, el din nou pierzîndu-și cunoștința, revenindu-și doar acasă la A.Caracas. La fel, a confirmat că inculpații prezenți în sala de judecată sînt acele persoane care i-au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele; - declarațiile martorului G.Cerga, care a relatat că S.Cerga este fiul ei, care a fost bătut în s.Frăsinești, acesta i-a spus că l-au lovit cu capul în față, apoi după ce a căzut jos, cinci persoane, dintre care trei erau frați, l-au bătut cu mîinile și picioarele; - declarațiile martorului A.Crijancovscaia, care a lămurit că A.Caracas este feciorul ei, în seara cînd a avut loc conflictul, fiul a venit acasă și i-a spus că pe S.Cerga î-l bat și împreună au plecat să vadă ce s-a întîmplat. Cînd a ajuns la locul conflictului, S.Cerga era la pămînt bătut și plin de sînge, iar lîngă acesta se aflau cinci băieți, dintre care l-a recunoscut doar pe I.Gologan. Împreună cu fiul l-au adus pe S.Cerga la ei acasă, au informat părinții acestuia, care au venit și l-au luat acasă. Fiul i-a spus că cearta a început de la o țigară; - actele cauzei: comunicarea telefonică parvenită la Comisariatul de poliție Nisporeni din 20.04.2010, potrivit căreia la 20.04.2010, orele 13.00, în secția de primire a spitalului Nisporeni s-a adresat S.Cerga cu comoție cerebrală (f.d.4, v.1); - plîngerea părții vătămate S.Cerga din 09.06.2010, din care rezultă că dînsul la 14.04.2010, în jurul orelor 01.00, a fost bătut de persoane necunoscute în s.Frăsinești, r- nul Ungheni (f.d.3, v.1); - raportul de examinare medico-legală nr.36/D și raportul de expertiză nr.43/D, prin care la partea vătămată S.Cerga s-au constatat: fractura liniară la nivelul piramidei temporare stîngi, contuzie cerebrală frontală pe dreapta și fracturii oaselor nazale cu deplasare, osului zigomatic pe stînga, peretelui intern și extern a sinusului maxilar stîng, sinusurile frontale și peretele superior al orbitei stîngi au putut surveni în urma loviturilor cu un obiect dur contondent și se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață (f.d.40-42, v.1); - procesele-verbale de cercetare la fața locului din 14.11.2010 și 16.11.2010 cu tabelul fotografic (f.d.111-114, 121-127, v.1); - procesele-verbale de recunoaștere de către partea vătămată S.Cerga a inculpaților Ig.Nacu și O.Nacu, care la 14.04.2010 l-au bătut împreună cu S.Beșliu și I.Gologan (f.d. 133-134, 137-138, v.1); - procesele-verbale de recunoaștere de către A.Caracas a inculpaților Ig.Nacu și O.Nacu, care împreună cu alte persoane, printre care era și S.Beșliu, la 14.04.2010, l-au bătut pe S.Cerga (f.d. 141-144 v.1); - procesul-verbal de ridicare, examinare și de recunoaștere a chipiului ridicat la fața locului, de către partea vătămată S.Cerga din 21.11.2010 și 23.11.2010 cu tabelul fotografic (f.d.150-151, 154-155, v.1); - procesele-verbale de verificare a declarațiilor martorilor A.Lazăr, T.Cebanu, A.Crijancovscaia și A.Caracas la locul infracțiunii din 24.11.2010 și 25.11.2010 (f.d.156- 158, 162-164, 170-172, 176-178, v.1); - procesul-verbal de confruntare între inculpatul O.Nacu și A.Caracas în procesul căruia ultimul și-a susținut declarațiile sale (f.d.192-193, v.1). Instanța de apel a conchis că probele adunate în cauză au fost administrate cu respectarea normelor de procedură penală și pot fi puse la baza sentinței de condamnare, acestea cert dovedesc faptul participării nemijlocite a inculpaților I.Nacu și O.Nacu la maltratarea părții vătămate, astfel că indiferent de faptul, cine dintre inculpați și de cîte ori i-au aplicat lovituri părții vătămate, și în ce regiuni ale corpului, dînșii au acționat în comun, și trebuiau să prevadă urmările ce pot surveni, și, reieșind din imposibilitatea delimitării acțiunilor fiecărui inculpat în parte, ambii inculpați urmează să poarte răspundere penală pentru fapta săvîrșită. La fel, instanța a menționat că acțiunea de urmărire penală de prezentare a persoanelor spre recunoaștere a fost efectuată cu respectarea prevederilor art.116 Cod de procedură penală, în prezența avocatului M.Răilean, care nu a avut obiecții asupra modului în care s-a desfășurat prezentarea spre recunoaștere a persoanei. De asemenea, instanța de apel a considerat că prima instanță incorect a lăsat fără apreciere declarațiile părții vătămate S.Cerga și a martorului A.Caracas, care direct au indicat că la bătaie au participat nemijlocit și Ig.Nacu, și O.Nacu, care au aplicat lovituri cu mîinile și picioarele împreună cu celelalte persoane. Astfel, instanța a considerat neîntemeiate concluziile primei instanțe, precum că învinuirea înaintată acestora nu s-a confirmat, de rînd ce probele sus-menționate dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, săvîrșită de două sau mai multe persoane. Totodată, instanța de apel a indicat că nerecunoașterea vinovăției de către inculpații Ig.Nacu și O.Nacu nu echivalează cu achitarea lor, deoarece probele administrate în cauză dovedesc incontestabil vina lor în comiterea infracțiunii incriminate, aceasta fiind o metodă de a denatura stabilirea adevărului și de a se eschiva de răspundere penală. La stabilirea pedepsei inculpaților, instanța de apel a ținut seama de prevederile art.61, 75 Cod penal, de principiile generale de aplicare a pedepsei, de persoana inculpaților, care se caracterizează pozitiv, anterior nu au fost judecați și, reieșind din circumstanțele stabilite, a conchis că nu este rațional ca inculpații să execute pedeapsa stabilită, fiind posibilă dispunerea suspendării condiționate a executării ei pe termen de probă, oferind posibilitatea corijării și reeducării acestora fără a fi izolați de societate.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar avocatul M.Răileanu în numele inculpaților care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia și menținerea sentinței, pe motiv că: instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor administrate pe dosar, fapt ce a dus la condamnarea nefondată a inculpaților Ig.Nacu și O.Nacu; vina inculpaților nu este dovedită prin careva probe directe, instanța nu a apreciat declarațiile martorilor date în favoarea inculpaților, astfel că hotărîrea atacată este ilegală, apelul procurorului fiind greșit admis.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Din textul recursului declarat în cauză rezultă că recurentul nu invocă nici un temei din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel nu a dat apreciere obiectivă probelor administrate în cauză. Colegiul penal reține că instanța de apel, în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate suplimentar în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția lui Ig.Nacu și O.Nacu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(2) lit.d) Cod penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale, săvîrșită de două sau mai multe persoane, încadrarea juridică a acțiunilor acestora fiind justă. Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere depozițiile: părții vătămate S.Cerga, a martorilor G.Cerga, A.Crijancovscaia, A.Caracas și actele cauzei: raportul de examinare nr.36/D și raportul de expertiză medico-legală nr.43/D a părții vătămate S.Cerga, procesele-verbale de cercetare la fața locului, de recunoaștere de către partea vătămată S.Cerga a inculpaților Ig.Nacu și O.Nacu, care la 14.04.2010 l-au bătut împreună cu S.Beșliu și I.Gologan; de recunoaștere de către A.Caracas a inculpaților O.Nacu și Ig.Nacu, care împreună cu alte persoane, printre care era și S.Beșliu, la 14.04.2010 l-au bătut pe S.Cerga; de ridicare, examinare și de recunoaștere a chipiului ridicat la fața locului, de către partea vătămată S.Cerga; de verificare a declarațiilor martorilor A.Lazăr, T.Cebanu, A.Crijancovscaia și A.Caracas la locul infracțiunii; de confruntare între inculpatul O.Nacu și A.Caracas, în procesul căruia martorul și-a susținut declarațiile sale, probe care sînt amănunțit descrise în decizia instanței și acestea nu trezesc careva dubii. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpaților Ig.Nacu și O.Nacu, după cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Colegiul penal atestă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de fond și de apel. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s- o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Această concluzie survine din prevederile art.427 Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate în pct.1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată. Astfel, Colegiul penal constată că toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile privind vinovăția inculpaților Ig.Nacu și O.Nacu în comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. Afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat probele cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe, acestea sînt adunate cu respectarea normelor de procedură penale, verificate și apreciate de instanță conform procedurii penale. Mai mult, critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de instanța de judecată. Neacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură penală. Colegiul subliniază că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu declanșează un control asupra fondului cauzei, ci controlează doar dacă s-a aplicat corect dreptul la faptele constatate de instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel. Astfel, analizînd materialele cauzei și decizia instanței de apel atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea acesteia. Pedeapsa este stabilită inculpaților cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia au fost declarați vinovați, ținîndu- se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al infracțiunii comise, persoana acestora și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea. Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. În consecință, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocat și, potrivit legii, se dispine inadmisibilitatea lui, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.432 alin.(1)-(2) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Răileanu Mihail în numele inculpaților Nacu Igor și Nacu Oleg împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 martie 2013 în cauza penală privindu-i pe Nacu Igor și Nacu Oleg, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 25 septembrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Nicolae Gordilă