1ra-864-2013 — 27, 349 alin.2 lit.a Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Briceni din 26 mai 2011, Ceban Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(l1) Cod penal la 1 an închisoare, iar în temeiul art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința judecătoriei Ștefan Vodă din 5 martie 2008 și încheierea judecătoriei Briceni din 14 decembrie 2010, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă de 15 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis. Prin aceeași sentință Mudric Mihail a fost achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.27-349 alin.(2) lit.a) Cod penal din cauza neconstatării existenței faptei infracțiunii, și fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Potrivit sentinței, s-a constatat că Ceban Oleg, fiind condamnat prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 05 martie 2008 pentru comiterea mai multor infracțiuni și ispășindu-și pedeapsa în penitenciarul nr.2 din or.Lipcani, r-nul Briceni, la 10 octombrie 2010, ora 21.00, aflîndu-se în ograda sectorului local pentru maturi al penitenciarului dat, fiind în stare de ebrietate alcoolică și avînd scopul sistării activității de serviciu a supraveghetorului Văcari Oleg, ce se afla în exercițiul funcției conform graficului de serviciu la postul nr.2, s-a agățat de ultimul după ce împingîdu-l, l-a lovit cu pumnul în regiunea capului, provocîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.7„D” din 18.01.2011, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, după ce i-a rupt epoletul de pe umărul drept și cîțiva nasturi de la tunică. 1 De către organul de urmărire penală, Mudric Mihail a fost pus sub învinuire pentru faptul că, la 10 octombrie 2010, ora 21.00, în timpul executării pedepsei în penitenciarul nr.2 din or.Lipcani pentru crima comisă anterior și aflîndu-se în ograda sectorului locativ pentru maturi al penitenciarului menționat, fiind în stare de ebrietate alcoolică și avînd scopul sistării activității de serviciu a supraveghetorului Văcari Oleg, ce se afla în exercițiul funcției conform graficului de serviciul la postul nr.2, a încercat să-l lovească cu o țeavă metalică peste corp, însă nu și-a dus acțiunile sale pînă la capăt, fiind curmate de supraveghetorul Leangher Veaceslav, care cu forța i-a luat țeava din mînă și l-a împins într-o parte.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către procuror și inculpatul O.Ceban, care au solicitat: - procurorul, casarea parțială a acesteia, în latura achitării inculpatului M.Mudric, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acesta să fie condamnat în baza art.27-349 alin.(2) lit.a) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în temeiul art.85 Cod penal, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, invocînd că prima instanță nu a ținut seama de probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința judiciară, că vinovăția lui M.Mudric a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate O.Văcari, a martorilor V.Leangher, C.Rusnac, A.Marian și O.Gușu, cît și prin procesul-verbal de ridicare a țevii metalice; instanța neîntemeiat a pus la baza sentinței de achitare unele contradicții apărute în ședința de judecată între partea vătămată, martori și inculpat; descriptivul sentinței nu se acordă cu dispozitivul ei, fiindcă în partea descriptivă a sentinței de achitare a lui M.Mudric se arată că nu au fost prezentate probe suficiente ce ar confirma comiterea infracțiunii imputate și care ar întruni elementele infracțiunii, iar în dispozitiv se indică că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii. - inculpatul O.Ceban, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că cauza penală a fost falsificată, martorii acuzării au făcut declarații false și contradictorii, că a fost maltratat de către personalul penitenciarului fără nici un motiv și că au fost încălcate prevederile art.385, 394 Cod de procedură penală, art.231 alin.(l) Cod de executare, pct.216, 226 din Secțiunea a 21-a, 610 din Secțiunea a 53-a a Statului executării pedepsei de către condamnați.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 februarie 2012, apelul inculpatului O.Ceban a fost respins, ca nefondat, iar apelul procurorului a fost admis, în latura achitării inculpatului M.Mudric, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care M.Mudric a fost condamnat în baza art.27, 349 alin.(2) lit.a) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în baza art.85 alin.(l) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2009, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă de 5 ani 3 luni închisoare în penitenciar de tip închis. 4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, în urma verificării și aprecierii probelor administrate, prima instanță corect l-a condamnat pe O.Ceban pe art.349 alin.(11) Cod penal, luînd ca bază declarațiile părții vătămate O.Văcari și ale martorilor I.Antoniuc, O.Gușu, V.Leangher, A.Alexa și C.Rusnac. De asemenea, instanța de apel a conchis că prima instanță neîntemeiat l-a achitat pe M.Mudric în baza art.27,349 alin.(2) lit.a) Cod penal, deoarece acțiunile săvîrșite de către 2 el conțin fapte de tentativă de aplicare a violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu, și a constatat că M.Mudric, la 10 octombrie 2010, ora 21.00, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se în ograda sectorului local pentru maturi a penitenciarului nr.2, Lipcani, avînd scopul sistării activității de serviciu a supraveghetorului O.Văcari, care se afla în exercițiul funcției conform graficului de serviciu la postul nr.2, în timp ce deținutul O.Ceban i-a aplicat acestuia o lovitură cu pumnul în față și i-a rupt epoletul de la uniformă, a încercat să-l lovească cu o țeavă metalică peste corp, însă, nu și-a dus acțiunile pînă la capăt, fiind curmate de supraveghetorul V.Leangher, care cu forța i-a luat țeava din mînă și l-a împins într-o parte.

Împotriva hotărîrilor nominalizate au declarat recursuri ordinare inculpații O.Ceban și M.Mudric, care au solicitat: - inculpatul O.Ceban, casarea hotărîrilor contestate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece nu este vinovat cu nimic, nu a comis infracțiunea incriminată, iar cauza penală în privința sa a fost fabricată; - inculpatul M.Mudric, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței de achitare, deoarece probele puse la baza deciziei de condamnare sînt contradictorii și nu corespund realității, dînsul nu a săvîrșit fapta încriminată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 13 iulie 2012, au fost admise recursurile ordinare declarate de inculpații O.Ceban și M.Mudric, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 februarie 2012 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, pe motiv că instanța de apel greșit a admis apelul procurorului în latura achitării inculpatului M.Mudric, rejudecînd cauza și pronunțînd o nouă hotărîre de condamnare a acestuia în baza art.27,349 alin.(2) lit.d) Cod penal, ca tentativă de aplicare a violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei cu funcție de răspundere în scopul sistării activității de serviciu, deoarece spre deosebire de alin.(1) art.349 Cod penal, care incriminează doar amenințările indicate, alin.(2) al acestui articol, incriminează săvîrșirea acestor acțiuni în circumstanțe agravante cum ar fi: a) aplicarea violenței periculoase pentru viața ori sănătatea persoanelor indicate, b) distrugerea bunurilor personale indicate prin mijloace periculoase pentru viața ori sănătatea mai multor persoane; c) cauzarea de daune materiale în proporții mari persoanelor indicate sau, d) cauzarea altor urmări grave. Instanța de recurs a menționat că prin aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanelor, se înțelege cauzarea intenționată a vătămărilor corporale ușoare cu o dereglare de scurtă durată, medii sau grave. Pe cînd infracțiunea prevăzută la alin.(2), conține în latura obiectivă, acțiuni de amenințare și care sînt însoțite totodată de aplicarea forței fizice de către făptuitor, în urma căreia se cauzează leziunile corporale menționate mai sus, adică, se aplică violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate. Astfel, instanța de recurs a conchis că, pentru ca agresorul să fie tras la răspundere penală în baza art.349 alin.(2) lit.a) Cod penal, adică pentru aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanei, este necesară prezența uneia din consecințe: survenirea reală a leziunilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, leziunilor corporale medii sau leziunilor corporale grave, infracțiunea considerîndu-se consumată din momentul aplicării violenței periculoase pentru viața sau sănătatea 3 persoanei, cu survenirea consecințelor reale (leziunilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, leziunilor corporale medii sau grave) și nu se poate manifesta ca tentativă de infracțiune în lipsa survenirii leziunilor corporale menționate mai sus, care nu s-au produs din anumite circumstanțe.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 aprilie 2013, a fost respins, ca nefondat apelul inculpatului O.Ceban, și admis apelul procurorului, însă din alte motive, din oficiu casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care M.Mudric a fost achitat de sub învinuirea pe art.27,349 alin.(2) lit.a) Cod penal, din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii imputate. În rest sentința a fost menținută. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că la pronunțarea sentinței, prima instanță, analizînd în ansamblu probele administrate în cauză, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, corect a ajuns la concluzia achitării lui M.Mudric în baza art.27,349 alin.(2) lit.a) Cod penal, ca tentativă de aplicare a violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei cu funcție de răspundere în scopul sistării activității de serviciu, din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii imputate, și anume a laturii obiective a acestei infracțiuni - acțiunile de amenințare și care sînt însoțite totodată de aplicarea forței fizice de către făptuitor, în urma căreia se cauzează leziuni corporale, se aplică violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate. La fel, instanța de apel a menționat că pentru ca agresorul să fie tras la răspundere penală în baza art.349 alin.(2) lit.a) Cod penal, este necesară prezența uneia din consecințe: survenirea reală a leziunilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată, leziunilor corporale medii sau a leziunilor corporale grave, urmări care în cazul dat nu au survenit. Componența infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(2) Cod penal fiind una materială, se consumă din momentul survenirii consecințelor prejudiciabile. Astfel, deoarece nu s-a constatat raportul cauzal dintre acțiunile făptuitorului și consecințele prejudiciabile survenite (menționate în acest articol), instanța a conchis că în acțiunile inculpatului M.Mudric lipsește latura obiectivă a infracțiunii ce i se incriminează. De asemenea, instanța a concluzionat că prima instanță întemeiat a constatat, că afirmațiile inculpatului O.Ceban, precum că materialele cauzei penale au fost falsificate, iar procesul penal a fost pornit în scopul ascunderii maltratării lui de către colaboratorii penitenciarului, nu pot servi ca argument în favoarea acestuia, în legătură cu ce instanța le- a apreciat critic, deoarece leziunile corporale ușoare depistate la O.Ceban, după cum rezultă din materialele cauzei, au fost provocate după săvîrșirea faptelor incriminate acestuia, în legătură cu opunerea rezistenței fizice, fapt confirmat prin cercetarea de serviciu și procesul-verbal de constatare a refuzului condamnatului O.Ceban de a trece testarea alcoolscopică din 10.10.2010 (f.d.51, 75-76, v.1). Instanța a constatat că potrivit ordonanței procurorului în Procuratura r-nului Briceni, S.Dolghieri, au fost examinate plîngerile lui O.Ceban referitor la acțiunile ilegale ale colaboratorilor penitenciarului și s-a dispus de a nu porni urmărirea penală, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.3091 Cod penal, ordonanța nefiind contestată nici de condamnat, și nici de avocatul său (f.d.64-66, 77, v.2). Referitor la aplicarea forței fizice și a mijloacelor speciale, a sancțiunii disciplinare sub formă de încarcerare puse în executare (pct.216, 226, 610 a Statutului executării pedepsei de către condamnați), instanța a indicat că acestea nu pot servi ca argument în 4 folosul inculpatului, deoarece ancheta privind recurgerea la forță și aplicarea mijloacelor speciale, urmate de aplicarea sancțiunii disciplinare, a constatat că acestea s-au întîmplat după săvîrșirea faptelor imputate, în legătură cu starea de ebrietate alcoolică și nesupunerea acestuia personalului penitenciarului, cu atît mai mult că inculpatul O.Ceban a recunoscut în ședința instanței de apel, că fiind în detenție, a consumat alcool.

Împotriva sentinței și deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare procurorul Gh.Eremciuc și inculpatul O.Ceban care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, au solicitat: - procurorul, casarea deciziei instanței de apel în privința inculpatului M.Mudric, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, motivînd că instanța de apel la pronunțarea hotărîrii nu a ținut seama că atît pe parcursul urmăririi penale, cît și în instanța de judecată au fost prezentate suficiente probe care dovedesc incontestabil vina lui M.Mudric în comiterea infracțiunii incriminate, și anume declarațiile părții vătămate O.Văcari, a martorilor I.Antoniuc, O.Gușu, V.Leangher, procesul-verbal de examinare a țevei metalice din 19.10.2010; instanța de apel s-a limitat doar la respingerea argumentelor aduse de acuzare, fără a aprecia probele cauzei ce dovedesc cu certitudine vinovăția lui M.Mudric în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.27,349 alin.(2) Cod penal, deoarece intenția acestuia de a-l lovi pe O.Văcari a fost curmată de către L.Leangher, care i-a smuls țeava metalică din mînă, infracțiunea nefiind dusă pînă la capăt din cauză independentă de voința sa; - inculpatul O.Ceban, casarea hotărîrilor judecătorești nominalizate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece nu este vinovat, nu a comis infracțiunea incriminată, cauza penală în privința sa a fost fabricată, martorii acuzării au făcut declarații false și contradictorii, în rest invocînd repetat aceleași motive cum au fost invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei decizii.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. Cu referire la recursul procurorului, instanța de recurs atestă că potrivit art.421 Cod de procedură penală, coraportat la art.401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel, potrivit prevederilor art.422 Cod de procedură penală (modificat în redacția Legii nr.66 din 05.04.2012, în vigoare la 27.10.2012), este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 08.04.2013 în prezența procurorului Gh.Eremciuc, a inculpaților M.Mudric și O.Ceban, și avocaților acestora R.Găină și, respectiv, A.Rusnac, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate - 02.05.2013, ora 10.00 (f.d.244-248, v.2). Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, unde procurorul a fost prezent, rezultă că, data pronunțării deciziei motivate din 02.05.2013, ora 10.55, a fost amînată în baza art.338 alin.(3) Cod de procedură penală pentru data de 15.05.2013, ora 14.00 (f.d.252, v.2). 5 La data de 15.05.2013, ora 15.10, procurorul Gh.Eremciuc a fost prezent, decizia fiind pronunțată și înmînată copia acestuia tot la 15.05.2013, recurentul avînd posibilitatea în aceeași zi să i-a cunoștință de conținutul acesteia. Potrivit prevederilor art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Reieșind din sensul articolului dat, pentru procuror, termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) începe să curgă de la 16.05.2013 și expiră la 17.06.2013. Procurorul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la data de 19.06.2013, adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art.422 Cod de procedură penală (f.d.305, v.2). Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Momentul de la care începe să decurgă termenul de atac este riguros precizat de lege - acela al comunicării despre redactarea deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea părților din dreptul de a folosi calea de atac. Astfel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar înaintat de procuror, pe motiv că este declarat peste termen. Cu referire la recursul inculpatului O.Ceban: Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau acesta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii, sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după deliberare. Colegiul constată că, motivul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. Instanțele de fond și de apel au cercetat toate probele prezentate de părți, au audiat inculpatul, partea vătămată O.Văcari, martorii O.Gușu, V.Leangur, I.Antoniuc, I.Popov, au cercetat actele cauzei și le-au dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probelor adunate în cauză și care în ansamblul lor au confirmat vinovăția lui O.Ceban. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textele sentinței și deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit. Astfel, din conținutul hotărîrilor judecătorești rezultă că concluzia de vinovăție a lui O.Ceban în săvîrșirea infracțiunii imputate s-a tras avînd în vedere declarațiile părții vătămate, a martorilor sus-menționați, din care rezultă că inculpatul fiind în stare de 6 ebrietate a aplicat forța fizică față de partea vătămată, care își exercita obligațiile de serviciu, lovindu-l cu pumnul în regiunea feței, i-a rupt epoletul și cîțiva nasturi de la tunică, fapt ce se confirmă și prin actele cauzei - raportul de expertiză medico-legală nr.7 „D” din 18.01.2001, potrivit căruia acestuia din urmă i-au fost cauzate vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, proceselor-verbale de ridicare și cercetare a uniformei părții vătămate, care suplimentar au fost cercetate în instanța de apel, probe care, luate în ansamblu, dovedesc vinovăția lui O.Ceban în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art.349 alin.(l1) Cod penal. Instanței de apel, conform art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor apelului, pe care le-a considerat neîntemeiate, decizia cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. În atare circumstanțe, Colegiul penal conchide că instanța de apel a examinat argumentele inculpatului invocate în apel, corect concluzionînd că prima instanță a adoptat o hotărîre legală, întemeiată și motivată, din care considerente, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea recurslui ordinar. Nerecunoașterea vinovăției de către O.Ceban nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce probele pertinente și concludente, în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate. Astfel, Colegiul penal conchide că faptei inculpatului i s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, la stabilirea pedepsei instanțele de judecată, în conformitate cu prevederile art.61, 75 Cod penal, au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație gravitatea infracțiunii săvîrșite, persoana inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante, iar pedeapsa stabilită este una echitabilă în coraport cu fapta comisă de care acesta a fost declarat vinovat. În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului declarat de procuror, ca fiind declarat peste termen și al inculpatului O.Ceban, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2), 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva sentinței Judecătoriei Briceni din 26 mai 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 aprilie 2013 de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Eremciuc Ghenadie, ca fiind declarat peste termen și de inculpatul Ceban Oleg, ca fiind vădit neîntemeiat, în cauza penală privindu-i pe Ceban Oleg și Mudric Mihail. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 octombrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Nicolae Gordilă 7