1ra-864-2013 — 27, 349 alin.2 lit.a Cod penal

1ra-864-2013 — 27, 349 alin.2 lit.a Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-864/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 octombrie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate împotriva

sentinței Judecătoriei Briceni din 26 mai 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 08 aprilie 2013 de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Bălți, Ghenadie Eremciuc și inculpatul Oleg Ceban în cauza penală privindu-i pe

Ceban Oleg Leonid, născut la 30 iulie 1984, originar și

domiciliat în s.Răscăieții Noi, r-nul Ștefan Vodă,

și

Mudric Mihail Mihail, născut la 21 iulie 1988, originar

și domiciliat în s.Seliște, r-nul Călărași.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 11.02.2011 pînă la 26.05.2011,

instanța de apel de la 22.07.2011 pînă la 01.02.2012 și de

la 06.08.2012 pînă la 08.04.2013,

instanța de recurs de la 27.04.12 pînă la 13.07.2012 și de

la 24.07.2013 pînă la 02.10.2013.

C O N S T A T Ă :

vinovat și condamnat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(l1) Cod penal la 1

an închisoare, iar în temeiul art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată parțial

partea neexecutată a pedepsei fixate prin sentința judecătoriei Ștefan Vodă din 5 martie

2008 și încheierea judecătoriei Briceni din 14 decembrie 2010, fiindu-i stabilită o

pedeapsă definitivă de 15 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Prin aceeași sentință Mudric Mihail a fost achitat de sub învinuirea în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.27-349 alin.(2) lit.a) Cod penal din cauza neconstatării

existenței faptei infracțiunii, și fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

Judecătoriei Ștefan Vodă din 05 martie 2008 pentru comiterea mai multor infracțiuni și

ispășindu-și pedeapsa în penitenciarul nr.2 din or.Lipcani, r-nul Briceni, la 10 octombrie

2010, ora 21.00, aflîndu-se în ograda sectorului local pentru maturi al penitenciarului dat,

fiind în stare de ebrietate alcoolică și avînd scopul sistării activității de serviciu a

supraveghetorului Văcari Oleg, ce se afla în exercițiul funcției conform graficului de

serviciu la postul nr.2, s-a agățat de ultimul după ce împingîdu-l, l-a lovit cu pumnul în

regiunea capului, provocîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.7„D” din

18.01.2011, leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, după ce i-a rupt

epoletul de pe umărul drept și cîțiva nasturi de la tunică.

1

De către organul de urmărire penală, Mudric Mihail a fost pus sub învinuire pentru

faptul că, la 10 octombrie 2010, ora 21.00, în timpul executării pedepsei în penitenciarul

nr.2 din or.Lipcani pentru crima comisă anterior și aflîndu-se în ograda sectorului locativ

pentru maturi al penitenciarului menționat, fiind în stare de ebrietate alcoolică și avînd

scopul sistării activității de serviciu a supraveghetorului Văcari Oleg, ce se afla în

exercițiul funcției conform graficului de serviciul la postul nr.2, a încercat să-l lovească cu

o țeavă metalică peste corp, însă nu și-a dus acțiunile sale pînă la capăt, fiind curmate de

supraveghetorul Leangher Veaceslav, care cu forța i-a luat țeava din mînă și l-a împins

într-o parte.

solicitat:

- procurorul, casarea parțială a acesteia, în latura achitării inculpatului M.Mudric,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acesta să fie condamnat în

baza art.27-349 alin.(2) lit.a) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în temeiul art.85 Cod

penal, fiindu-i stabilită definitiv pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, invocînd că prima

instanță nu a ținut seama de probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în

ședința judiciară, că vinovăția lui M.Mudric a fost dovedită prin declarațiile părții

vătămate O.Văcari, a martorilor V.Leangher, C.Rusnac, A.Marian și O.Gușu, cît și prin

procesul-verbal de ridicare a țevii metalice; instanța neîntemeiat a pus la baza sentinței de

achitare unele contradicții apărute în ședința de judecată între partea vătămată, martori și

inculpat; descriptivul sentinței nu se acordă cu dispozitivul ei, fiindcă în partea descriptivă

a sentinței de achitare a lui M.Mudric se arată că nu au fost prezentate probe suficiente ce

ar confirma comiterea infracțiunii imputate și care ar întruni elementele infracțiunii, iar în

dispozitiv se indică că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, iar fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii.

- inculpatul O.Ceban, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că cauza penală a fost falsificată, martorii acuzării au făcut

declarații false și contradictorii, că a fost maltratat de către personalul penitenciarului fără

nici un motiv și că au fost încălcate prevederile art.385, 394 Cod de procedură penală,

art.231 alin.(l) Cod de executare, pct.216, 226 din Secțiunea a 21-a, 610 din Secțiunea a

53-a a Statului executării pedepsei de către condamnați.

inculpatului O.Ceban a fost respins, ca nefondat, iar apelul procurorului a fost admis, în

latura achitării inculpatului M.Mudric, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care M.Mudric a fost

condamnat în baza art.27, 349 alin.(2) lit.a) Cod penal la 5 ani închisoare, iar în baza

art.85 alin.(l) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată i-a fost adăugată

parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25

martie 2009, fiindu-i stabilită o pedeapsă definitivă de 5 ani 3 luni închisoare în

penitenciar de tip închis.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, în urma verificării și

aprecierii probelor administrate, prima instanță corect l-a condamnat pe O.Ceban pe

art.349 alin.(11) Cod penal, luînd ca bază declarațiile părții vătămate O.Văcari și ale

martorilor I.Antoniuc, O.Gușu, V.Leangher, A.Alexa și C.Rusnac.

De asemenea, instanța de apel a conchis că prima instanță neîntemeiat l-a achitat pe

M.Mudric în baza art.27,349 alin.(2) lit.a) Cod penal, deoarece acțiunile săvîrșite de către

2

el conțin fapte de tentativă de aplicare a violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

persoanei cu funcție de răspundere, în scopul sistării activității ei de serviciu, și a constatat

că M.Mudric, la 10 octombrie 2010, ora 21.00, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se în

ograda sectorului local pentru maturi a penitenciarului nr.2, Lipcani, avînd scopul sistării

activității de serviciu a supraveghetorului O.Văcari, care se afla în exercițiul funcției

conform graficului de serviciu la postul nr.2, în timp ce deținutul O.Ceban i-a aplicat

acestuia o lovitură cu pumnul în față și i-a rupt epoletul de la uniformă, a încercat să-l

lovească cu o țeavă metalică peste corp, însă, nu și-a dus acțiunile pînă la capăt, fiind

curmate de supraveghetorul V.Leangher, care cu forța i-a luat țeava din mînă și l-a împins

într-o parte.

O.Ceban și M.Mudric, care au solicitat:

- inculpatul O.Ceban, casarea hotărîrilor contestate, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece nu este vinovat cu nimic, nu a comis

infracțiunea incriminată, iar cauza penală în privința sa a fost fabricată;

- inculpatul M.Mudric, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței de

achitare, deoarece probele puse la baza deciziei de condamnare sînt contradictorii și nu

corespund realității, dînsul nu a săvîrșit fapta încriminată.

fost admise recursurile ordinare declarate de inculpații O.Ceban și M.Mudric, casată

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 01 februarie 2012 și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată, pe motiv că

instanța de apel greșit a admis apelul procurorului în latura achitării inculpatului

M.Mudric, rejudecînd cauza și pronunțînd o nouă hotărîre de condamnare a acestuia în

baza art.27,349 alin.(2) lit.d) Cod penal, ca tentativă de aplicare a violenței periculoase

pentru viața și sănătatea persoanei cu funcție de răspundere în scopul sistării activității de

serviciu, deoarece spre deosebire de alin.(1) art.349 Cod penal, care incriminează doar

amenințările indicate, alin.(2) al acestui articol, incriminează săvîrșirea acestor acțiuni în

circumstanțe agravante cum ar fi:

a) aplicarea violenței periculoase pentru viața ori sănătatea persoanelor indicate,

b) distrugerea bunurilor personale indicate prin mijloace periculoase pentru viața

ori sănătatea mai multor persoane;

c) cauzarea de daune materiale în proporții mari persoanelor indicate sau,

d) cauzarea altor urmări grave.

Instanța de recurs a menționat că prin aplicarea violenței periculoase pentru viața

sau sănătatea persoanelor, se înțelege cauzarea intenționată a vătămărilor corporale ușoare

cu o dereglare de scurtă durată, medii sau grave. Pe cînd infracțiunea prevăzută la alin.(2),

conține în latura obiectivă, acțiuni de amenințare și care sînt însoțite totodată de aplicarea

forței fizice de către făptuitor, în urma căreia se cauzează leziunile corporale menționate

mai sus, adică, se aplică violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

Astfel, instanța de recurs a conchis că, pentru ca agresorul să fie tras la răspundere

penală în baza art.349 alin.(2) lit.a) Cod penal, adică pentru aplicarea violenței periculoase

pentru viața sau sănătatea persoanei, este necesară prezența uneia din consecințe:

survenirea reală a leziunilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată,

leziunilor corporale medii sau leziunilor corporale grave, infracțiunea considerîndu-se

consumată din momentul aplicării violenței periculoase pentru viața sau sănătatea

3

persoanei, cu survenirea consecințelor reale (leziunilor corporale ușoare cu dereglarea

sănătății de scurtă durată, leziunilor corporale medii sau grave) și nu se poate manifesta ca

tentativă de infracțiune în lipsa survenirii leziunilor corporale menționate mai sus, care nu

s-au produs din anumite circumstanțe.

respins, ca nefondat apelul inculpatului O.Ceban, și admis apelul procurorului, însă din

alte motive, din oficiu casată sentința parțial și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care M.Mudric a fost achitat de sub învinuirea

pe art.27,349 alin.(2) lit.a) Cod penal, din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor

infracțiunii imputate. În rest sentința a fost menținută.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că la pronunțarea sentinței, prima

instanță, analizînd în ansamblu probele administrate în cauză, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și

coroborării lor, corect a ajuns la concluzia achitării lui M.Mudric în baza art.27,349

alin.(2) lit.a) Cod penal, ca tentativă de aplicare a violenței periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei cu funcție de răspundere în scopul sistării activității de serviciu, din

motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor infracțiunii imputate, și anume a laturii

obiective a acestei infracțiuni - acțiunile de amenințare și care sînt însoțite totodată de

aplicarea forței fizice de către făptuitor, în urma căreia se cauzează leziuni corporale, se

aplică violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate.

La fel, instanța de apel a menționat că pentru ca agresorul să fie tras la răspundere

penală în baza art.349 alin.(2) lit.a) Cod penal, este necesară prezența uneia din

consecințe: survenirea reală a leziunilor corporale ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă

durată, leziunilor corporale medii sau a leziunilor corporale grave, urmări care în cazul dat

nu au survenit. Componența infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(2) Cod penal fiind una

materială, se consumă din momentul survenirii consecințelor prejudiciabile. Astfel,

deoarece nu s-a constatat raportul cauzal dintre acțiunile făptuitorului și consecințele

prejudiciabile survenite (menționate în acest articol), instanța a conchis că în acțiunile

inculpatului M.Mudric lipsește latura obiectivă a infracțiunii ce i se incriminează.

De asemenea, instanța a concluzionat că prima instanță întemeiat a constatat, că

afirmațiile inculpatului O.Ceban, precum că materialele cauzei penale au fost falsificate,

iar procesul penal a fost pornit în scopul ascunderii maltratării lui de către colaboratorii

penitenciarului, nu pot servi ca argument în favoarea acestuia, în legătură cu ce instanța le-

a apreciat critic, deoarece leziunile corporale ușoare depistate la O.Ceban, după cum

rezultă din materialele cauzei, au fost provocate după săvîrșirea faptelor incriminate

acestuia, în legătură cu opunerea rezistenței fizice, fapt confirmat prin cercetarea de

serviciu și procesul-verbal de constatare a refuzului condamnatului O.Ceban de a trece

testarea alcoolscopică din 10.10.2010 (f.d.51, 75-76, v.1).

Instanța a constatat că potrivit ordonanței procurorului în Procuratura r-nului

Briceni, S.Dolghieri, au fost examinate plîngerile lui O.Ceban referitor la acțiunile ilegale

ale colaboratorilor penitenciarului și s-a dispus de a nu porni urmărirea penală, deoarece

fapta nu întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art.3091 Cod penal, ordonanța

nefiind contestată nici de condamnat, și nici de avocatul său (f.d.64-66, 77, v.2).

Referitor la aplicarea forței fizice și a mijloacelor speciale, a sancțiunii disciplinare

sub formă de încarcerare puse în executare (pct.216, 226, 610 a Statutului executării

pedepsei de către condamnați), instanța a indicat că acestea nu pot servi ca argument în

4

folosul inculpatului, deoarece ancheta privind recurgerea la forță și aplicarea mijloacelor

speciale, urmate de aplicarea sancțiunii disciplinare, a constatat că acestea s-au întîmplat

după săvîrșirea faptelor imputate, în legătură cu starea de ebrietate alcoolică și

nesupunerea acestuia personalului penitenciarului, cu atît mai mult că inculpatul O.Ceban

a recunoscut în ședința instanței de apel, că fiind în detenție, a consumat alcool.

procurorul Gh.Eremciuc și inculpatul O.Ceban care, invocînd temeiul prevăzut de

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, au solicitat:

- procurorul, casarea deciziei instanței de apel în privința inculpatului M.Mudric,

cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, motivînd că instanța de apel la

pronunțarea hotărîrii nu a ținut seama că atît pe parcursul urmăririi penale, cît și în

instanța de judecată au fost prezentate suficiente probe care dovedesc incontestabil vina

lui M.Mudric în comiterea infracțiunii incriminate, și anume declarațiile părții vătămate

O.Văcari, a martorilor I.Antoniuc, O.Gușu, V.Leangher, procesul-verbal de examinare a

țevei metalice din 19.10.2010; instanța de apel s-a limitat doar la respingerea

argumentelor aduse de acuzare, fără a aprecia probele cauzei ce dovedesc cu certitudine

vinovăția lui M.Mudric în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.27,349 alin.(2) Cod

penal, deoarece intenția acestuia de a-l lovi pe O.Văcari a fost curmată de către

L.Leangher, care i-a smuls țeava metalică din mînă, infracțiunea nefiind dusă pînă la

capăt din cauză independentă de voința sa;

- inculpatul O.Ceban, casarea hotărîrilor judecătorești nominalizate, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, deoarece nu este vinovat, nu a comis

infracțiunea incriminată, cauza penală în privința sa a fost fabricată, martorii acuzării au

făcut declarații false și contradictorii, în rest invocînd repetat aceleași motive cum au

fost invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei decizii.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestora din următoarele considerente.

Cu referire la recursul procurorului, instanța de recurs atestă că potrivit art.421

Cod de procedură penală, coraportat la art.401 Cod de procedură penală, persoanele

menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar.

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel,

potrivit prevederilor art.422 Cod de procedură penală (modificat în redacția Legii nr.66

din 05.04.2012, în vigoare la 27.10.2012), este de 30 de zile de la data pronunțării

deciziei.

Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți a fost pronunțat la 08.04.2013 în prezența procurorului Gh.Eremciuc, a inculpaților

M.Mudric și O.Ceban, și avocaților acestora R.Găină și, respectiv, A.Rusnac, fapt

confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data

pronunțării deciziei motivate - 02.05.2013, ora 10.00 (f.d.244-248, v.2).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel, unde procurorul a fost prezent,

rezultă că, data pronunțării deciziei motivate din 02.05.2013, ora 10.55, a fost amînată în

baza art.338 alin.(3) Cod de procedură penală pentru data de 15.05.2013, ora 14.00

(f.d.252, v.2).

5

La data de 15.05.2013, ora 15.10, procurorul Gh.Eremciuc a fost prezent, decizia

fiind pronunțată și înmînată copia acestuia tot la 15.05.2013, recurentul avînd posibilitatea

în aceeași zi să i-a cunoștință de conținutul acesteia.

Potrivit prevederilor art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă

termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, pentru procuror, termenul de declarare a

recursului (de 30 de zile) începe să curgă de la 16.05.2013 și expiră la 17.06.2013.

Procurorul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la data de 19.06.2013,

adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art.422 Cod de procedură

penală (f.d.305, v.2).

Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune

pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen

procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ,

adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși

recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv,

deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Momentul de la care

începe să decurgă termenul de atac este riguros precizat de lege - acela al comunicării

despre redactarea deciziei, iar depășirea acestui termen duce la decăderea părților din

dreptul de a folosi calea de atac.

Astfel, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar înaintat

de procuror, pe motiv că este declarat peste termen.

Cu referire la recursul inculpatului O.Ceban:

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei instanței

de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, sau acesta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii, sau acesta este expus

neclar, sau dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde cu dispozitivul pronunțat după

deliberare.

Colegiul constată că, motivul invocat de recurent nu este aplicabil din punct de

vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Instanțele de fond și de apel au cercetat toate probele prezentate de părți, au audiat

inculpatul, partea vătămată O.Văcari, martorii O.Gușu, V.Leangur, I.Antoniuc, I.Popov,

au cercetat actele cauzei și le-au dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității probelor adunate în cauză și care în

ansamblul lor au confirmat vinovăția lui O.Ceban. Conținutul probelor și valoarea lor

probatorie este analizată în textele sentinței și deciziei instanței de apel. Temeiuri de a

pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Astfel, din conținutul hotărîrilor judecătorești rezultă că concluzia de vinovăție a lui

O.Ceban în săvîrșirea infracțiunii imputate s-a tras avînd în vedere declarațiile părții

vătămate, a martorilor sus-menționați, din care rezultă că inculpatul fiind în stare de

6

ebrietate a aplicat forța fizică față de partea vătămată, care își exercita obligațiile de

serviciu, lovindu-l cu pumnul în regiunea feței, i-a rupt epoletul și cîțiva nasturi de la

tunică, fapt ce se confirmă și prin actele cauzei - raportul de expertiză medico-legală nr.7

„D” din 18.01.2001, potrivit căruia acestuia din urmă i-au fost cauzate vătămări corporale

fără cauzarea prejudiciului sănătății, proceselor-verbale de ridicare și cercetare a

uniformei părții vătămate, care suplimentar au fost cercetate în instanța de apel, probe

care, luate în ansamblu, dovedesc vinovăția lui O.Ceban în săvîrșirea infracțiunii imputate,

iar acțiunile lui corect au fost încadrate în prevederile art.349 alin.(l1) Cod penal.

Instanței de apel, conform art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat și detaliat asupra tuturor motivelor apelului, pe care le-a considerat

neîntemeiate, decizia cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus

la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

În atare circumstanțe, Colegiul penal conchide că instanța de apel a examinat

argumentele inculpatului invocate în apel, corect concluzionînd că prima instanță a

adoptat o hotărîre legală, întemeiată și motivată, din care considerente, se apreciază că nu

există temei legal pentru admiterea recurslui ordinar.

Nerecunoașterea vinovăției de către O.Ceban nu echivalează cu achitarea lui, de

vreme ce probele pertinente și concludente, în ansamblu din punct de vedere al coroborării

lor, dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Astfel, Colegiul penal conchide că faptei inculpatului i s-a dat o apreciere și

încadrare juridică corectă, la stabilirea pedepsei instanțele de judecată, în conformitate cu

prevederile art.61, 75 Cod penal, au ținut seama de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, luînd în considerație gravitatea infracțiunii săvîrșite, persoana inculpatului,

circumstanțele atenuante și agravante, iar pedeapsa stabilită este una echitabilă în coraport

cu fapta comisă de care acesta a fost declarat vinovat.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

recursului declarat de procuror, ca fiind declarat peste termen și al inculpatului O.Ceban,

ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate împotriva sentinței Judecătoriei

Briceni din 26 mai 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 aprilie

2013 de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Eremciuc

Ghenadie, ca fiind declarat peste termen și de inculpatul Ceban Oleg, ca fiind vădit

neîntemeiat, în cauza penală privindu-i pe Ceban Oleg și Mudric Mihail.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

7