1ac 40/13 — 188 alin 2 lit c e CP

Prin încheierea Președintelui Curții de apel Comrat Gheorghe Ulianovschi din 11iunie 2013, cauza penală de învinuire a lui A. Chirița în baza art. 188 alin. (2) lit. c) e) Cod penal, a fost repartizată aleatoriu pentru examinare în ordine de apel judecătorilor Gh. Ulianovschi, E. Lazareva și E. Dimina. Judecătorii A. Curdov și E. Lazareva au depus cerere de abținere de la judecarea cauzei pe motiv că, conform deciziei Colegiului penal al Curții de apel Comrat din 15.08.2011, ei au participat la examinarea recursului procurorului declarat împotriva încheierii Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 02.08.2011, prin care a fost înlocuită măsura preventivă arestul în privința învinuitului A. Chirița cu obligarea de nepărăsire a localității. Președintele Curții de Apel Comrat, Gheorghe Ulianovschi, solicită examinarea cererii judecătorilor A. Curdov și E. Lazareva de abținere de la examinarea cauzei penale menționate supra, deoarece este imposibilă formarea unui nou complet de judecată în cadrul Curții de Apel Comrat în care în prezent activează numai patru judecători.

Verificînd declarația de abținere în raport cu prevederile legii, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că aceasta urmează a fi respinsă, reieșind din următoarele considerente. Potrivit art. 33 alin. (2) pct. 5) CPP, judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei și urmează a fi recuzat, dacă el a luat în această cauză hotărîri anterioare judecății în care și-a expus opinia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului. Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 15.08.201, judecătorii Curții de Apel Comrat, A. Curdov și E. Lazareva au participat la examinarea recursului procurorului declarat împotriva încheierii Judecătoriei Ciadîr- Lunga din 02.08.2011, prin care a fost înlocuită măsura preventivă arestul în privința învinuitului A. Chirița cu obligarea de nepărăsire a localității. Din textul deciziei Colegiului penal al Curții de apel Comrat din 15.08.201, rezultă că instanța de recurs a respins recursul declarat de procuror, ca fiind 1 neîntemeiat și, în acest sens și-a motivat soluția fără a se expune asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului A. Chirița. Așa fiind, instanța de recurs a constatat în fapt și în consecință a concluzionat că, argumentele procurorului cu privire: - la anunțarea în căutare a inculpatului; - la gravitatea infracțiunii incriminate; - la antecedentele penale; - la presupunerea că inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanță, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrșească alte infracțiuni, - nu au fost confirmate și, respectiv nu există temeiuri legale pentru al menține pe inculpat în stare de arest. Raportînd aceste circumstanțe la prevederile art. 33 alin. (2) pct. 5) CPP, se relevă că judecătorii Curții de Apel Comrat, A. Curdov și E. Lazareva, la examinarea recursului declarat de procuror, n-au luat în această cauză penală hotărîri în care s-ar fi expus opinia asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului A. Chirița.

În acest context, Colegiul penal, menționează că incompatibilitatea constă în interdicția impusă de lege unui judecător de a participa la judecarea unei anumite cauze penale, ce intră în competența instanței din care face parte, în vederea asigurării imparțialității în judecarea acestei cauze. Reglementînd incompatibilitatea, legiuitorul a instituit o prezumție de lipsa de imparțialitate a judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă ori a dispus prelungirea unei astfel de măsuri în faza de urmărire penală, înlăturînd de la judecarea cauzei acel judecător, care datorită calităților procesuale pe care le-a avut în acea cauză, ar putea manifesta o lipsă de obiectivitate. Asigurarea imparțialității judecătorului instanței în procesul penal se realizează, printre altele, și prin reglementarea expresă a cazurilor de incompatibilitate prevăzute în conținutul art. 33 alin. (3) Cod de procedură penală. Sub acest aspect, practica soluționării incompatibilității s-a modificat, orientîndu-se spre poziția că, judecătorul care a participat la judecarea recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea, prelungirea sau respingerea arestării preventive în cursul urmăririi penale este compatibil să soluționeze cauza penală în apel sau recurs, dacă nu s-a expus asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului, a se vedea decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 19 martie 2013, dosarul nr. 1ra-239/13 în privința lui Pecica Igor. Astfel spus, Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în decizia sa din 19 martie 2013, dosarul nr. 1ra-239/13, a conchis că sub sintagma „ s-a expus asupra vinovăției sau nevinovăției”, nu pot fi interpretate cazurile în care demersul procurorului cu privire la aplicarea măsurii preventive – arestarea preventivă, se întemeiază pe motiv că, - „...inculpatul s-ar putea ascunde și nu se va prezenta la urmărirea penală, deoarece nu este angajat în cîmpul muncii, ar putea influența asupra martorilor, părții vătămate, sau ar distruge probele care urmează a fi acumulate, anterior a fost condamnat și ar putea comite alte infracțiuni”.

Sub aspectul imparțialității judecătorului care s-a pronunțat anterior asupra măsurii preventive arestării preventive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a expus în mai multe cauze, inclusiv în cauza Jasinski vs Polonia, hotărîrea din 20 2 decembrie 2005, în care Curtea a accentuat că „...însăși faptul că un complet de judecată, care judecă în apel cauza, este format din judecători care anterior s-au pronunțat asupra măsurii arestării preventive (luare, prelungire, liberare provizorie) nu constituie în sine o încălcare a prevederilor art.6 § 1 cu privire la imparțialitatea instanței. Or, la momentul dezbaterii privării de libertate judecătorul analizează în mod sumar date existente în dosar în scopul stabilirii dacă există prima facie temeiuri pentru suspiciunea privind comiterea unei infracțiuni de către acuzat. Pe de altă parte, în cazul în care este pronunțată o hotărîre, instanța trebuie să aprecieze dacă probele administrate sunt suficiente pentru a stabili vinovăția acuzatului. Prin urmare suspiciunea și stabilirea formală a vinovăției nu pot fi tratate ca asemănătoare”. Astfel, în speță, judecînd recursul împotriva încheierii Judecătoriei Ciadîr- Lunga din 02.08.2011, privind aplicarea măsurii preventive în cursul urmăririi penale, instanța de recurs nu a înfăptuit o judecată pe chestiunile referitoare la fondului cauzei (vinovăție sau nevinovăție), care să atragă incompatibilitatea sa la judecarea aceleiași cauze în apel sau recurs, dar s-a pronunțat asupra legalității încheierii contestate prin prisma scopului aplicării măsurii preventive prevăzute în art. 175 alin. (2) Cod penal, unde se stipulează că, - „... măsurile preventive sînt orientate spre a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica bănuitul, învinuitul, inculpatul să se ascundă de urmărirea penală sau de judecată, spre aceea ca ei să nu împiedice stabilirea adevărului ori spre asigurarea de către instanță a executării sentinței”. Vis-a-vis de considerentele relevate, potrivit legii, se impune soluția enunțată în concluzie.

Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (3); 35; 49 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D I S P U N E: Respinge declarația de abținere înaintată de judecătorii Curții de Apel Comrat, A. Curdov și E. Lazareva și, retrimite cauza penală în privința inculpatului Chirița Alexandr Piotr condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. c) e) Cod penal, pentru examinare în ordine de apel la Curtea de Apel Comrat. Încheierea nu este susceptibilă de a fi atacată. Președinte Andrei Harghel Judecători Ion Arhiliuc Iurie Diaconu 3