1 re-187/2013 — 311 CPP arest

Prin încheierea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30.03.2013, a fost admis demersul procurorului șef - adjunct al secției conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV a Procuraturii Generale Sibov V., aplicată măsura preventivă - arestul preventiv față de Lupu I., pe un termen de 30 zile, calculându- se termenul până la data de 26.04.2013, ora 20.30, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(2) și (3), art. 248 alin. (5) lit.b), d) Cod penal.

Avocatul Chicu O. în numele învinuitului Lupu I. a contestat cu recurs, încheierea nominalizată, solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi decizii, prin care față de învinuitul Lupu I. să fie aplicată o măsură preventivă - neprivativă de libertate. În motivarea solicitărilor înaintate, recurentul a invocat precum că învinuitul are domiciliu permanent, nu are careva intenții de a comite o altă infracțiune sau de a influența martorii în cauză, nu există careva probe, ce ar atesta necesitatea detenției preventive a învinuitului și neexistând pericolul real de eschivare, iar 1 învinuitul asumându-și obligația de a se prezenta la orice citare a organului de urmărire penală. În același context recurentul a susținut că starea sănătății învinuitului este gravă și acesta necesită tratament medical, însă instanța de fond, la adoptarea încheierii, nu a ținut cont de acest fapt cât și de recomandările CEDO în domeniul aplicării măsurilor preventive.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2013, recursul avocatului Chicu O. a fost respins ca fiind nefondat fiind menținută fără modificări încheierea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 30.03.2013, prin care a fost admis demersul procurorului, șef-adjunct al secției conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI și SV a Procuraturii Generale, Sibov V. și aplicată măsura preventivă - arestul preventiv față de învinuitul Lupu I., pe un termen de 30 zile.

Colegiul penal a constatat, că acuzatorul de stat a prezentat probe verosimile, suficiente și justificate care au permis presupunerea unei existențe riscului real de ingerință a învinuitului în cursul normal al justiției, prin intervenirea în procesul de acumulare a probelor, precum și prin riscul real de a întreprinde alte măsuri și acțiuni în vederea eschivării de la răspundere și pedeapsă penală, sau obținerea unui rezultat mai favorabil sie. De asemenea, Colegiul penal a statutat că privarea provizorie de libertate a învinuitului Lupu I. deși este o ingerință în drepturile garantate de art. 5 CEDO, urmărește un scop legal și, respectiv este una legală, necesară și proporțională pericolului social al faptei, ce i se încriminează și urmărește drept scop desfășurarea normală a urmăririi penale, protejarea persoanelor, participanți la proces, de la acțiunile violente ale învinuitului, acordarea posibilității Organului de Urmărire Penală de a acumula nestingherit probe și păstrarea intactă a acestora, garantarea desfășurării unui proces obiectiv și echitabil, cu adoptarea unei hotărâri întemeiate și legale, precum și garantarea atragerii la răspundere și pedeapsă penală a persoanei vinovate, în cazul unei eventuale condamnări.

Împotriva deciziei nominalizate, avocatul Chicu O. în numele învinuitului Lupu I., în temeiul art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală a declarat recurs în anulare, prin care a solicitat casarea integrală a acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, invocând faptul că, în cadrul adoptării deciziei atacate, a fost comis un viciu fundamental.

În motivarea solicitărilor, recurentul a invocat că, instanța nu a dat apreciere stării sănătății, în care se află învinuitul care este una periculoasă în condiții de detenție, învinuitul este cu un rinichi extirpat, a suferit un micro - insult cranio - cerebral, este lipsit parțial de auz, din cauza cărora învinuitul are în 2 permanență nevoie de îngrijire medicală și administrare a medicamentelor, iar menținerea în stare de arest a învinuitului bolnav, în astfel de condiții este inumană, cauzează suferințe fizice învinuitului și egalează cu un tratament crud și degradant, circumstanțe ignorate de către instanțele de judecată, care egalează cu un viciu fundamental prin încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de CEDO și Constituția RM. Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în baza materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (l), art. 455 alin. (2) pct. 3), 5), art. 3 alin. (l) Cod de procedură penală prevăd că, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fondadică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art. 307-310 Cod de procedură penală, adică în legătură cu examinarea demersurilor privind aplicarea față de învinuit a arestării preventive, arestării la domiciliu sau prelungirea duratei arestării învinuitului nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul în anulare de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal. Conform art. 456 alin. (l), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. 3 Dat fiind faptul că, recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3 ) Cod de procedură penală, Colegiul penal, în numele legii – D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Chicu O. în numele învinuitului Lupu I., împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2013 deoarece este vădit neântemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 19 iunie 2013. Președinte /semnat/ Petru Ursache Judecători /semnat/ Elena Covalenco /semnat/ Nicolae Gordilă 4