1ra-522/2013 — Art. 188 al. 2 lit. b,e,f CP

Examinat în prima instanță: 16.03.2012-29.06.2012

Examinat în instanța de apel: 07.09.2012-13.11.2012

Examinat în instanța de recurs: 09.04.2013- 29.05.2013 CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 iunie 2012, Postica Nicolae Mihai, a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material înaintată de partea vătămată Ghinda Elena a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să se expună separat în procedură civilă, iar cerința privind încasarea prejudiciului moral a fost admisă parțial și dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiului lui Ghinda E. suma în mărime de 5000 lei. Prin aceeași sentință a fost condamnat și Butucel Tudor, însă în privința acestuia hotărîrea nu a fost atacată. 2. Potrivit sentinței, Postica N.M., împreună și în urma înțelegerii prealabile cu Butucel T., la 14 februarie 2012, în jurul orei 22.40, fiind în stare de ebrietate alcoolică, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se în fața scării nr. l al blocului locativ nr. 7, amplasat pe str. Milescu Spătaru, mun. Chișinău, aplicînd un pistol cu gaze de model „Perfecta Mod FBI 8000 cal. 8 mm.”, a atacat-o pe Ghinda Elena și amenințind-o cu pistolul și cu aplicarea violenței periculoase pentru viață și sănătate, în mod deschis a sustras de la ultima, un telefon mobil de model „Sony Ericson Xperia mini” la prețul de 2000 lei și 1 cartela SIM cu nr. 078584525 la prețul de 60 lei, cercei din argint la prețul de 200 lei, două inele din argint la prețul total de 200 lei, portmoneu din piele „Jmonkey” la prețul de 150 lei, în care se afla card bancar de la BC „Banca de Economii” și BC „Eximbank”, 50 dolari SUA, bani în sumă de 350 lei, un flash card de 4 GB la prețul de 280 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună în proporții considerabile în valoare totală de 3988 lei. 3. Nefiind de acord cu sentința în cauză, avocatul Eugenia Barbaroșie, în numele lui Postica N.M., a atacat-o cu apel, solicitînd casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate din prevederile art. 188 alin. (2) Cod penal în cele ale art. 187 alin. (2) Cod penal prin prisma art. 48 Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal, invocând că acesta a recunoscut vina parțial, cu o excepție și anume nu cunoaște nimic despre armă, care a fost luată de Butucel T. În opinia apelantului, aceste circumstanțe au importanță în vederea calificării faptei, aplicarea armei fiind considerat drept exces de autor.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012, a fost respins apelul avocatului ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. Instanța de apel verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, cercetînd suplimentar probele administrate de instanța de fond în raport cu motivele apelului, a conchis că în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, au fost verificate complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, fiind apreciate legal din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor. Instanța de apel a menționat că, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate. Totodată, instanța de apel a considerat ca fiind inadmisibil și declarativ argumentul avocatului, precum că în acțiunile inculpatului nu este componența de infracțiune – tîlhărie, deoarece prin declarațiile părții vătămate și a martorilor, se dovedește prezența în acțiunile acestuia folosirea unui obiect în calitate de armă și anume a unui pistol de gaz, ceea ce relevă un grad sporit de periculozitate socială a făptuitorului, deoarece pentru săvîrșirea infracțiunii s-a recurs la mijloace care să asigure reușita infracțiunii. Legiuitorul prevede și situația în care infractorul, în timpul atacului a amenințat cu aplicarea armei, despre care știa cu certitudine că nu poate fi folosită, neavînd intenția să folosească acest obiect pentru leziunile corporale periculoase pentru viața și sănătatea persoanei, acțiunile lui trebuie calificate în baza art. 188 Cod penal. În opinia instanței de apel, la stabilirea pedepsei de către instanța de fond s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de rolul inculpatului, de personalitatea acestuia, situație în care prevederile art. 90 Cod penal sunt inaplicabile.

Hotărîrile menționate sînt atacate cu recurs ordinar de către inculpatul Postica N.M., care solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi 2 hotărîri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de liberate, invocîndu-și dezacordul la calificarea infracțiunii imputate, deoarece arma depistată la săvîrșirea infracțiunii nu se afla asupra sa și despre existența acesteia a aflat doar în cadrul urmăririi penale, fapt confirmat și de Butucel T., mai mult ca atît, acest argument nu a fost luat în considerație de către instanțele de fond și de apel, fiindu-i aplicată pedeapsă prea aspră. Totodată, recurentul a indicat că este de-acord să restituie părții vătămate prejudiciul cauzat.

Verificând argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului rezultă că inculpatul invocă dezacordul său cu calificarea acțiunilor sale în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, însă Colegiul penal menționează că în conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești. Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanțele de judecată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărîrilor atacate. Instanța de recurs menționează că, instanțele judecătorești au examinat cauza sub toate aspectele complet și obiectiv, făcînd o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, just încadrînd acțiunile lui Postica N.M. în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal — tîlhărie, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvîrșită de două persoane, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost respectate normele de procedură penală, probele decisive fiind obținute în condițiile legii. Argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate și se resping, deoarece instanțele de judecată, dînd o apreciere cuvenită declarațiilor părții vătămate, a martorilor și a materialelor din dosar, just au considerat că există suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii imputate. 3 Referitor la motivul recurentului precum că nu cunoștea despre existența armei, instanța de recurs reține, că just instanța de fond a concluzionat că s-a confirmat învinuirea în partea aplicării armei, deoarece învinuirea în această parte se deduce din declarațiile părții vătămate, care a declarat că a fost atacată de inculpatul Postica N.M., punîndu-i pistolul la tîmplă, iar potrivit procesului- verbal de recunoaștere a obiectului, aceasta a declarat și a recunoscut obiectul infracțiunii, după mărimea și husa din piele de culoare neagră și anume pistolul de model „Perfecta”. Totodată, în recursul său inculpatul critică și pedeapsa stabilită conform art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, sancțiunea căruia prevede închisoare de la 6 la 10 ani. Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. În acest context, Colegiul penal consideră că la stabilirea pedepsei lui Postica N.M.- de 6 ani închisoare pentru infracțiunea comisă, instanțele de judecată au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ce prevăd scopul pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, aplicînd inculpatului o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal. Dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de judecată, nu neapărat înseamnă că soluția conține careva erori de drept. Motivele aduse de către recurent, precum că instanțele de judecată nu au dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs, în art. 427 Cod de procedură penală. Mai mult ca atît, motivele invocate de recurent au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au adus la pronunțarea hotărîrilor judecătorești. 4 Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind corecte concluziile instanței de fond și de apel, deoarece corespund circumstanțelor de fapt ale cauzei, iar hotărîrile atacate sînt legale și întemeiate, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 iunie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012, declarat de către inculpatul Postica Nicolae Mihai, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2013. Președinte semnat Petru Ursache Judecători semnat Nicolae Gordilă semnat Elena Covalenco Copia corespunde originalului. Judecător Nicolae Gordilă 5