1ra-522/2013 — art. 188 al. 2 lit. b,e,f CP

Dosarul nr. 1ra-522/2013

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă și Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 29 iunie 2012 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012, declarat de

către inculpatul

Postica Nicolae Mihai, născut la 26 septembrie 1990,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, com.

Tohatin, str. M. Eminescu 61/1.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

29.05.2013

C O N S T A T Ă:

Postica Nicolae Mihai, a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod

penal la 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material înaintată de partea

vătămată Ghinda Elena a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

să se expună separat în procedură civilă, iar cerința privind încasarea

prejudiciului moral a fost admisă parțial și dispusă încasarea din contul

inculpatului în beneficiului lui Ghinda E. suma în mărime de 5000 lei.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Butucel Tudor, însă în privința

acestuia hotărîrea nu a fost atacată.

prealabile cu Butucel T., la 14 februarie 2012, în jurul orei 22.40, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se în fața

scării nr. l al blocului locativ nr. 7, amplasat pe str. Milescu Spătaru, mun.

Chișinău, aplicînd un pistol cu gaze de model „Perfecta Mod FBI 8000 cal. 8 mm.”,

a atacat-o pe Ghinda Elena și amenințind-o cu pistolul și cu aplicarea violenței

periculoase pentru viață și sănătate, în mod deschis a sustras de la ultima, un

telefon mobil de model „Sony Ericson Xperia mini” la prețul de 2000 lei și

1

cartela SIM cu nr. 078584525 la prețul de 60 lei, cercei din argint la prețul de 200

lei, două inele din argint la prețul total de 200 lei, portmoneu din piele „Jmonkey”

la prețul de 150 lei, în care se afla card bancar de la BC „Banca de Economii” și BC

„Eximbank”, 50 dolari SUA, bani în sumă de 350 lei, un flash card de 4 GB la

prețul de 280 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună în proporții considerabile în

valoare totală de 3988 lei.

numele lui Postica N.M., a atacat-o cu apel, solicitînd casarea parțială a sentinței,

cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate

din prevederile art. 188 alin. (2) Cod penal în cele ale art. 187 alin. (2) Cod penal

prin prisma art. 48 Cod penal și să-i fie stabilită pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod

penal, invocând că acesta a recunoscut vina parțial, cu o excepție și anume nu

cunoaște nimic despre armă, care a fost luată de Butucel T. În opinia apelantului,

aceste circumstanțe au importanță în vederea calificării faptei, aplicarea armei

fiind considerat drept exces de autor.

noiembrie 2012, a fost respins apelul avocatului ca nefondat, cu menținerea

sentinței fără modificări.

Instanța de apel verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, cercetînd suplimentar probele

administrate de instanța de fond în raport cu motivele apelului, a conchis că în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală, au fost verificate complet, sub

toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, fiind apreciate legal din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță a stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Totodată, instanța de apel a considerat ca fiind inadmisibil și declarativ

argumentul avocatului, precum că în acțiunile inculpatului nu este componența

de infracțiune – tîlhărie, deoarece prin declarațiile părții vătămate și a martorilor,

se dovedește prezența în acțiunile acestuia folosirea unui obiect în calitate de

armă și anume a unui pistol de gaz, ceea ce relevă un grad sporit de

periculozitate socială a făptuitorului, deoarece pentru săvîrșirea infracțiunii s-a

recurs la mijloace care să asigure reușita infracțiunii. Legiuitorul prevede și

situația în care infractorul, în timpul atacului a amenințat cu aplicarea armei,

despre care știa cu certitudine că nu poate fi folosită, neavînd intenția să

folosească acest obiect pentru leziunile corporale periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei, acțiunile lui trebuie calificate în baza art. 188 Cod penal.

În opinia instanței de apel, la stabilirea pedepsei de către instanța de fond s-a

ținut cont de gravitatea infracțiunii comise, de rolul inculpatului, de

personalitatea acestuia, situație în care prevederile art. 90 Cod penal sunt

inaplicabile.

inculpatul Postica N.M., care solicită casarea acestora și pronunțarea unei noi

2

hotărîri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de liberate, invocîndu-și

dezacordul la calificarea infracțiunii imputate, deoarece arma depistată la

săvîrșirea infracțiunii nu se afla asupra sa și despre existența acesteia a aflat doar

în cadrul urmăririi penale, fapt confirmat și de Butucel T., mai mult ca atît, acest

argument nu a fost luat în considerație de către instanțele de fond și de apel,

fiindu-i aplicată pedeapsă prea aspră.

Totodată, recurentul a indicat că este de-acord să restituie părții vătămate

prejudiciul cauzat.

penal al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că inculpatul invocă dezacordul său cu

calificarea acțiunilor sale în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e) și f) Cod penal, însă

Colegiul penal menționează că în conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o eroare de drept și nu poate

servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele

judecătorești.

Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanțele de judecată

concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate

în cuprinsul hotărîrilor atacate.

Instanța de recurs menționează că, instanțele judecătorești au examinat

cauza sub toate aspectele complet și obiectiv, făcînd o apreciere probelor în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, just încadrînd

acțiunile lui Postica N.M. în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal — tîlhărie,

adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit

de violența periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate ori de

amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvîrșită de două persoane, cu

aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost

respectate normele de procedură penală, probele decisive fiind obținute în

condițiile legii.

Argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate și se resping, deoarece

instanțele de judecată, dînd o apreciere cuvenită declarațiilor părții vătămate, a

martorilor și a materialelor din dosar, just au considerat că există suficiente probe

care cu certitudine dovedesc vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii

imputate.

3

Referitor la motivul recurentului precum că nu cunoștea despre existența

armei, instanța de recurs reține, că just instanța de fond a concluzionat că s-a

confirmat învinuirea în partea aplicării armei, deoarece învinuirea în această

parte se deduce din declarațiile părții vătămate, care a declarat că a fost atacată de

inculpatul Postica N.M., punîndu-i pistolul la tîmplă, iar potrivit procesului-

verbal de recunoaștere a obiectului, aceasta a declarat și a recunoscut obiectul

infracțiunii, după mărimea și husa din piele de culoare neagră și anume pistolul

de model „Perfecta”.

Totodată, în recursul său inculpatul critică și pedeapsa stabilită conform art.

188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, sancțiunea căruia prevede închisoare de la 6 la

10 ani.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

condamnaților, cît și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, Colegiul penal consideră că la stabilirea pedepsei lui Postica

N.M.- de 6 ani închisoare pentru infracțiunea comisă, instanțele de judecată au

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ce prevăd scopul

pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, aplicînd

inculpatului o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a Codului penal.

Dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de judecată, nu

neapărat înseamnă că soluția conține careva erori de drept. Motivele aduse de

către recurent, precum că instanțele de judecată nu au dat o apreciere cuvenită

probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei pentru

recurs, în art. 427 Cod de procedură penală.

Mai mult ca atît, motivele invocate de recurent au fost obiectul judecării în

instanța de apel, iar materialul probator al cauzei penale dovedește legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept, care au adus la pronunțarea hotărîrilor

judecătorești.

4

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind corecte

concluziile instanței de fond și de apel, deoarece corespund circumstanțelor de

fapt ale cauzei, iar hotărîrile atacate sînt legale și întemeiate, ceea ce impune

soluția inadmisibilității recursului, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 29 iunie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012, declarat de către inculpatul Postica Nicolae

Mihai, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2013.

Președinte semnat Petru Ursache

Judecători semnat Nicolae Gordilă

semnat Elena Covalenco

Copia corespunde originalului.

Judecător Nicolae Gordilă

5