1ra-549/13 — 264 alin.1 Cod penal

Dosarul nr.1ra-549/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 septembrie 2012 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2013 de inculpatul

Crîșmari Eduard Timofei, născut la 29 decembrie

1977, originar și domiciliat r-nul Anenii Noi, s.

Floreni, str. Chișinăului 11, ap. 29;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

3.16.04.2013- 29.05.2013 (instanța de recurs)

Asupra admisibilității recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Crîșmari Eduard a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la 240 (două

sute patruzeci) ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 (un) an.

Acțiunea civilă privind recuperarea prejudiciului material și moral, a fost admisă

parțial, încasîndu-se din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate Cațaveică Ion

prejudiciul material în suma de 8 715,87 (opt mii șapte sute cincisprezece), 87 lei și

prejudiciul moral în sumă de 10 000 (zece mii) lei, în total suma de 18 715,87

(optsprezece mii șapte sute cincisprezece), 87 lei.

Crîșmari Eduard, la 25 iunie 2011, aproximativ la ora 23:15, conducînd automobilul de

model „Mercedes Benz”, cu n/î CT 5636 AT, pe bd. Dacia, mun. Chișinău, din direcția

str. Hristo Botev spre str. Ciuflea și ajungînd la intersecție cu str. București, mun.

Chișinău, la trecerea pentru pietoni, intrînd în zona de acțiune a indicatoarelor rutiere

1.21, 5.50.1- 5.50.2 „Trecere pentru pietoni” RCR și marcajul rutier 1.41.1 „Trecere

pentru pietoni”, nu a manifestat atenție sporită la circulație și nu a cedat trecerea

1

pietonului, prin ce a încălcat prevederile art. 11 lit. f) RCR potrivit căruia

„Conducătorul de vehicul, înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat: f) să

cedeze trecerea pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată. În cazul în

care înaintea trecerii pentru pietoni s-a oprit sau a redus viteza vreun vehicul,

conducătorii altor vehicule care se deplasează pe benzile alăturate pot continua

deplasarea numai asigurîndu-se că în fața vehiculului menționat nu sunt pietoni”, prin

ce a încălcat cerințele art. 3) RCR, potrivit cărora „Participanții la trafic sunt obligați să

respecte regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră,

semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului

Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să

nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care

ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente”, cerințele art. 39 alin.

(1) RCR, potrivit cărora „1) înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei

schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această

manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți

la trafic”, cerințele art. 45 a- 1 RCR, potrivit căruia „Conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie

să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”

și ca urmare, efectuînd manevra de ocolire a unui vehicul neidentificat de către organul

de urmărire penală, care ceda trecerea pietonilor, a comis tamponarea pietonului

Cațaveică Ion, care traversa carosabilul de la dreapta spre stînga, relativ deplasării

unității de transport, nemijlocit pe trecerea de pietoni, cauzîndu-i, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 1983/D din 18 august 2011, vătămări corporale medii.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, pe motiv că

instanța de fond eronat a apreciat probele în cadrul examinării cauzei și nu a ținut cont

de faptul că partea vătămată a încălcat regulile de traversare a părții carosabile în

timpul circulației transportului, astfel nefiind dovedită vinovăția inculpatului.

apelul a fost admis parțial, casată sentința în partea aplicării pedepsei complimentare,

cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care, Crîșmari Eduard a fost condamnat în baza

art. 264 alin. (1) Cod penal la 240 (două sute patruzeci) ore muncă neremunerată în

folosul comunității, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, starea de fapt reținută în

sarcina inculpatului pe art. 264 alin. (1) Cod penal, de către prima instanță a fost

probată la judecarea cauzei integral, inclusiv și prin declarațiile părții vătămate

Cațaveică Ion și ale martorilor Filippov Ivan, Filippov Serghei și Bîtcă Oleg.

Colegiul penal a constatat că, sunt irelevante și nefondate motivele apelantului

privind nevinovăția sa, deoarece acesta, contrar prevederilor pct. 3, 45, 46 al

Regulamentului Circulației Rutiere ignorînd, situația rutieră, nu a luat măsurile

necesare pentru a evita tamponarea pietonului apărut pe partea carosabilului, iar faptul

2

că partea vătămată traversa strada la culoarea roșie a semaforului, nu demonstrează

nevinovăția inculpatului, deoarece dînsul a dispus de posibilitatea de a frîna.

Colegiul penal a menționat că la stabilirea pedepsei inculpatului, prima instanță

a adoptat soluția de aplicare a pedepsei complimentare contrar prevederilor sancțiunii

art. 264 alin. (1) Cod penal, care nu prevede stabilirea acesteia în cazul aplicării muncii

neremunerate în folosul comunității.

Mai mult ca atît, instanța de apel a considerat că nu este necesar de aplicat

inculpatului o pedeapsă mai aspră, deoarece și partea vătămată a încălcat regulile de

circulație, neasigurîndu-se de securitatea traversării carosabilului.

(1) pct. 6) și 9) Cod de procedură penală, se solicită casarea ambelor hotărîri

judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, din motiv

că instanțele de fond nu au dat o apreciere corectă probelor administrate pe cauză ce

dovedesc nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, ambele instanțe

pronunțînd hotărîri ilegale și neîntemeiate, mai mult ca atît, recurentul s-a referit la

starea de fapt, criticînd aprecierea probelor care au stat la baza hotărîrilor atacate.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate și

solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală invocate în recurs și explicarea problemei de drept de importanță

generală adoptată în cauza dată.

În recursul ordinar declarat de inculpat sunt invocate prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 9) Cod de procedură penală, însă nu este specificată care este eroarea

comisă de instanțele de judecată, ce ar motiva casarea hotărîrilor.

Autorul recursului a invocat cu totul alte argumente care nu-și găsesc reflectare

în temeiurile menționate în art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanțele

judecătorești nu au dat o apreciere corectă probelor administrate pe cauză, de aceea

consideră că a fost incorect condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.

Este de menționat că un asemenea temei nu este prevăzut de lege pentru a

judeca cauza în ordine de recurs.

Argumentele invocate referitor la procedura de apreciere a probelor, țin de starea

de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanțelor de fond.

Astfel, instanțele de judecată, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul

urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca concluzia despre

vinovăția lui Crîșmari Eduard în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(1)

Cod penal, să fie justă și întemeiată.

În susținerea acesteia, instanțele de judecată corect au respins argumentul

inculpatului despre nevinovăția sa, el fiind combătut prin materialele cauzei și anume,

prin declarațiile părții vătămate Cațaveică Ion, ale martorilor Filippov Ivan, Filippov

Serghei și Bîtcă Oleg, acestea fiind consecutive, corelează între ele și în coraborare cu

procesul- verbal de cercetare la fața locului din 26 iunie 2011 (f.d. 6-7); schema locului

3

accidentului rutier și tabelul fotografic (f.d. 8-12); raportul de expertiză medico-legală

nr. 1983/D din 10 august 2011 (f.d. 300) care indică că leziunile corporale cauzate în

urma accidentului rutier părții vătămate Cațaveică Ion, au fost calificate drept medii.

Mai mult ca atît, anume circumstanțele create îl impuneau pe inculpat să

procedeze în conformitate cu prevederile art. 45 pct. (1), (2) Regulamentului

Circulației Rutiere, adică să reducă viteza, sau chiar să oprească mijlocul de transport

condus de el, fapt ce i-ar fi dat posibilitate reală de a se conforma Regulilor de

Circulație Rutieră.

Colegiul penal menționează că, instanța de apel corect a casat parțial sentința în

latura aplicării pedepsei complimentare, deoarece sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod

penal nu prevede stabilirea acesteia în cazul aplicării pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Astfel, sunt juste concluziile instanței de apel prin care aceasta a fost exclusă,

fiind menținută doar pedeapsa principală.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu este vinovat de comiterea

infracțiunii pentru care a fost condamnat, sunt neîntemeiate și contravin materialelor

din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea, de

vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere

al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii

imputate.

La stabilirea pedepsei lui Crîșmari Eduard, s-a ținut cont pe deplin de

prevederile art. 75 Cod penal, fiindu-i aplicată de către instanța de apel o pedeapsă

echitabilă, adecvată personalității inculpatului, faptelor comise, dar și circumstanțelor

cauzei.

În asemenea condiții recursul urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Crîșmari Eduard

împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 27 septembrie 2012 și a

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2013, în cauza

penală în privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2013.

Președinte Judecător Judecător

(semnătura) (semnătura) (semnătura)

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Ghenadie Nicolaev

4

5