1 ra-584/2013 — 145 alin. 2, 155 CP

1 ra-584/2013 — 145 alin. 2, 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-584/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Iurie Diaconu, Nicolae Gordilă,

examinînînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Denisenco Albert împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bender din 05 iunie 2012, în cauza penală în privința lui,

Denisenco Albert Vorfolomei, născut la 08 iunie 1968,

originar din mun. Chișinău și locuitor al s. Ruseni, r-nul

Anenii Noi, str. Păcii 18, ap. 2,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

instanță)

apel)

(instanța de recurs)

apel)

recurs)

C O N S T A T Ă :

fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 151 alin (4) și

155 Cod penal, stabilindu-i-se următoarea pedeapsă:

- în baza art. 151 alin. (4) Cod penal – 11 ani închisoare;

- în baza art. 155 Cod penal – 2 ani închisoare;

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, 13 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

februarie 2010 spre 06 februarie 2010, în jurul orelor 04:00, fiind în stare de ebrietate

alcoolică și aflându-se la domiciliul cet. Polianova Tatiana din or. Anenii Noi, str. M.

Frunze 5, în virtutea relațiilor ostile apărute între inculpat și cet. Leșciova Marina,

având drept scop provocarea leziunilor corporale grave pentru viață și sănătate,

intenționat i-a aplicat ultimei multiple lovituri cu pumnii în regiunea facială și a

1

capului, cauzându-i vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și sănătate, sub

formă de multiple plăgi a cavității bucale și a buzelor, fractura oaselor nazale și

fractura dublă a mandibulei, care a condiționat o aspirație cu sânge ce a dus la asfixie

mecanică în rezultatul căreia victima a decedat pe loc.

Tot el, Denisenco Albert în noaptea zilei de 05 februarie 2010 spre 06 februarie

2010 în jurul orei 04:30 fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se la domiciliul

cet. Polianova Tatiana din or. Anenii Noi, str. M. Frunze 5, după săvârșirea omorului

cet. Leșciova Marina urmărind scopul ascunderii urmelor infracțiunii comise,

exprimată prin eliminarea martorului ocular și anume a cet. Polianova Tatiana, care

este mama cet. Leșciova Marina, a luat un cuțit de bucătărie și a amenințat-o pe

ultima cu omor, limitându-i accesul la ieșirea din domiciliu și creându-i obstacole să

apeleze la ajutorul persoanelor terțe, prin urmare existând pericol real a realizării

acestei amenințări.

Polianova Tatiana, care au solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Denisenco Albert să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. e) și j) Cod penal, la

16 ani închisoare, în baza art. 155 Cod penal la 2 ani închisoare, iar conform art. 84

alin. (1) Cod penal, definitiv să-i fie stabilită pedeapsa de 18 ani închisoare cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În susținerea apelurilor procurorul și succesorul părții vătămate Polianova

Tatiana au invocat că, moartea Marinei Leșciova a survenit îndată după aplicarea

loviturilor de către inculpat, iar prima instanță nu a luat în considerație acest fapt,

inclusiv și caracterul leziunilor corporale pricinuite victimei, cu atît mai mult că

victima era invalid de gradul I din copilărie, care se datorează handicapului fizic și

psihic și se afla la evidența medicului, fapt cunoscut de către inculpat.

apelurile procurorului și succesorului părții vătămate Polianova Tatiana au fost

admise, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Denisenco Albert a fost condamnat în baza art. art. 145 alin. (2) lit. e) și j) și

155 Cod penal, stabilindu-i-se pedeapsa în baza art. 145 alin. (2) lit. lit. e), j) Cod

penal - 13 ani închisoare, iar în baza art. 155 Cod penal - 2 ani închisoare. Potrivit art.

84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total al pedepselor

aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă - 15 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

sentinței, instanța de fond corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept și just

a tras concluzia că inculpatul Denisenco Albert cu o deosebită cruzime a aplicat

victimei Leșciova Marina multiple lovituri cu pumnii în regiunea facială și a capului

în urma cărora ultima a decedat, însă incorect a recalificat acțiunile inculpatului

Denisenco Albert de la prevederile art. 145 alin. (2) lit. e) și j) Cod penal în cele

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod Penal.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de vedere al coroborării lor.

2

Argumentele inculpatului Denisenco Albert, precum că nu a avut intenția de a o

omorî pe Leșciova Marina puse la baza sentinței, instanța de apel le-a respins, luîndu-

se în considerație caracterul leziunilor corporale pricinuite victimei și a mecanismului

omorului, inclusiv reieșind din faptul că moartea a survenit în rezultatul asfixiei

mecanice.

temeiul art. 427 alin (1) pct. 12) CPP, a solicitat casarea deciziei cu menținerea

sentinței.

În susținerea recursului, inculpatul a invocat că niciodată nu a avut intenția de a

săvîrși omor intenționat a lui Leșciova Marina și nu a supus victima torturii, nu i-a

aplicat victimei acțiuni cu o deosebită cruzime sau sadice, considerînd că aceste

argumente au fost pe deplin demonstrate în ședința de judecată a instanței de fond.

ianuarie 2012 a fost admis recursul ordinar declarat de către inculpat, casată decizia

instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

instanței de apel urma să fie expusă concluzia generală a instanței pe marginea

apelului și temeiurile de fapt și de drept precum și motivele adoptării soluției

respective, fapt ce nu a fost respectat.

S-a mai indicat argumentul precum, în cazul admiterii apelului cu rejudecarea

cauzei, era necesar ca decizia să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat instanța

pronunțînd hotărîrea, să fie indicate motivele din care acestea urmau a fi reapreciate

ori respinse ca probe. În partea descriptivă decizia trebuia să corespundă tuturor

cerințelor art. 394 din Codul de procedură penală, nerespectarea acestor cerințe

echivalînd cu nerezolvarea fondului apelului.

În acest sens, Colegiul penal a constatat că contrar pct.1) alin. (1) art. 394 Cod

de procedură penală, partea descriptivă a hotărîrii de condamnare nu cuprindea

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul,

modul săvîrșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

or, aceste constatări pe capătul de acuzare incriminat lui Denisenco A. în baza art.

145 alin. (2) lit. e) și j) Cod penal, au rămas expuse doar în rechizitoriu (vol.1,

f.d.150), pe cînd instanța de fond a constatat o altă stare de fapt încadrată în baza

art.151 alin. (4) Cod penal.

S-a evidențiat că, instanța de apel, doar la descrierea probatoriului a indicat că,

„ ... trage concluzia că inculpatul Denisenco Albert, cunoscând despre faptul că

victima Leșciova Marina este invalid de gradul unu din copilărie, i-a aplicat multiple

lovituri cu pumnii...”, (vol.1, f.d. 210), însă această concluzie, nu s-a echivalat cu

respectarea cerințelor stipulate la pct.1) alin.(1) art.394 Cod de procedură penală.

La fel, s-a constatat că odată ce instanța de apel n-a dispus menținerea sentinței

primei instanțe în partea condamnării lui Denisenco A. în baza art. 155 Cod penal, dar

a casat sentința și în această parte, rejudecînd cauza și pronunțînd o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care l-a condamnat pe inculpat în

baza art. 155 Cod penal la 2 ani închisoare, - aceasta era obligată să respecte cerințele

stipulate la pct.1) alin. (1) art. 394 Cod de procedură penală, fapt ce nu a fost atestat

din textul deciziei adoptate.

3

În consecința celor expuse s-a stabilit că instanța de recurs a fost lipsită de

posibilitatea de a trage concluzii privitor la corectitudinea încadrării juridice de

către instanța de apel și anume în aspectul dacă probele, la care s-a făcut trimitere

în conținutul deciziei contestate, au confirmat starea de fapt incriminată

inculpatului în rechizitoriu.

Această eroare de drept, comisă de instanța de apel s-a înscris în prevederea

art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală - hotărîrea atacată nu cuprinde

toate motivele pe care se întemeiază soluția, - eroare de drept care a fost temei de

recurs și care nu a putut fi corectată de instanța de recurs, motiv pentru care decizia

instanței de apel a fost casată și dispusă rejudecarea cauzei în ordine de apel.

S-a mai constatat și faptul că instanța de apel, examinînd apelul declarat de

partea acuzării, rejudecînd cauza, l-a condamnat pe Denisenco A. pentru o infracțiune

mai gravă, încadrată în prevederile art. 145 alin. (2) lit. e) și j) Cod penal, care se

pedepsește cu închisoare de la 12 la 20 de ani sau cu detențiune pe viață, însă n-a

dispus audierea acestuia.

Potrivit art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în limitele prevederilor

arătate în alin. (1), instanța de apel era obligată ca, în afară de temeiurile invocate și

cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei,

însă fără a înrăutăți situația apelantului.

În hotărîrea „Ekbatani împotriva Suediei” din 26 mai 1988, Curtea Europeană,

a menționat că atunci când o instanță de apel este sesizată cu soluționarea unei cauze

în fapt și în drept și este învestită să analizeze în ansamblul ei problema vinovăției

sau a nevinovăției, ea nu poate, din motive de echitate a procesului, să decidă asupra

acestor probleme fără aprecierea directă a mărturiilor prezentate personal de inculpat.

Însă, instanța de apel, a dat o nouă interpretare depozițiilor inculpatului, (a se

vedea textul deciziei adoptate f.d. 210), care susținea în fața primei instanțe că fapta

lui în latura obiectivă și subiectivă se încadrează în infracțiunea de vătămare

intenționată gravă a integrității corporale, care a provocat decesul victimei.

Prin urmare, în atare circumstanțe, instanța de apel rejudecînd cauza, întru

respectarea dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, nu putea dispune

condamnarea inculpatului Denisenco Albert în baza art. 145 alin. (2) lit. e) și j) Cod

penal, fără audierea acestuia.

declarate de către procuror și partea vătămată, menținută sentința în partea

condamnării inculpatului în baza art. 155 Cod penal la 2 (doi) ani închisoare, casată

parțial sentința în partea condamnării inculpatului în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal, rejudecată cauza în această parte și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

- Denisenco A. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 145 alin. (2) lit. e) și j) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii pe un

termen de 13 (treisprezece) ani. În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul total al pedepselor aplicate, inculpatului i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 15 (cincisprezece) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Astfel instanța de apel a constatat că inculpatul Denisenco Albert Varfolomei în

noaptea zilei de 05 februarie 2010 spre 06 februarie 2010, în jurul orei 04.00, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul lui Polianova Tatiana Vladimir,

4

amplasat în or. Anenii Noi, str. M. Frunze,nr.5, în virtutea relațiilor ostile, urmărind

scopul omorului lui Leșciova Marina Serghei, născută la 19.06.1986, care era -

pensionară de invaliditate de gr.l, fapt despre care acesta știa cu certitudine și cu care

deținea relații Ide concubinaj, profitând de starea'de neputință cunoscută și evidentă a

acesteia, care se datorează handicapului fizic și psihic, a doborât-o la podea în salonul

bucătăriei și acționând cu o deosebită cruzime, aplicându-i ultimei multiple lovituri cu

pumnii în regiunea facială și a capului, cauzându-i vătămări corporale grave,

periculoase pentru viață și sănătate sub formă de multiple plăgi a cavității bucale și a

buzelor, fractura oaselor nazale și fractura dublă a mandibulei, care au condiționat o

aspirație cu sânge, ceea ce a dus la asfixie mecanică, în rezultatul căreia victima a

decedat pe loc.

Tot el, Denisenco Albert Varfolomei, în noaptea zilei de 06 februarie 2010, în jurul

orei 04.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se la domiciliul lui Polianova

Tatiana Vladimir, după săvârșirea omorului lui Leșciova Marina Serghei, urmărind

scopul ascunderii urmelor infracțiunii comise, exprimată prin eliminarea martorului

ocular Polianova Tatiana Vladimir, care i este mama victimei, a luat un cuțit de

bucătărie și a amenințat-o pe ultima cu omor, limitându-i accesul la ieșirea din

domiciliul și creându-i obstacole să apeleze la ajutorul altor persoane terțe, prin

urmare existând pericolul real a realizării acestei amenințări.

probelor administrate în cadrul examinării cauzei atît în instanța de fond, cît și în cea

de apel, s-a constatat cu certitudine că inculpatul, cunoscînd despre faptul, că victima

Leșciova Marina este invalid de gradul I din copilărie, care se datorează handicapului

fizic și psihic aflîndu-se la evidență, starea ei de neputință, i-a aplicat mai multe

lovituri cu pumnii în regiunea facială și a capului, cauzîndu-i multiple plăgi a cavității

bucale și a buzelor, fractura oaselor nazale și a mandibulei, care a condiționat o

aspirație cu sînge, ce a dus la asfixie mecanică, în rezultatul căreia victima a decedat

pe loc, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-legală nr. 040-2010 din 16

februarie 2010 (f.d. 88-89).

Instanța de apel a mai concluzionat că la pronunțarea sentinței, instanța de fond

n-a luat în considerație faptul că timpul survenirii morții victimei de la momentul

pricinuirii leziunilor corporale este foarte mic și moartea ultimei a survenit imediat.

Totodată afirmațiile inculpatului, precum că el nu a avut intenția de a omorî pe

victimă, au fost apreciate critic, deoarece ele se combat prin caracterul leziunilor

corporale pricinuite victimei și a mecanismului omorului, inclusiv reieșind din faptul

că moartea a survenit în rezultatul asfixiei mecanice.

Instanța de apel a constatat aceste împrejurări în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința judiciară cu

respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat apreciere

justă, cu respectarea prevederilor art. 101 din Codul de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce și

a stabilit cu certitudine, toate aspectele de fapt și de drept.

solicită casarea ei și emiterea unei noi hotărîri prin care să fie recalificată fapta sa de la

art. 145 alin. (2) lit. e) și j) Cod penal la art. 151 alin. (4) Cod penal și să fie achitat în

baza art. 155 Cod penal.

5

În motivarea recursului, inculpatul a indicat faptul că nu a avut intenția de a

omorî concubina, iar învinuirea sa în baza art. 155 Cod penal este o înscenare

organizată de către partea vătămată Polianova Tatiana și procuror.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că instanța de apel corect a constatat faptul că motivele

recurentului ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum că incorect au fost apreciate

probele cauzei, sunt inadmisibile, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu

echivalează cu achitarea lui, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui Denisenco A.

în comiterea infracțiunilor imputate.

Totodată Colegiul penal reține și faptul că argumentele expuse de recurent au

fost pe deplin examinate de către instanța de apel, care, apreciind toate probele din

dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală,

s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor. Aceleași argumente au fost obiectul

examinării în instanța de recurs ordinar și motivat apreciate ca vădit neîntemeiate.

Astfel toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind vinovăția condamnatului în comiterea infracțiunilor imputate

rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză, hotărîrile contestate nefiind

afectate de erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

penală,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Denisenco Albert

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 05 iunie 2012 în

cauza penală privindu-l pe Denisenco Albert Vorfolomei, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 iunie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Nicolae Gordilă

Copia corespunde originalului

Judecător Petru Ursache

6