1ra-536/2013 — Art. 151 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 06 decembrie 2012, Fotachi Stipan Alexei a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 13 (treisprezece) ani închisoare în penitenciar de tip închis.

În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate, a constatat că Fotachi Stipan, la data de 30 mai 2012, ora exactă nu a fost posibil de stabilit, aflîndu-se la domiciliul său în s. Seliște, r-nul Nisporeni, din relații ostile, în urma unei cerți cu fratele său, Fotachi Vasile, intenționat, cu scopul vătămării grave a integrității corporale, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale grave periculoase pentru viață, care au avut legătură cauzală directă cu decesul ultimului, la 31 mai 2012.

Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul și avocatul Nastas Tatiana în numele acestuia, prin care au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Fotachi Stipan. Apelanții au invocat faptul că inculpatul a fost impus să recunoască vina la urmărirea penală deoarece în privința sa a fost aplicată forța fizică. Mai mult ca atît, prima instanță a dat o apreciere greșită probelor administrate la materialele cauzei, 1 nefiind luat în considerație faptul că, nu există martori care ar fi văzut circumstanțele maltratării părții vătămate, sentința de condamnare fiind bazată doar pe presupuneri.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2013, apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului și a încadrat acțiunile lui în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, ca „vătămare intenționată gravă a integrității corporale, care a provocat decesul victimei”.

În recursul ordinar declarat de inculpat, se solicită casarea ambelor hotărîri judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare de sub învinuirea de comitere a infracțiunii incriminate, din motiv că, acesta a fost impus să recunoască vina la urmărirea penală întrucît în privința lui a fost aplicată forța fizică, instanțele de fond nu au dat o apreciere corectă probelor administrate pe cauza dată, sentința de condamnare s-a bazat doar pe presupuneri.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală invocate în recurs și explicarea problemei de drept de importanță generală adoptată în cauza dată. În recursul ordinar declarat de inculpat nu este specificat în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanțele de judecată, ce ar motiva casarea hotărîrilor. Autorul recursului a invocat cu totul alte argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile menționate în art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanțele judecătorești nu au dat o apreciere corectă probelor administrate pe cauza dată, de aceea consideră că a fost incorect condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal. Este de menționat că un asemenea temei nu este prevăzut de lege pentru a judeca cauza în ordine de recurs. Argumentele invocate referitor la procedura de apreciere a probelor, țin de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanțelor de fond. Astfel, instanțele de judecată, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Fotachi Stipan Alexei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, să fie justă și întemeiată. În susținerea acesteia, instanțele de judecată corect au respins argumentul inculpatului despre nevinovăția sa, el fiind combătut prin materialele cauzei și anume, prin declarațiile succesorului părții vătămate Scutelnic Angela, ale martorilor Fotachi Elena, Țernă Maria, Cataraga Piotr, Dimova Maria, Negură Andrei, Croitoru Andrei, acestea fiind consecutive, corelează între ele și sunt în coraborare cu: - procesul- verbal de cercetare la fața locului din 31 mai 2012 și planșa fotografică (vol. 1, f.d.12- 19); - raportul de expertiză medico-legală nr. 71/D din 28 iunie 2012, conform căruia 2 vătămările corporale grave periculoase pentru viață, au legătură cauzală directă cu decesul părții vătămate (vol. 1, f.d. 36); - raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 320a-2012 din 19 iunie 2012, conform căruia inculpatul a fost recunoscut responsabil de infracțiunea de care este învinuit (f.d. vol. 1, f.d. 37-38). Nu poate fi reținut argumentul recurentului precum că, a fost maltratat la urmărirea penală de către colaboratorii de poliție, or aceste circumstanțe au fost verificate și prin ordonanța din 29 iunie 2012 (vol. 1, f.d. 141-143), s-a dispus de a nu porni urmărirea penală privind aplicarea forței fizice de către comisarul adjunct al CPR Nisporeni, Andronachi Sergiu, din motivul lipsei elementelor componenței de infracțiune, nefiind contestată de către inculpat. Sunt juste argumentele instanței de apel despre faptul că partea apărării, deși în apelul declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie achitat, acesta n-a solicitat administrarea de probe noi sau cercetarea suplimentară a probelor administrate de instanța de fond, care i-ar fi permis instanței de apel reluarea judecării cauzei potrivit regulilor generale prevăzute pentru prima instanță. Din aceste considerente, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate afirmațiile recurentului precum că sentința de condamnare este bazată pe presupuneri. Prin urmare, argumentele recurentului, precum că nu este vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, sunt neîntemeiate și contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea, de vreme ce există probe pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției just a fost apreciată de instanțele de judecată ca o tactică de apărare a acestuia. La stabilirea pedepsei lui Fotachi Stipan, s-a ținut cont pe deplin de prevederile art. 75 Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă, adecvată personalității inculpatului, faptelor comise, dar și circumstanțelor cauzei. Recurentul invocă în recursul ordinar aceleași motive indicate în apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus și le-a respins întemeiat. Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție constată, că recursul inculpatului urmează a fi declarat inadmisibil, fiindcă argumentele invocate sunt vădit neîntemeiate.

Din aceste motive, în conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, Colegiul Penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Fotachi Stipan Alexei împotriva sentinței Judecătoriei Nisporeni din 06 decembrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 ianuarie 2013, în cauza penală în privința sa, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la12 iunie 2013. Președinte Judecător Judecător (semnătura) (semnătura) (semnătura) Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă Copia corespunde originalului Judecător: Ghenadie Nicolaev 3 4