1ra-443/2013 — art. 287 al.1, 2, art. 151 al.1 CP

1ra-443/2013 — art. 287 al.1, 2, art. 151 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-443/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc, Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Sveatoslav

Moldovan,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 07 iunie 2012, în cauza penală

privindu-le pe

Gogu Liuba Serghei, născută la 21 august 1959,

originară din Ucraina, domiciliată în or. Căușeni, str.

M. Varlaam 64 „A”

și

Gogu Elena Victor, născută la 09 martie 1989,

originară și domiciliată în or. Căușeni, str. M.

Varlaam 64 „A”.

Termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță de la 03.01.11 pînă la 09.12.11;

- instanța de apel de la 20.02.12 pînă la 07.06.12;

-instanța de recurs de la 21.03.13 pînă la 21.05.13.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Dumitru Graur, care a solicitat admiterea recursului în sensul

declarat.

Avocații Valentina Arnaut în numele inculpatei Gogu Elena și Tamara Rotaru

în numele inculpatei Gogu Liuba, care au solicitat respingerea recursului, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Inculpatele Gogu Liuba și Gogu Elena, solicitînd respingerea recursului.

C O N S T A T Ă :

penal în privința lui Gogu Liuba, învinuită de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art. 287 alin. (1), 287 alin. (2) lit. b), 152 alin. (1) Cod penal și a inculpatei Gogu

Elena, învinuită de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) Cod penal a

fost încetat, din motiv că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere

penală.

Gogu Elena au fost învinuite de comiterea infracțiunilor în următoarele

circumstanțe.

La 12 mai 2010, în jurul orei 13:00, Gogu Liuba aflîndu-se pe teritoriul pieței

nr. 1 din centrul or. Căușeni, încălcînd grosolan ordinea publică, în prezența mai

multor persoane, invocînd un motiv neînsemnat, dînd dovadă de o obrăznicie

deosebită, a inițiat cearta cu Haritonova Maria, numind-o cu cuvinte necenzurate, i-

a aplicat concomitent lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului.

La cerințele legale ale lui Focșa Agafia de a înceta acțiunile huliganice, Gogu Liuba

nu a reacționat, aplicîndu-i și acesteia cîteva lovituri, în rezultatul cărora aceasta și-

a pierdut echilibru, căzînd jos.

Tot ea, la 12 mai 2010, în jurul orei 14:00, împreună cu fiica sa, Gogu Elena, în

fața blocului de locuit nr. 108, din str. Mihai Eminescu din or. Căușeni, încălcînd

grosolan ordinea publică, în prezența mai multor persoane, dînd dovadă de lipsă

de respect față de societate, invocînd un motiv neînsemnat, i-au aplicat lui

Haritonova Maria lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului. La

cerințele legale ale lui Focșa Agafia de a înceta acțiunile huliganice, inculpatele nu

au reacționat, aplicîndu-i și acesteia lovituri pe diferite părți ale corpului.

Tot ea, Gogu Liuba, la 12 mai 2010, în jurul orei 14:30, în timpul acțiunilor

huliganice din fața blocului de locuit nr. 108, str. M. Eminescu, or. Căușeni, avînd

scopul cauzării de leziuni corporale, i-a aplicat lui Haritonova Maria multiple

lovituri cu picioarele pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i în consecință, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 086/D, echimoze pe față, corp, a

membrelor superioare și inferioare, fractură închisă a condilului intern a gambei pe

dreapta, leziuni ce se califică ca vătămări corporale medii.

Pentru faptele descrise inculpatele au fost puse sub învinuire, Gogu Liuba în

baza art. 287 alin. (1), 287 alin. (2) lit. b), 151 alin. (1) Cod penal, iar Gogu Elena în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal.

fost dovedită pe deplin, însă în ședința de judecată s-a constatat că inculpatele au

fost recunoscute în calitate de bănuite la 22 iunie 2010, 24 iunie 2010 și 28 iunie

2010, dar au fost puse sub învinuire la 29 decembrie 2010, astfel, în cadrul urmăririi

penale au fost încălcate prevederile art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

care stipulează că organul de urmărire penală nu este în drept să mențină în

calitate de bănuit persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de

recunoaștere în această calitate mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului

General și al adjuncților săi - mai mult de 6 luni, acestea fiind considerate de către

prima instanță ca circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Gogu Liuba

să fie condamnată în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare, în baza art.

287 alin. (2) lit. b) Cod penal la 3 ani închisoare, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal

la 2 ani închisoare, iar conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial, de stabilit pedeapsă definitivă de 5 ani închisoare și conform art. 90

Cod penal, executarea pedepsei de suspendat condiționat pe un termen de probă

de 3 ani, iar Gogu Elena să fie recunoscută culpabilă de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. 2 lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare și conform art. 90

Cod penal, executarea pedepsei de suspendat condiționat pe un termen de probă

de 1 an. Acțiunea civilă înaintată de părțile vătămate privind recuperarea

prejudiciului material și recuperarea pagubei morale de admis integral, pe motiv că

instanța de judecată incorect a încetat procesul penal.

Apelantul a considerat că motivele expuse în sentința de încetare contravin

prevederilor legii, deoarece la data punerii sub învinuire a lui Gogu Liuba si Gogu

Elena era în vigoare și aplicabil alin. (6) al art. 63 Cod de procedură penală, care

prevedea posibilitatea punerii sub învinuire în cazul acumulării ulterioare a

probelor suficiente și după expirarea termenului de 3 luni de aflare a persoanei ca

bănuit, prevedere care a fost respectată de organul de urmărire penală.

Mai mult ca atît, procurorul a invocat că prima instanță încetînd procesul

penal de învinuire a inculpatei Gogu Liuba in baza art. 287 alin. ( 2) lit. b) și 152

alin. (l) Cod penal și în privința lui Gogu Elena în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal, iar referitor la art. 287 alin. (l) Cod penal in privința lui Gogu Liuba instanța

nici nu s-a expus.

a fost respins apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

de procedură penală, și-a motivat soluția adoptată prin aceea că, instanța de fond

corect a apreciat probele acumulate, respectînd art. 101 Cod de procedură penală,

(1) fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu- din punct de

vedere al coroborării lor, (2) reprezentantul organului de urmărire penală sau

judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege.

Colegiul penal a considerat că instanța de fond, în baza probelor

administrate, a stabilit cu certitudine vinovăția ambelor inculpate, însă a constatat

în mod întemeiat că au existat circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală conform art. 391 alin. (l) pct. 6),

art. 63 alin. (2) pct. 3) și alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece Gogu Liuba și

Gogu Elena au fost recunoscute în calitate de bănuite la data de 22 iunie 2010 și 24

iunie 2010 și, respectiv, la 28 iunie 2010, însă, în baza ordonanței procurorului din

29 decembrie 2010, ambele inculpate au fost puse sub învinuire depășind termenul

de 3 luni.

Astfel, instanța de apel a menționat că, conform art. 251 alin. (l) Cod de

procedură penală, încălcarea prevederilor legale, care reglementează desfășurarea

procesului penal, atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a

comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decît prin

anularea acelui act.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care a solicitat

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către această instanță,

invocînd că instanța de apel nu a apreciat la nivelul cuvenit probele prezentate de

acuzare, care demonstrează cu certitudine culpabilitatea inculpatelor și neîntemeiat

a fost menținută sentința instanței de fond privind încetarea procesului penal în

privința acestora, conform art. 391 alin. (l) pct. 6) Cod de procedură penală.

Recurentul și-a motivat recursul prin faptul că, în conformitate cu

prevederile art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului

penal se aplică legea care este în vigoare la momentul desfășurării urmăririi penale

sau judecării cauzei de către instanța de judecată, astfel, în momentul în care

inculpatele au fost recunoscute în calitate de bănuite, alin. 6 al art. 63 din Codul de

procedură penală, era în vigoare, ulterior, conform Hotărîrii Curții Constituționale

nr. 26 din 23 noiembrie 2010, au fost declarate neconstituționale, însă aceste

prevederi, conform normei procesual penală sus menționată, acționează numai

pentru hotărîrile pronunțate după intrarea în vigoare a legii și nu au efecte asupra

hotărîrilor pronunțate pînă la această dată, de aceea, în opinia procurorului, a avut

loc o încălcare de procedură esențială.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel. Astfel, în pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de

Justiție din 30 octombrie 2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza

penală”, este atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă

s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

legale pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal lărgit conchide că în cauza dată și-au găsit reflectare

prevederile normei enunțate mai sus, eroarea dată afectînd soluția instanței de apel

care urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei, din următoarele

considerente.

Instanța de fond a adoptat în cauza penală de învinuire în privința lui Gogu

Liuba, învinuită în baza art. 287 alin. (1), 287 alin. (2) lit. b), 152 alin. (1) Cod penal

și Gogu Elena, învinuită în baza art. 287 alin. (2) Cod penal, o sentință de încetare

conform art. 391 alin. (l) pct. 6) Cod de procedură penală, pe care instanța de apel a

menținut-o fără modificări.

În acest context, Colegiul penal ține necesar de a menționa că inculpatele

Gogu Liuba și Gogu Elena au fost recunoscute în calitate de bănuite la 22 iunie

2010, 24 iunie 2010 și, respectiv, la 28 iunie 2010 și puse sub învinuire la 29

decembrie 2010, însă conform art. 64 alin. (2), pct. 19) Cod de procedură penală,

dînsele aveau dreptul să atace, în modul stabilit de lege (art. 313 Cod de procedură

penală), acțiunile și hotărîrile organului de urmărire penală. Acest drept, conform

pct. 27 alin. (2) art. 66 Cod de procedură penală, li s-au păstrat și dispuneau de el și

atunci cînd aveau calitatea de învinuite. Nici la una din aceste faze a procesului

penal, inculpatele ori avocații lor, nu au atacat cu plîngeri actele procedurale

privitor la calitatea de bănuite.

Astfel, conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual.

Instanța de recurs conchide că, fondarea de către instanțele de fond și de apel

a soluțiilor de încetare a procesului penal în situațiile cînd nu s-au respectat, de

către procuror, prevederile legale privind respectarea termenului de menținere a

persoanei în calitate de bănuit, ca o circumstanță care exclude sau condiționează

pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, prezintă o interpretare

greșită a pct. 6) din art. 391 Cod de procedură penală, normă în care sunt

enumerate cazurile concrete de încetare a procesului penal și numai pct. 6) face

trimitere și la alte circumstanțe ale cauzei penale care exclud total ori condiționează

acțiunea organelor competente – de a porni urmărirea penală și tragerea persoanei

la răspundere penală ori, după caz, refuzul în adoptarea acestei soluții.

Temeiurile care exclud efectuarea urmăririi penale sunt prevăzute și de art.

275 Cod de procedură penală, în care pct. 9) repetă conținutul pct. 6) al art. 391 Cod

de procedură penală, însă cu o importantă concretizare, și anume, că alte

circumstanțe care exclud sau condiționează efectuarea urmăririi penale să fie

“prevăzute de lege”.

Astfel, soluțiile instanțelor de judecată de încetare a procesului penal în

temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sunt nejustificate.

Mai mult ca atît, din conținutul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bender, observăm ca eroare și faptul că instanța de apel chiar dacă a judecat apelul

conform art. 414 Cod de procedură penală, însă a adoptat decizia cu referire la

prevederile art. 449 alin. (1) pct. 1) lit. a) Cod de procedură penală, judecarea cauzei

în ordine de recurs, ceea ce este incorect, deoarece prevederile art. 400 Cod de

procedură penală concret stipulează sentințele care pot fi atacate cu apel. În cazul

dat, procurorul corect a atacat sentința cu apel, însă incorect acesta s-a respins ca

recurs.

Totodată, Curtea de Apel a indicat în partea discriptivă și dispozitivă a

deciziei că Gogu Liuba se învinuiește în comiterea „art. 151 Cod Penal”, dar de fapt

și corect inculpata se învinuiește în baza art. 152 alin. (1) Cod penal.

În consecință, Colegiul lărgit consideră că eroarea comisă referitor la

interpretarea cazurilor prescrise de pct. 6 alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală,

se cuprinde în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, este temei de

recurs și deoarece nu poate fi corectată de instanța de recurs, se impune soluția de

casare a deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare, unde instanța de apel, are

obligația de-a verifica motivele apelului, iar dacă va considera oportun și

documentele enunțate în text, consultînd părțile, referitor la necesitatea cercetării

actelor procedurale respective, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală și conform art. 415-417 Cod de procedură penală va pronunța o

hotărîre care să fie legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bender, Cătălin Scutelnic, casează decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bender din 07 iunie 2012, în cauza penală privindu-le pe Gogu Liuba și

Gogu Elena și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 11 iunie 2013, ora

09:30.

Președinte semnat Constantin Gurschi

Judecători semnat Ion Arhiliuc

semnat Constantin Alerguș

semnat Andrei Harghel

semnat Sveatoslav Moldovan

Copia corespunde originalului.

Judecător Constantin Gurschi