1ra-566/2013 — delapidarea averii străine

1ra-566/2013 — delapidarea averii străine (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-566/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

22 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel, Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Tatiana Lozovscaia în numele inculpatului Sclifos Maxim, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 decembrie 2012 și

sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01 august 2012, în cauza penală

privindu-l pe

Sclifos Maxim Boris, născut la 20 aprilie

1985, originar și domiciliat în mun. Chișinău, str.

Liviu Deleanu 5/1, ap. 33.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.07.2011 – 01.08.2012;

Instanța de apel: 17.09.2012 – 19.12.2012;

Instanța de recurs: 16.04.2013 – 22.05.2013.

C O N S T A T Ă :

M., a fost condamnat în baza art. 191 alin. (5) CP, stabilindui-se pedeapsă sub

forma de închisoare pe un termen de 8 (opt) ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Măsura preventivă în privința inculpatului – arestul preventiv, a fost lăsată în

vigoare pînă la rămînerea definitivă a sentinței.

Acțiunea civilă înaintată de SA “Victoriabank”, a fost admisă, cu dispunerea

încasării de la Sclifos M., în beneficiu părții civile, a sumei de 139 748,22 lei cu

titlu de despăgubire a prejudiciului cauzat și a sumei de 2 654 861,80 lei cu titlu de

despăgubire a prejudiciului cauzat.

De asemenea, s-a dispus încasarea de la Sclifos M., în folosul statului, a taxei

de stat în mărime de 50 000 lei.

1

activînd în calitate de economist-superior al secției ce deservește persoanele

juridice a filialei nr. 11 a SA „Victoriabank”, în perioada lunilor ianuarie-

noiembrie 2010, folosindu-se de situația de serviciu, în urma unei înțelegeri

prealabile și împreună cu alți lucrători ai băncii, neidentificați de către organul de

urmărire penală, urmărind scopul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, a

transferat de pe conturile întreprinderilor: SRL „Savetelcom”, SRL „Paradis”, SA

„CAIS-F”, SRL „Protecție”, SRL „Dinostar”, Centrul Teritorial Chișinău al

Sindicatelor, Educației și Științei, pe care le deservea, pe conturile sale personale

deschise cu nr. 223371117411 și 223351117828, mijloace financiare în sumă totală

de 2 987 558,82 lei, pe care ulterior i-a însușit ridicîndu-i în numerar, cauzîndu-i

lui SA „Victoriabank”, o daună materială în proporții deosebit de mari.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) CP – delapidarea averii străine, adică

însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea

vinovatului, în proporții deosebit de mari.

cu apel, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care acțiunile lui Sclifos M. să fie recalificate din art. 191

alin. (5) CP, în baza art. 196 CP, cu stabilirea pedepsei în limitele normei

respective.

În argumentarea apelului declarat, apărătorul a invocat că instanța de fond a

pronunțat o sentință ilegală de condamnare a inculpatului Sclifos M., în baza art.

191 alin. (5) CP, dat fiind faptul că nu a fost demonstrată latura subiectivă a

infracțiunii imputate, or, însuși intenția inculpatului de a nu restitui banii nu a fost

demonstrată de acuzatorul de stat.

De asemenea, s-a menționat că cauzarea de daune materiale proprietarului se

realizează în lipsa semnelor însușirii averii, deoarece mijloacele bănești au circulat

dintr-un cont bancar în altul, fără a fi însușite de inculpat.

Totodată, în susținerea poziției privind recalificarea acțiunilor inculpatului în

baza art. 196 CP, apărătorul a menționat că pentru cauzarea de pagube materiale

este specifică folosirea temporară ilegală, cu titlu gratuit a averii proprietarului.

respins, ca nefondat, apelul avocatului declarat în numele inculpatului Sclifos M.,

cu menținerea sentinței judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 01.08.2012, fără

modificări.

fapt reținută de către prima instanță în sarcina inculpatului Sclifos M., în baza art.

191 alin. (5) CP, și expusă conform prevederilor legii în sentința atacată, a fost

2

probată la judecarea cauzei integral, prin probatoriul administrat și în baza

ordinelor de plată enumerate în textul deciziei. Drept urmare, au fost respinse ca

nefondate motivele apelantului referitor la recalificarea acțiunilor lui Sclifos M.,

din art. 191 alin. (5) CP în baza art. 196 CP, dat fiind faptul că, pe parcursul

judecării cauzei s-a constatat cu certitudine, că inculpatul, având în administrarea

sa mijloacele financiare la executarea ordinelor de plată, fiind atât executorul cât și

verificatorul operațiunii, utilizând sistemul de înregistrare a operațiunilor „Bank

on-line”, ce permitea executarea ordinelor de plată în interiorul băncii, fără

confirmarea executării acestora, de către alte persoanele responsabile de asigurarea

controlului în cadrul filialelor, a sustras de pe conturile a mai multor persoane

juridice, suma totală de 2.895.989 lei 20 bani, folosindu-i în scopuri personale.

Instanța corect a apreciat, ca declarative, argumentele inculpatului, precum

că el nu a urmărit scopul de sustragere a mijloacelor bănești. Acesta folosea banii

la jocurile de noroc în scopul obținerii cîștigurilor, acțiuni ce nu erau în legătură cu

obligațiile sale de serviciu.

De asemenea, au fost apreciate ca nefondate și motivele apelului referitor la

faptul, că nu au fost constatați: alți coparticipanți la infracțiune, care prin înțelegere

prealabilă cu Sclifos M., au comis fapta prejudiciabilă, deoarece prin ordonanța din

22.07.2011 a fost disjuns procesul penal în privința coparticipanților la săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5) CP (f.d. 464,vol.2).

Așadar, circumstanțele de fapt reținute în sarcina inculpatului au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală: declarațiile

martorilor depuse pe parcursul urmăririi penale și în instanța de judecată,

materialele dosarului expuse detaliat în sentința atacată, fiind corect apreciate, cu

respectarea prevederilor art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de

vedere al coroborării lor.

Totodată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, prima instanță a

ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante, că are un copil minor la întreținere, de lipsa

circumstanțelor agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Colegiul Penal a considerat, că concluziile instanței de fond cu privire la

stabilirea pedepsei corespund principiului individualizării răspunderii penale și

pedepsei penale prevăzut de art. 7 CP, scopului și criteriilor individualizării

pedepsei prevăzute de art. 61,75 CP și nu există motive de atenuare a pedepsei,

fiindcă s-a ținut cont de toate circumstanțele cauzei în ansamblu și în atare

circumstanțe sentința urmează a fi menținută fără modificări, iar apelul respins ca

nefondat.

3

numele inculpatului, prin care se solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de recurs și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile

lui Sclifos M., să fie recalificate în baza art. 196 CP.

În motivarea cerințelor sale, apărătorul a invocat argumente identice celor

expuse în cererea de apel.

În drept, recursul ordinar declarat se întemeiază pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 12) al CPP.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) CPP, potrivit acestei norme, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept,

comisă de aceasta, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Sub acest aspect, se enunță și prevederile pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în

cauza penală”, potrivit căreia „... erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material”.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și

cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel, și dacă această faptă a fost

încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă

penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Din textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel, a cercetat toate

probele prezentate și le-au apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și utilități acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpatului

Sclifos M., de săvîrșirea infracțiunii incriminate. Conținutul probelor și valoarea

lor probatorie este analizată în textul hotărîrii recurate și temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

4

Instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situației de fapt, stabilită de către

instanțele inferioare, precum și, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului, după semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (5)

CP.

Delapidarea este o infracțiune de rezultat (componență materială) și se

consideră consumată din momentul însușirii ilegale a bunurilor altei persoane, cînd

făptuitorul obține posibilitatea reală de a se folosi sau de a dispune de bunurile

străine după dorință.

Or, subiectul infracțiunii prevăzute de art. 191 CP, este persoana fizică

responsabilă care la momentul săvîrșirii infracțiunii a atins vîrsta de 16 ani și care

în afara de calitățile generale, trebuie să aibă calitatea specială de administrator.

Potrivit „DEX-ului, administratorul este persoana care administrează, care

conduce o administrație sau un serviciu de administrație.

Cazurile cînd administrarea bunurilor intră în obligațiile de serviciu ale unei

terțe persoane sunt supuse reglementării normelor dreptului muncii. Astfel, potrivit

art. 338 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, salariatul poartă răspundere materială în

mărime deplină pentru prejudiciului cauzat din vina lui angajatorului în urma

acțiunilor sale culpabile intenționate, iar o asemenea răspundere apare în temeiul

contractului individual de muncă.

În sensul art. 191 alin. (2) lit. d) CP, prin „folosirea situației de serviciu”

urmează să înțelegem acel angajat în a cărui atribuții de serviciu intră efectuarea de

acte de dispoziție cu privire la bunurile și mijloacele ce aparțin unei unități publice

sau private.

În atare împrejurări, raportînd cele enunțate la speța în cauză, Colegiul penal

menționează că instanțele de judecată corect au concluzionat, că Sclifos M.,

activînd în calitate de economist-superior al secției ce deservește persoanele

juridice a filialei nr. 11 a SA „Victoriabank”, a săvîrșit infracțiunea de delapidarea

averii străine prevăzute de art. 191 alin. (5) CP, dat fiind faptul că în atribuțiile de

serviciu a acestuia, conform fișei de post, era prevăzută obligațiunea de a perfecta

dispoziții de plată, precum și întocmirea corectă a destinației plății, unde în mod

obligatoriu se indica: tipul mărfii sau serviciului achitat în baza documentelor

confirmative (facturi, contract, cont de plată) în lei moldovenești, perfectarea

plăților valutare, unde la rândul său se indică plătitorul și beneficiarul străin

(agentul economic), beneficiarul (de peste hotare) verifica IBAN-ul, banca

beneficiară (SVIFT) și destinația plății la fel - încasarea numerarului pe cont de la

persoanele juridice, se elibera doar chitanța în trei exemplare, unde trebuiau să

semneze 4 persoane și anume executorul, verificatorul, beneficiarul sau

(depunătorul) și casierul, căruia i se acorda și numerarul sau mijloacele bănești, la

fel se specifică că dreptul de depunere a numerarului pe cont îl aveau persoanele cu

5

drept de semnătură sau în baza de procură - eliberarea numerarului se prezenta la

care se indică toate datele despre agentul economic (denumirea, codul fiscal, nr.

contului curent în lei, adresa juridică specificată în extrasul de la camera de

înregistrări de Stat), la fel în scopul ridicării în baza simbolurilor se specifică

motivul sustragerii (25-salariu-doar în cazul achitării impozitelor pe venit,

medicina, menajarea teritoriului; 34-alte scopuri; 27- deplasări ect), precum și alte

atribuții.

Cu referire la latura subiectivă a infracțiunii de delapidare a averii străine,

aceasta se caracterizează prin vinovăție sub forma intenției directe, cu scopul de a

însuși ilegal bunurile altei persoane fizice sau juridice.

Din declarațiile inculpatului, rezultă că acesta, vinovăția sa, în săvîrșirea

infracțiunii imputate, a recunoscut-o integral și a menționat că, pe parcursul lunilor

martie - noiembrie 2010, a transferat mijloace financiare de la mai multe persoane

juridice, în conturile sale personale deschise în această filială, și ulterior, acești

bani au fost ridicați și folosiți pentru jocurile de noroc.

Prin urmare, Colegiul apreciază drept nefondate și declarative argumentele

recurentului privitor la faptul că inculpatul nu a urmărit scopul de sustragere a

mijloacelor bănești, fiindcă folosea banii la jocurile de noroc în scopul obținerii

cîștigurilor.

Instanța de recurs menționează că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 196

CP, infractorul prin înșelăciune și abuz de încredere cauzează daune materiale în

proporții mari ori deosebit de mari, prin fapte, acțiuni, de folosire a bunului,

obiectelor, ce aparțin proprietarului, și care rămîn în proprietatea acestuia, nu se

scot de sub oblăduirea lui.

În speța discutată, banii păstrați de către bancă, funcționar al cărei era

inculpatul, asupra cărora el deținea atribuții de administrare, folosind situația de

serviciu, a însușit personal suma constatată de către instanțele de judecată, prin

transferul lor la conturi bancare personale, moment de la care infracțiune de

delapidare se consideră consumată, deoarece intenționat au fost ridicate din banca

proprietarului.

De asemenea, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și apel și, cărora

instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și

faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) CPP,

temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

În consecință, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată

6

de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicată

inculpatului, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestuia și pericolul social al infracțiunii săvîrțite și fapta săvîrșită corespunde

încadrării juridice a normei penale în baza căreia inculpatul a fost condamnat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Tatiana Lozovscaia

în numele inculpatului Sclifos Maxim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 decembrie 2012 și sentinței Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 01 august 2012, în cauza penală privindu-l pe Sclifos Maxim Boris,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 iunie 2013.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Andrei Harghel

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

7