1ra-565/2014 — delapidarea averii străine

1ra-565/2014 — delapidarea averii străine (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-565/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

19 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Liliana Catan și Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei

Curții de Apel Cahul din 31 octombrie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Casian Serghei Victor, născut la 20 octombrie

1970, originar din or. Bender, domiciliat în mun.

Chișinău, str. Cuza Vodă, nr. 3/2, ap. 15.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.01.2010 – 06.08.2010;

Instanța de apel:

1). 29.11.2010 – 23.12.2010;

2). 13.03.2013 – 31.10.2013 rejudecare;

Instanța de recurs:

1). 11.05.2011 – 05.07.2011 dispusă rejudecarea;

2). 04.02.2014 – 19.03.2014.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 191

alin. (4) CP, cu aplicarea art. 79 CP, la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis și în temeiul art. 90 CP, s-a dispus suspendarea

executării pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de SA „Baza de Transport Auto-25” din or. Leova, a

fost admisă parțial, cu dispunerea încasării din contul lui Casian S., în beneficiul

acesteia, cu titlu de prejudiciu material, suma de 56851 lei.

fost ales la 01 iunie 1998, în funcția de director al SA „Baza de Transport Auto 25”

1

din or. Leova, cu drept de administrator și de gestionare a bunurilor întreprinderii

indicate. Însă, pe parcursul exercitării obligațiunilor sale de serviciu, inculpatul a

însușit ilegal, prin delapidare, un automobil de modelul „MAZ-5549”, cu numărul de

î/n LV AC 393, la prețul de 31.270 lei și 2822,05 kg de țiglă metalică, la prețul de

55.581,97 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate SA „Baza de Transport Auto 25” din

or. Leova, daune materiale în proporții mari, în cuantum de 86.851 lei 97 bani, care a

fost recuperată parțial de către Casian S..

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 191 alin. (4) CP, delapidarea averii străine, adică

însușirea bunurilor altei persoane, încredințate în administrarea vinovatului, săvîrșite

în proporții mari.

prevăzut de art. 401-402 CPP, a fost atacată cu apel de către avocatul Pruteanu V., în

interesele inculpatului Casian S., prin care a solicitat admiterea apelului, casarea totală

a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile lui Casian S., să fie

încadrate în baza art. 329 alin. (1) CP, și în baza normei respective să fie dispusă

liberarea lui de pedeapsă penală, întrucît a survenit termenul de prescripție, totodată,

să se mai dispună încasarea pagubei nerestituite în mărime de 25 582 lei.

Însă, în ședința instanței de apel, avocatul și-a modificat cerințele, menționînd

că, necătînd la faptul că acțiunile inculpatului formează componența de infracțiune

prevăzută de art.329 alin.(1) CP, inculpatul urmează a fi achitat, pe motiv că la acel

moment dînsul nu era persoană cu funcție de răspundere.

În argumentarea cerințelor invocate, apelantul a menționat că, nici în cadrul

urmăririi penale, nici în cadrul cercetării judecătorești, nu au fost aduse careva probe

în confirmarea capătului de învinuire privind sustragerea pieselor și agregatelor de la

a/m GAZ-2411, n/î LV AA 419. La fel, nu poate fi calificată ca componența de

infracțiune, în baza art. 191 alin. (4) CP, capătul de învinuire privind sustragerea

imprimantei din biroul directorului SA „BTA-25” din or. Leova.

Subsidiar, avocatul a susținut, că instanța de fond a dat o apreciere greșită

probelor administrate și verificate în ședința de judecată, acestea nu dovedesc

vinovăția lui Casian S. în comiterea infracțiunii prevăzute de art.191 alin.(4) CP,

punînd la baza sentinței doar probele contradictorii, bazate pe presupuneri și ignorînd

totalmente argumentele apărării. Instanța de fond nu a examinat cauza sub toate

aspectele, complet și obiectiv și nu a făcut o analiză suficientă probelor prezentate, cu

expunerea argumentărilor sale, iar probele administrate nu au fost verificate și

apreciate în conformitate cu art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității lor, iar în ansamblu - coroborînd cu alte probe, precum și sursa

lor de proveniență.

2

De asemenea, nu a luat în calcul că învinuirea adusă lui Casian S., nu este bazată

pe probe directe, ce ar confirma vinovăția acestuia, iar potrivit art.8 alin.(3) CPP, în

coroborare cu art.398 CPP, sentința de condamnare se adoptă numai cu condiția în

care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a

fost confirmată prin ansamblu de probe exacte, cercetate de instanța de judecată, cînd

toate versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost lichidate și apreciate

în modul corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate

se interpretează în favoarea inculpatului.

În continuare, apelantul a mai invocat că, și pe episodul de sustragere a foilor de

ardezie nu a fost demonstrată vinovăția inculpatului, deoarece din declarațiile acestuia

rezultă că dînsul nu a primit careva foi de ardezie de la firma „Omega”, dar din

neatenție a semnat două acorduri, cine și cînd i le-a adus la semnat nu cunoaște, însă

în urma acestor documente rezultă că SA “BTA nr. 25” a primit foi de ardezie în sumă

de 55582 lei; atît organul de urmărire penală, cît și prima instanță nu a verificat de

către cine au fost semnate aceste acte, dacă există așa firmă “Omega”, dacă aceasta

dispunea de foi de ardezie, și dacă a eliberat astfel de bunuri materiale SA “BTA

nr.25”, cine și în ce a/m au încărcat-o, unde a fost dusă țigla, ce s-a făcut în continuare

cu aceasta, prin urmare pe episodul dat acțiunile lui Casian S. corect urmau a fi

calificate ca neglijență în serviciu, conform art. 329 alin. (1) CP.

Totodată, apelantul a considerat că inculpatul poate fi tras la răspundere penală

doar pe episodul de susragerea a foilor de ardezie, deoarece numai pe acest episod a

fost pornită urmărirea penală, iar pe celelalte episoade ce i-au fost incriminate,

urmărirea penală nu a fost pornită.

inadmisibil apelul declarat de avocatul Pruteanu V. în interesele inculpatului Casian

S., cu menținerea sentinței fără modificări.

de drept reținută în latura penală și cea civilă, de către instanța de fond, este în

concordanță cu circumstanțele stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul

hotărîrii atacate, iar prima instanță a examinat cauza în fond, sub toate aspectele

complet și obiectiv, făcînd o apreciere a probelor în conformitate cu prevederile art.

101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate în ansamblu - din punct de vedere a coroborării lor, pronunțînd o sentință legală

de condamnare în privința lui Casian S., în baza art. 191 alin. (4) CP.

Cu referire la solicitarea apelantului privind recalificarea acțiunilor inculpatului

în baza art. 329 CP, instanța a remarcat că această normă prevede răspundere pentru

neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către o persoană cu funcții de

răspundere a obligațiilor de serviciu, ca rezultat al unei atitudini neglijente sau

neconștiincioase față de ele, dacă aceasta a cauzat daune în proporții mari intereselor

publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau

3

juridice. Însă, după cum s-a stabilit, Casian S. a comis fapta lui imputată în perioada

exercitării funcției de director-administrator al SA „BTA-25 din or. Leova” și nu cade

sub noțiunea de persoana cu funcții de răspundere, prin urmare inculpatul Casian S.

nu este subiect al infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) CP.

De asemenea, Colegiul a accentuat că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat, nu echivalează cu achitarea acestuia, odată ce există probe care

demonstrează indubitabil vinovăția sa, chestiunea respectivă fiind apreciată de

instanța de apel ca o tactică de apărare, prin care inculpatul urmărește scopul de a se

eschiva de la răspunderea penală.

Nu au fost reținute de instanța de apel, nici argumentele apărării privind acțiunile

inculpatului precum că nu formează componența infracțiunii de delapidare a averii

străine, deoarece permițând scoaterea de pe teritoriul bazei auto a autocamionului de

model MAZ, acesta a acționat la indicația orală dată de Fondul de investiții, care

deținea controlul asupra acțiunilor întreprinderii, iar perfectarea procedurii de dare în

arendă a autocamionului respectiv, nu a fost dusă la capăt de către acesta din motivul

concedierii.

Aceste argumente a apelantului sunt lipsite de un temei legal probatoriu, fiind cu

caracter declarativ, care contravine ansamblului de probe administrate în cauză, în

care cert s-a stabilit că, Casian S., fiind director al SA „BTA-25” din Leova și primind

în gestiunea sa patrimoniul întreprinderii printr-un act, a scos de pe teritoriul bazei

auto autocamionul „MAZ” cu n/î LV AC 393, care a fost transmis SA „Ial-Service

auto” din or. Ialoveni, unde anterior inculpatul a activat ca director și avea datorii,

neîntocmind actele necesare, iar Fondul de investiții „Exiton-Bon”, deținând un

pachet de acțiuni a fost o persoană cointeresată pentru păstrarea patrimoniului

întreprinderii în cauză.

În consecință, instanța de apel a conchis că prima instanță just a reținut ca fiind

dovedită vinovăția inculpatului Casian S., în delapidarea bunurilor aflate în gestiunea

sa în perioada exercitării funcției de director-administrator al SA „BTA-25” din or.

Leova, în sumă de 8685,97 lei, cauzîndu-i prejudiciul material în proporții mari,

întreprinderii respective.

solicitat casarea hotărîrilor judecătorești adoptate în privința lui Casian S. și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care acesta să fie achitat, pe motiv că fapta lui nu

întrunește elementele infracțiunii.

Recurentul a reiterat motivele menționate în apel, indicînd că ambele instanțe au

ignorat totalmente argumentele apărării și incorect au calificat acțiunile lui S. Casian

în baza art. 191 alin. (4) CP, în timp ce, de fapt, în acțiunile lui lipsește componența

de infracțiune a delapidării averii străine.

Recursul declarat, în drept, s-a întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8)

CPP.

4

s-a admis recursul ordinar declarat de avocatul Pruteanu V. în interesele inculpatului

Casian S., s-a casat decizia instanței de apel și s-a dispus rejudecarea cauzei de către

Curtea de Apel Comrat.

instanțe au comis următoarele erori de drept la judecarea prezentei cauze.

În primul rînd, conform art. 385 alin. (1), 394 alin. (1) pct. (1), 409 alin. (2) CPP,

precum și potrivit prevederilor conținute în pct. 19 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM

din 19.06.2006, nr. 5 - privind sentința judecătorească și în pct. 14.7 al Hotărîrii

Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr. 22 - Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul,

timpul și modul săvîrșirii ei. Instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile

invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspectele de fapt și de drept ale

cauzei, însă fără a înrăutăți situația apelantului. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sînt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvîrșită ori nu;

dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă. În ce

privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sînt

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă infracțiunea a fost corect calificată;

dacă normele de drept procesual, penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărîrea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei.

Judecînd cauza, instanța de recurs a statuat că prevederile legale enunțate supra,

au fost încălcate în mod vădit de către ambele instanțe, observînd, totodată că, instanța

de fond, nu a constatat în descriptivul sentinței locul, timpul și modul săvîrșirii

faptelor incriminate, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestor omisiuni de

drept, admise de prima instanță, în coraport cu volumul și limitele învinuirii înaintate

inculpatului. Or, în lipsa constatării împrejurărilor nominalizate este imposibilă

efectuarea încadrării juridice corecte a acțiunilor inculpatului, inclusiv și sub aspectul

acțiunii legii penale în timp. În atare circumstanțe, se prezumă că ambele instanțele nu

au soluționat în mod legal fondul cauzei.

În al doilea rînd, s-a specificat că instanța de apel este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra

tuturor motivelor invocate, echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și în cauzul

respectiv decizia urmează a fi casată cu dispunerea rejudecării cauzei în apel cum cere

art. 435 CPP, întrucît asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de

recurs.

Aceste prevederi au fost sfidate, deoarece, potrivit deciziei contestate, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra motivelor indicate în apelul declarat, în felul și sensul în

5

care acestea au fost expuse de apelant în cererea sa, iar circumstanțele expuse denotă

în mod lucid, că încălcările normelor procedurale nominalizate, comise de instanța de

fond și cea de apel, constituie erori de drept care nu pot fi corectate de către instanța

de recurs și impun soluția admiterii recursului de pe rol, casarea totală a deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Comrat, pe

motiv că în Curtea de Apel Cahul numărul judecătorilor disponibili nu oferă

posibilitatea compunerii altui complet de judecată.

admis parțial apelul avocatului Pruteanu V., în interesele inculpatului Casian S., s-a

casat sentința și s-a pronunțat o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Casian S. a fost achitat în baza art.191 alin.(5) CP, din motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Acțiunea civilă a fost respinsă.

judecătorească, a constatat că Casian S. se învinuiește pentru faptul că, fiind ales, la

01 iunie 1998, în funcția de director a SA ”Baza de Transport Auto nr. 25” or. Leova,

cu drept de administrator și de gestionare a bunurilor întreprinderii date, pe parcursul

exercitării obligațiunilor de serviciu a răpit automobilul de model „MAZ-5549”, cu n/î

LV AC 393, cu costul de 90000 lei, remorcă cu două axe cu costul de 6000 lei, piese

de schimb de la automobilul de model “Gaz-5201”, cu n/î LV AA 419, și anume: un

motor la prețul de 4250 lei, o cutie de viteză la prețul de 3187 lei, cinci anvelope la

prețul de 400 lei fiecare, o ușă la prețul de 180 lei, un portbagaj la prețul de 150 lei,

precum și a sustras o imprimantă la prețul de 2385 lei.

La fel, conform facturii de expediție nr. AS 807188 din 04.02.2000, dînsul a

procurat 2822, 05 kg de țiglă metalică, cu costul total de 55581,97 lei, astfel cauzîndu-

i părții vătămate SA ”Baza de Transport Auto nr.25” din or. Leova, daune materiale în

proporții mari, în sumă totală de 163583,97 lei, adică a fost învinuit în faptul că, prin

acțiunile sale a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art.191 alin.(5) CP, însușirea averii

străine prin delapidare.

Totodată, instanța de apel a reținut că organul de urmărire penală i-a înaintat lui

Casian S. o învinuire care este constituită din patru episoade, adică acesta a fost

învinuit de sustragerea pieselor și agregatelor ale automobilului de model “GAZ-

2411, cu n/î LV AA 419, a automobilului de model “MAZ”, cu n/î LV AC 393 și a

remorcii, a imprimantei și a țiglei metalice în sumă de 55582 lei. Însă, pe aceste

epizoade atît organul de urmărire penală, cît și instanță de judecată nu a stabilit ora,

locul și modul de comitere a acțiunilor indicate în învinuirea inculpatului.

Instanța a mai statuat că, la etapa urmăriri penale, inculpatul a comunicat că nu

posedă limba de stat, astfel potrivit prevederile art.16 CPP, ordonanța de punere sub

învinuire și rechizitoriul i-au fost traduse și înmînate inculpatului în limba rusă la

22.12.2009, din care reiese că nu a fost stabilită data, locul și modul comiterii

infracțiunii, însă în care este indicat că inculpatul avea dreptul de a gestiona bunurile

6

SA ”Baza de Transport Auto nr.25” din or. Leova. Însă, folosindu-se de acest drept,

cu scopul dobîndirii ilegale a bunurilor încredințate în administrarea sa, a răpit

automobilul de model „MAZ-5549”, cu n/î LV AC 393, cu costul de 90000 lei,

remorca cu două axe cu costul de 6000 lei, piese de schimb de la automobilul de

model “Gaz-5201”, cu n/î LV AA 419, și anume: un motor la prețul de 4250 lei, o

cutie de viteză la prețul de 3187 lei, cinci cauciucuri la prețul de 400 lei, fiecare, o

ușă la prețul de 180 lei, un portbagaj la prețul de 150 lei; precum și o imprimantă la

prețul de 2385 lei.

Conform facturii de expediție nr. AS 807188 din 04.02.2000, dînsul a procurat

2822,05 kg de țiglă metalică, cu costul total de 55581,97 lei, astfel cauzîndu-i SA

”Baza de Transport Auto nr.25” or. Leova, daune materiale în proporții mari, în sumă

totală de 163583,97 lei.

Astfel, instanța a conchis că înaintîndu-i inculpatului învinuirea în așa formă

după cum i-a fost înmînată în traducere, organul de urmărire penală a încălcat dreptul

acestuia la apărare, fiindcă ordonanța de punere sub învinuire în limba de stat

contravine cu cea care a fost tradusă în limba rusă, potrivit căreia acesta se învinuește

de „răpirea” mijlocului de transport, a pieselor și agregatelor, dar nu de „însușirea”

ilegală a acestor bunuri, precum prevede art. 191 CP, și astfel, apărarea fiind lipsită de

posibilitatea de a-și stabili poziția de apărare pe învinuirea în cauză.

În continuare, Colegiul a conchis că prima instanță nu a stabilit nici pe un episod

locul, timpul și modul de comiterea a infracțiuni de care a fost învinuit inculpatul,

aceste circumstanțe nu au fost stabilite nici de către organul de urmărire penală, de

rînd ce partea acuzării a solicitat condamnarea inculpatului în limitele învinuirii, iar

instanța constatînd că învinuirea în partea însușirii prin delapidare a remorcii, pieselor

automobilului Gaz-24, motorului, cutiei de viteză, a 5 anvelope, a ușilor, a capotei, a

imprimantei în sumă totală de 18152 lei, nu a fost dovedită, nu l-a achitat pe aceste

episoade, dar a reîncadrat acțiunile lui din prevederile art.191 alin.(5) în cele ale

art.191 alin.(4) CP.

De asemenea, instanța a respins demersul procurorului care, în temeiul art.325

alin.(2) CPP, a solicitat corectarea învinuirii, adică din cuvîntul „răpire” în cuvîntul

„însușire”, deoarece procurorul nu a contestat sentința cu apel, iar reieșind din

prevederile art.326 alin.(1) CP, procurorul în instanța de apel poate modifica acuzarea

în sensul agravării doar în cazul în care a declarat apel, iar prin faptul dat s-ar fi

agravat situația inculpatului, ceea ce vine în contradicție cu prevederile art.410 CPP.

Totodată, instanța de apel a considerat incorecte concluziile primei instanțe

privind vinovăția lui Casian S. în baza art.191 alin.(4) CP, punînd la bază declarațiile

contabilului-șef, certificatele semnate de către directorul SA „BTA nr. 25”, privind

transmiterea automobilului MAZ-5549, n/î LV AC 393, în sumă de 31270 lei prin

transmiterea dreptului cesiunii de creanță cooperativei „Omega”, actelor de decontări

reciproce, foii de expediție în urma căreia ilegal a fost transmisă țigla metalică în

7

sumă de 55581,97 lei, însă prin aceste probe nu se dovedește faptul însușirii de către

inculpat a bunurilor menționate.

solicitînd casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, din

motiv că instanța de apel la pronunțarea hotărîrii nu a ținut seama că, atît pe parcursul

urmăririi penale, cît și în instanța de judecată au fost prezentate suficiente probe care

dovedesc incontestabil vina lui S. Casian, în comiterea infracțiunii încriminate, și

anume, vinovăția acestuia se demonstrează prin: declarațiile reprezentantului părții

vătămate N. Chilichici, a martorilor: N. Maiar, M. Hadji, C. Orlenko, G. Dobria, A.

Suveică, N. Cravcenco, și din actele cauzei, iar instanța de apel s-a limitat doar la

respingerea argumentelor aduse de acuzare, fără a aprecia probele cauzei ce dovedesc

cu certitudine vinovăția inculpatului. La fel, s-a invocat că neîntemeiat a fost respins

demersul procurorului care a solicitat în temeiul art.325 alin.(2) CPP, corectarea

învinuirii, pe motiv că în textul tradus în limba rusă a ordonanței de învinuire prin

care S. Casian a fost învinuit în baza art.191 alin.(5) CP, în loc să fie tradus că acesta

a „însușit” bunurile, a fost tradus că a „răpit” bunurile, iar din considerentul că

instanța de apel a rejudecat cauza după regulile generale pentru judecarea cauzelor în

prima instanță, partea acuzării a fost în drept de a modifica acuzarea. Instanța

neîntemeiat l-a achitat pe inculpat din motivul că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, motivînd că procurorul în instanța de apel nu a concretizat acuzarea, adică

nu a indicat cînd, unde și prin ce metode a săvîrșit infracțiunea inculpatul, deoarece în

ordonanța de învinuire și rechizitoriu este indicat cînd anume, modul și unde

inculpatul a săvîrșit infracțiunea.

2012, s-a admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

Găgăuziei, s-a casat decizia Curții de Apel Comrat din 09 aprilie 2012, în cauza

penală în privința lui Casian S., cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului

sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal a constatat că aceste prevederi legale, deși sînt obligatorii, nu au

fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauzei penale în ordine de apel.

Astfel, Colegiul penal, lecturînd decizia instanței de apel a conchis că instanța a

casat sentința de condamnare în privința lui S. Casian și, reluînd cercetarea

judecătorească, prin rejudecarea cauzei, a pronunțat o nouă notărîre de achitare a

acestuia, invocînd motivul că organul de urmărire penală i-a înaintat inculpatului o

învinuire neclară, în care nu este indicată data, locul, mijloacele și modul de săvîrșire

a infracțiunii.

8

Totodată, se observă că instanța de apel a dat o nouă apreciere probelor din

dosar, fără ca acestea să fie cercetate în ședința de judecată conform modului stabilit

pentru prima instanță, limitîndu-se doar, după cum rezultă din procesul-verbal al

ședinței instanței de apel din 22.12.2012, la luările de cuvînt al participanților la

proces, iar aceasta contravine prevederilor art. 419 CPP, conform căruia, rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în prima instanță.

Instanța de recurs a mai statuat că, în decizie se face referire la unele acte ale

cauzei, cercetarea cărora nu a fost efectuată într-o ședință publică cu scopul de a

asigura procedura contradictorie, iar declarațiile martorului N. Maiar - contabilul șef

la SA “BTA nr. 25” din or. Leova, care a fost audiată în instanța de apel și care a dat

declarații, nu și-au găsit reflectare în decizia instanței, care nu le-a descris și nu le-a

dat nici o apreciere, iar inculpatul S. Casian nici nu a fost audiat în instanța de apel

referitor la învinuirea imputată.

În atare situație s-a constatat că, instanța de apel și-a bazat concluziile pe probele

administrate în cauză fără a le cerceta și verifica în ședință, sub aspectul cercetării

nemijlocite, probe care în opinia procurorului, confirmă vinovăția inculpatului. Mai

mult, nu s-a dat apreciere probelor prin care se confirmă că inculpatul a restituit

parțial prejudiciul material cauzat părții vătămate, fapt confirmat de acesta și în

ședința instanței de recurs.

Or, instanța de apel achitîndu-l pe inculpat din motiv că fapta lui nu întrunește

elementele infracțiunii, a motivat că organul de urmărire penală, atît prin ordonanța de

învinuire, cît și prin rechizitoriu, contrar prevederilor art. 281 CPP, i-a înaintat

inculpatului o învinuire neclară, fără a indica data, locul, modul și mijloacele comiterii

infracțiunii.

Însă, potrivit textului rechizitoriului întocmit atît în limba de stat, cît și reieșind

din cel tradus în limba rusă, rezultă că referitor la episodul de însușire a foilor

metalice, este specificat locul de unde, de la cine, la ce dată, prin ce metodă și în baza

căror acte S. Casian a recepționat foile metalice în sumă de 55582,97 lei, iar în ședința

de judecată inculpatul a indicat că a primit copia rechizitoriului care îi este clar,

circumstanțe asupra cărora instanța de apel nu s-a expus.

În continuare, Colegiul a menționat că rechizitoriul, în sensul art.297 CPP, este

actul de sesizare a instanței de judecată, care se întocmește după prezentarea

materialelor de urmărire penală și care trebuie să cuprindă, printre altele, informații

despre fapta incriminată persoanei în privința căreia s-a efectuat urmărirea penală,

adică, formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de

săvîrșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterul vinovăției, motivelor și semnelor

calificative pentru încadrarea juridică a faptei. Rigurozitatea dispozițiilor legale

privind sesizarea instanței impune ca învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă,

9

deoarece instanța de judecată are obligația să se pronunțe asupra faptei reținute în

sarcina inculpatului în limitele determinate prin rechizitoriu.

de avocatul Pruteanu V. în interesele inculpatului Casian S., a fost admis, cu casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Casian S. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.191

alin.(4) CP, conform art.79 CP, la 3 (trei) ani închisoare. Totodată, fiindu-i suspendată

condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 3 (trei) ani.

Acțiunea civilă înaintată de SA „BTA nr.25” împotriva lui Casian S., privind

repararea prejudiciului material, a fost admisă în principiu, lăsînd ca asupra

cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

apelantului Casian S. o situație mai gravă decît cea stabilită prin sentință, o dată ce

instanța de fond prin această sentință a considerat că probele administrate au fost

insuficiente pentru a-1 recunoaște vinovat și pentru a-l condamna pe Casian S. În baza

art. 191 alin. (4) CP, și anume pentru sustragerea, prin delapidare, a bunurilor: o

remorcă auto cu două punți; motor, cutie de viteze, 5 anvelope, o ușă și o capotă de la

automobilul „GAZ-24”; și o imprimantă - în valoare totală de 18.152 lei. Și,

constatînd că instanța de fond cu referire la acest capăt de învinuire a adoptat soluția

cea mai favorabilă apelantului Casian S., colegiul judiciar a considerat inoportun și

inutil de a supune verificării legalitatea sentinței adoptate de instanța de fond pe

capătul de învinuire descris mai sus.

Astfel, din ansamblul de probe administrate și reieșind din declarațiile

inculpatului Casian S. rezultă, că anume la indicația inculpatului Casian S.

autocamionul „MAZ”, cu numărul de înmatriculare LV AC 393, a fost dus de la

întreprindere fără întocmirea actelor de evidență contabilă și că inculpatului Casian S.

a semnat contractul de cesiune a creanței datat cu 06.12.1999, actul de compensare

reciprocă întru executarea contractului de cesiune din 06.12.1999 și factura de

expediere AS nr.807188 din 04.02.2000.

Colegiul judiciar a constatat, că la pronunțarea sentinței instanța de fond nu a

stabilit în deplină măsură circumstanțele de fapt și de drept, care a dus la pronunțarea

unei sentințe distorsionate de la cerințele de formă și conținut ale respectivului act, cît

și la stabilirea eronată a vinovăției inculpatului Casian S. pe capătul de învinuire a

delapidării automobilului MAZ.

În special, instanța de apel a reținut, că instanța de fond l-a recunoscut culpabil

pe Casian S. de săvîrșirea delapidării automobilului de model „MAZ-5549”, cu

numărul de înmatriculare LV AC 393, și a 2822,05kg de țiglă metalică, fără a indica

în partea descriptivă a sentinței timpul săvîrșirii infracțiunii, limitîndu-se doar la

mențiunea că inculpatul a fost ales la funcția de director al SA „BTA-25” la

01.06.1998, contrar prevederilor art.394 alin. (l) pct. l) CPP, care stabilește: „partea

10

descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă: descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicîndu-se locul, timpul, modul săvîrșirii

ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii".

Sub acest aspect nu este reținut argumentul procurorului, precum că Casian S.

este învinuit în sustragerea bunurilor în perioada exercitării funcției de director, și

această perioadă este indicată în actul de învinuire, or în sentința primei instanțe data

de 01.06.1998 este raportată strict momentului alegerii inculpatului în funcția de

director, iar timpul săvîrșirii faptelor imputate este indicat „pe parcursul exercitării

obligațiunilor de serviciu”, fără a se referi la anumite date sau perioade de timp.

Prin urmare, prima instanță nu a stabilit circumstanțe esențiale cum sunt timpul

săvîrșirii infracțiunii, care este un element indispensabil individualizării faptei penale

pentru care inculpatul Casian S. a fost găsit culpabil și condamnat. Eroarea aplicării

eronate de către prima instanță a legii procesuale, soldate cu judecarea eronată a

cauzei, determină necesitatea casării parțiale a sentinței atacate și pronunțării unei noi

hotărîri.

Deliberînd asupra soluției la pronunțarea hotărîrii noi, colegiul judiciar a

constatat că fapta inculpatului pe capătul acuzării de delapidare a unității de transport

„MAZ”, cu numărul de înmatriculare LV AC 393, procurorul nu a indicat în

rechizitoriu timpul săvîrșirii acestei fapte. Or. din textul învinuirii se desprinde, că

data de 01.06.1998, este reflectată anume ca moment în care inculpatul a început a

deține calitatea de administrator al SA „BTA-25”. Specificarea că în continuare

inculpatul a delapidat automobilul „MAZ-5549”, n/î LV AC 393. în viziunea

colegiului judiciar nu reflectă data săvîrșirii faptei imputate, or de la numirea

inculpatului în funcție - 01.06.1998, pînă la momentul pornirii urmăririi penale la

09.04.2001, este o perioadă de aproape 3 ani, iar pînă la punerea sub învinuire la

02.08.2002 - o perioadă de peste 4 ani. Înlocuirea datei săvîrșirii infracțiunii cu

expresia „în continuare”, fără a se stabili limitele de timp, nu corespunde exigenților

art.281 alin. (2) CPP, unde este stipulat: „ordonanța de punere sub învinuire trebuie

să cuprindă: ... formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și

modului de săvîrșire a infracțiunii....”

Astfel, constatînd că procurorul pe capătul delapidării automobilului „MAZ-

5549”, n/î LV AC 393. a formulat o învinuire neclară, acest capăt al acuzării înaintat

în privința lui Casian S., urmează a fi exclus din învinuire.

Totodată, colegiul judiciar a conchis că aceiași soluție nu poate fi adoptată pe

capătul acuzării de delapidare a 2822,05 kg de țiglă metalică, or în actul de învinuire

și rechizitoriu este indicată clar data săvîrșirii infracțiunii - 04.02.2000.

Din totalitatea de probe administrate de instanța de fond și verificate de instanța

de apel, apreciate prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, respectîndu-se prevederile

art.101 CPP, colegiul judiciar a constatat, că inculpatul Casian S. a săvîrșit cu intenție

11

fapta penală calificată în baza art. 191 alin.(4) CP, conform indiciilor calificativi:

delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în administrarea vinovatului, săvîrșită în proporții mari, în următoarele

circumstanțe: Casian S., deținînd funcția de director al SA „Baza de transport auto

nr.25” din or. Leova, ales în această funcție la 01.06.1998 de Consiliul SA "BTA-25",

cu dreptul de administrare a bunurilor acestei întreprinderi, la 04.02.2000, folosindu-

se de situația de serviciu, a însușit ilegal, prin delapidare, bunuri gestionate - 2822,05

kg de țiglă metalică inox, cu costul unui kg de 16,413 lei, în valoare totală de 55.581

lei 97 bani, primite de el personal de la Cooperativa de producție "Omega" conform

facturii de expediere nr.807188 seria AS din 04.02.00, cauzîndu-i astfel SA "BTA-25"

or. Leova, un prejudiciu material în proporții mari, ce depășește 2.500 unități

convenționale.

Instanța de apel nu a reținut argumentul apelantului Casian S., precum că nu a

primit țigla metalică de la CP "Omega", și că ar fi semnat din neatenție respectivele

documentele, strecurate de cineva din anturajul său, menționînd că numărul

documentelor semnate de inculpatul Casian S., contractul bilateral de cesiune a

creanței din 06.12.1999 dintre CP "Omega" și SA "BTA-25"; actul trilateral de

compensare reciprocă întru executarea contractului de cesiune din 06.12.1999,

întocmit de reprezentanții SA „BTA-25", CP „Omega" și SA "Rozmiar"; precum și

factura de expediție AS nr.807188 din 04.02.2000, pe care este aplicată și ștampila SA

"BTA-25", care la fel era păstrată la inculpatul Casian S., crează o puternică

prezumpție a cunoașterii de către inculpat a conținutului acestor acte și

semnării/ștampilării lor în cunoștință de cauză, cu atît mai mult că sunt semnate în

diferite zile. Această convingere a instanței de apel este consolidată și de explicația

vagă și formală a apelantului Casian S., fără a numi persoanele din anturajul său care

puteau intra în posesia ștampilei și să-i strecoare lui spre semnare documente, făcînd

însăși imposibil de verificat această versiune.

Lipsa numărului de înmatriculare a mijlocului de transport și numelui șoferului

în factura de expediție din 04.02.2000, prin care Casian S. a primit țigla metalică de la

CP „Omega”, nu constituie confirmarea că respectiva operațiune nu a avut loc, ci

dimpotrivă mai degrabă este concepută drept o metodă de a face imposibilă

investigarea și obținerea informațiilor cu privire la locul transportării țiglei metalice.

Sub acest aspect instanța de apel a reținut, că inculpatul este una din cea mai

informată persoană asupra circumstanțelor utilizării țiglei metalice după primirea

acesteia la 04.02.2000, și argumentul apelantului că organul de urmărire penală nu a

verificat dacă CP „Omega” dispunea de țiglă conform datelor contabile, unde a fost

dusă țigla și ce s-a făcut în continuare cu aceasta, este unul formal și declarativ, or în

cursul anchetei preliminare urmăririi penale, care a durat mulți ani, unde asemenea

argumente ar fi avut oportunitate, Casian S. nu a pretins asemenea acțiuni de

investigare din partea organului de urmărire penală, și nu a solicitat completarea

12

urmăririi penale la acțiunea de luare a cunoștinței cu materialele urmăririi penale la

22.12.2009.

La fel, s-a menționat că nu este neapărat necesar să se constate că inculpatul ar fi

trecut în proprietatea sa țigla metalică delapidată sau ar fi înstrăinat-o, după cum

susține apelantul, în situația cînd cunoașterea acestor circumstanțe este practic

imposibilă fără contribuția inculpatului Casian S. la investigarea cauzei. Elementul

delapidării este realizat prin constatarea certă că acțiunile succesive ale inculpatului

Casian S., săvîrșite cu o evidentă intenție directă, au dus la sustragerea din

proprietatea SA „BTA-25” a 2822,05 kg de țiglă metalică inox, cu valoarea 55.581 lei

97 bani, indiferent în proprietatea căror persoane ulterior a venit obiectul delapidării.

La stabilirea categoriei si termenului pedepsei în privința inculpatului Casian S.

pentru fapta delapidării țiglei metalice, prevăzută de art.191 alin.(4) CP, instanța de

apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana

inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Art.191 alin.(4)

CP prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 7 la 12 ani. În sensul agravării pedepsei

sentința nu a fost atacată, iar în respectarea principiului neagravării situației

apelantului în propriul apel (art.410 CPP), colegiul judiciar consideră neîntemeiat de a

interveni cu o pedeapsă mai gravă decît cea stabilită prin sentința primei instanțe.

Totodată, Colegiul judiciar, a constatat încălcarea evidentă a dreptului

inculpatului Casian S. la examinarea cauzei penale în privința sa într-un termen

rezonabil, așa cum urmărirea penală și judecarea cauzei a derulat timp de peste 12 ani,

s-a consideraat justificat de a-i reduce inculpatului pedeapsa de la cea care ar fi

meritat-o - 5 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe termen de

probă 5 ani, la cea de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe un

termen de probă de 3 ani, potrivit art.90 CP, așa cum colegiul judiciar a considerat

posibilă reeducarea condamnatului Casian S. fără executarea reală a pedepsei.

Cu referire la acțiunea civilă înaintată față de inculpat, în cuantum de 162.364 lei

63 bani. Luînd în considerație că la judecarea cauzei în prima instanță nu i-a fost

examinată cererea SA "BTA-25" din 17.05.2010, privind renunțarea la acțiune, iar la

judecarea cauzei în instanța de apel nu s-a prezentat reprezentantul părții civile, în

același timp apelantul Casian S. invocă că a introdus în casieria întreprinderii suma

30.000 lei, dar nu a prezentat temeiul introducerii acestei sume și pentru care bunuri

anume, colegiul judiciar a considerat justificat de a admite în principiu acțiunea civilă,

lăsînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă,

potrivit prevederilor art. 387 alin.(3) CPC.

o cu recurs ordinar, solicitînd casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei, de

către instanța de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de

recurs.

13

În argumentare, recurentul invocă că decizia instanței de apel este ilegală,

neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contravine dispozitivului hotărîrii și acesta este expus

neclar, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

totodată, la caz, au fost aplicate pedepse contrar prevederilor legale.

Recurentul menționează că consideră ca neîntemeiată concluzia instanței de apel

privitor la excluderea din învinuirea lui Casian S. a acuzării în delapidarea

autocamionului MAZ-5549, n/î LV-AC-393, deoarece învinuirea nu este concretă.

Referitor la individualizarea pedepsei, acuzatorul de stat a menționat că, în

dispozitivul deciziei Colegiul judiciar al Curții de Apel Cahul s-a indicat că se

pronunță o nouă hotărîre prin care „ Casian S. se recunoaște vinovat de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.191 al.(4) CP, și a-i stabili pedeapsa în formă de

închisoare, sub limita minimă prevăzută de legea penală, conform ort. 79 CP, cu

durata de 3 ani.

A fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu închisoarea de către

inculpatul Casian S., stabilindu-i termen de probă de 3 ani.”

Însă, instanța de apel în dispozitivul deciziei nu face trimitere la prevederile

art.385 al.(4) CPP și aplicînd prevederile art.79 CP, nu argumentează soluția dată în

partea descriptivă a deciziei. Același lucru se menționează și în pct.5 al Deciziei din

31.10.2013, pag.9. Prevederile art.79 CP se aplică ținînd cont de alte circumstanțe

excepționale ale cauzei legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în

săvîrșirea infracțiunii, etc.

În drept, procurorul invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) CPP.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, pentru

următoarele considerente.

17.1. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform dispoziției art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 CPP, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent, iar art. 427 alin. (1) CPP, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare a

acestuia prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) CPP, și anume: hotărîrea instanței

de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărîrii și acesta este expus neclar, instanța de apel a admis

14

o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, totodată, la caz, au fost

aplicate pedepse contrar prevederilor legale.

Așadar, recurentul și-a întemeiat recursul în baza pct. 6) alin. (1) al art. 427 CPP,

în sensul că hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, iar motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii adoptate.

Însă, în raport cu textul hotărîrii contestate, se relevă că instanța de apel și-a

motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, astfel,

decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la admiterea

apelului declarat de avocatul Pruteanu V., în interesele inculpatului Casian S., precum

și, motivele adoptării soluției respective coincid cu dispozitivul acesteia.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 CPP, instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în cauza

dată, în conformitate cu prevederile art. 101 CPP, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții,

atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre admiterea

apelului declarat de avocatul Pruteanu V. în numele inculpatului Casian S., să fie una

corectă. Soluția adoptată, la caz, de instanța de apel, este pe deplin confirmată prin

ansamblul de probe expuse și analizate în hotărîrea atacată, iar probatoriul administrat

coroborînd în ansamblul, confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 191 alin. (4) CP.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 CPP, instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia

că sentința atacată urmează a fi casată parțial, cu pronunțarea unei hotărîri noi în

latura penală și civilă.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea

apelului declarat, nu a acordat o deplină eficiență probatoriului administrat și a ajuns

la concluzia greșită despre excluderea din învinuirea lui Casian S. a acuzării în

delapidarea camionului MAZ-5549, n/î LV-AC-393, deoarece învinuirea nu este

concretă, instanța de recurs relevă următoarele.

La caz, Colegiul penal reține că potrivit rechizitoriului, organul de urmărire

penală nu a constatat cînd și în ce împrejurări ar fi comis inculpatul Casian S.,

delapidarea automobilului „MAZ-5549”, n/î LV AC 393, și anume, nu este indicat

timpul săvîrșirii infracțiunii. La fel, aceste împrejurări nu au fost constatate nici de

instanța de fond, nefiind descrise în sentință circumstanțele respective.

15

Prin urmare, procedîndu-se în asemenea mod, a avut loc o încălcare a exigențelor

art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. Tot aici, este aplicabilă

și jurisprudența în materie penală a Curții Europene, și anume, în cauza Adrian

Constantin vs. România, Hotărîrea din 12.04.2011, unde Curtea a subliniat încă o

data, “… rolul fundamental pe care îl are rechizitoriul, ca act de acuzare, reamintind

faptul că paragraful 3 al articolului 6 din Convenție recunoaște dreptul acuzatului de

a fi informat oficial nu numai cu privire la învinuirile ce i se aduc, ci si cu privire la

încadrarea juridica a faptelor sale. Informarea precisă și completă reprezintă o

condiție esențială pentru a se asigura echitatea procedurilor.”

În continuare, Colegiul reiterează că rechizitoriul, în sensul art.297 CPP, este

actul de sesizare a instanței de judecată, care se întocmește după prezentarea

materialelor de urmărire penală și care trebuie să cuprindă, printre altele, informații

despre fapta incriminată persoanei în privința căreia s-a efectuat urmărirea penală,

adică, formularea învinuirii cu indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de

săvîrșire a infracțiunii și consecințele ei, caracterul vinovăției, motivelor și semnelor

calificative pentru încadrarea juridică a faptei. Rigurozitatea dispozițiilor legale

privind sesizarea instanței impune ca învinuirea să fie clară, concretă și previzibilă,

deoarece instanța de judecată are obligația să se pronunțe asupra faptei reținute în

sarcina inculpatului în limitele determinate prin rechizitoriu.

Or, în atare circumstanțe, se concluzionează că, data, locul și modalitatea

acționării inculpatului în vederea săvîrșirii infracțiunii imputate, trebuie întotdeauna

să fie adus la cunoștința părților, mai ales pentru a da posibilitatea inculpatului dreptul

de a-și pregăti apărarea.

Este de remarcat și faptul, în acest aspect, că potrivit art. 24 alin. (2) CPP și art.

26 alin. (3) CPP, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele

legii. Judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de

urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea

preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii.

Conform art. 389 CPP, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în

care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a

fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată.

În consecință, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a adoptat o soluție

corectă privind excluderea din învinuirea imputată inculpatului în baza art. 191 alin.

(4) CP, pe epizodul ce ține de delapidarea camionului MAZ-5549, n/î LV-AC-393,

deoarece învinuirea înaintată lui Casian S. nu a fost clară și previzibilă.

16

Totodată, se remarcă că, asupra acestei chestiuni instanța de apel și-a argumentat

decizia conform exigenților prevăzute de prevederile art. 417 CPP. Fiind investită cu

o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a

expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect, că aceasta se circumscrie

încadrării juridice stabilite în baza art. 191 alin. (4) CP, însă, totodată, instanța de apel

a ajuns la concluzia corectă de a redoza pedeapsa stabilită inculpatului, reieșind din

argumentele expuse pe larg în prezenta decizie la pct. 15, a căror reluare nu este

necesară.

Mai mult, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele

ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a probelor, ține de

starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond.

Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1)

CPP, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

De asemenea, Colegiul reține că criticile formulate de recurent în recursul

declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în privința lui Casian

S. în repetate rînduri în instanța de apel și, cărora instanța de judecată ierarhic

inferioară, prin decizia adoptată la 31 octombrie 2013, le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în textul deciziee, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având

în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.

(2) CPP, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

Astfel, argumentele recurentului cu trimitere la pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP, și

anume că decizia instanței de apel nu este motivată, se consideră de Colegiul penal, ca

vădit neîntemeiate.

17.2. Cu referire la criticele recurentului privitor la pretinsa eroarea de drept

prevăzută de pct. 10) din alin. (1) art. 427 CPP, care stipulează că, hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, se constată următoarele.

Așadar, după cum rezultă din recursul declarat, recurentul a menționat că,

instanța de apel în dispozitivul deciziei nu face trimitere la prevederile art.385 al.(4)

CPP și aplicînd prevederile art.79 CP, nu argumentează soluția respectivă în partea

descriptivă a deciziei.

Verificînd recursul în acest aspect, Colegiul menționează că chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

17

prevăzute de sancțiunea normei penale, la caz, cea prevăzută de art. 191 alin. (4) CP.

Potrivit prevederilor art.75 CP, prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată

corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale

și pedepsei penale, potrivit art.61 CP, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință și violarea

drepturilor omului protejate de Convenția din 04.11.1950.

Sistemul dreptului penal stabilește pedepse relativ determinate, de aceste limite

trebuie să se conducă instanța la aplicarea pedepsei. Aceste pedepse sunt: minimum și

maximum general și minimum și maximum special prevăzut de fiecare infracțiune în

textul incriminator.

Potrivit art. 79 alin. (1) CP, ținînd cont de circumstanțele excepționale ale cauzei,

legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care

micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea

activă a participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la descoperirea acesteia,

instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea

penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai blîndă, de altă categorie, ori poate

să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a săvîrșit

infracțiunea se consideră circumstanță excepțională.

Din cuprinsul textului rezultă că, ca circumstanțe excepționale pot fi considerate

și „circumstanța care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei”.

Prin urmare, potrivit părții motivante a deciziei instanței de apel, și anume, a

motivării cuprinse în pct. 13, s-a argumentat chestiunea de stabilire a pedepsei și s-a

concretizat de ce instanța de apel a ajuns la concluzia de stabilire a unui termen de

pedeapsă sub limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 191 alin. (4) CP.

Dreptul inculpatului la un proces echitabil este garantat de art. 6 CEDO.

Încălcarea acestuia de către organele statului, poate fi considerată ca o ingerință în

drepturile unei persoane, fiind apreciată, de asemenea, și ca o situație ieșită din

comun. La o atare concluzie a ajuns și instanța de apel, cu trimitere la art. 79 CP,

stabilindu-i lui Casian S. o pedeapsă sub limita prevăzută de sancțiunea art. 191 alin.

18

(4) CP.

Argumentele recurentului privitor la faptul că instanța de apel nu a făcut

trimitere la prevederile art. 385 alin. (4) CPP, atunci cînd și-a motivat soluția sa de

reducere a pedepsei, nu poate fi apreciată de instanța de recurs ca o eroare gravă de

drept ce s-ar solda cu o nouă judecare a cauzei, și care la rîndul său ar putea fi

apreciată ca încălcare a termenului rezonabil de soluționare a cauzei.

Astfel, față de aceste circumstanțe, instanța de recurs specifică că, de fapt, în

cauză nu s-a comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 CPP, la

care se face referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa

stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele prevăzute de

lege.

Referitor la soluționarea acțiunilor civile înaintate de partea vătămată în cadrul

procesului penal, Colegiul menționează că soluția adoptată de instanța de apel este

una corectă, care a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 219-225 CPP,

reieșind din motivarea expusă în textul deciziei instanței de apel în pct. 13, a cărei

reluare nu este necesară.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

CPP, instanța de recurs concluzionează că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărârii recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului

declarat, ca fiind vădit neîntemeiate.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul Procuraturii de nivelul

Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din

31 octombrie 2013, în cauza penală privindu-l pe Casian Serghei Victor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, semnată la 10 aprilie 2014 și pronunțată integral la 16

aprilie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Nicolae Gordilă

19