1ra-564/13 — Delapidarea averii străine

1ra-564/13 — Delapidarea averii străine (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-564/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 mai 2013 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2012, declarat de avocatul Podlesnov

Alexandru, în numele inculpatului

Sîrbu Ghenadie Nicolae, născut la

28 mai 1962, originar din s. Petrușeni, r-nul Rîșcani,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Independenței 36,

ap. 1 „b”, cetățean al Republicii Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 07 martie - 21 iunie 2012,

în instanța de apel: 23 iulie - 20 noiembrie 2012,

în instanța de recurs: 16 aprilie - 22 mai 2013.

C O N S T A T Ă :

Ghenadie a fost condamnat în baza art. 196 alin. (4) Cod penal la amendă în mărime

de 1000 unități convenționale, ceea ce constituie 20.000 lei.

Acțiunea civilă înaintată de SA „Orhei-Vit” a fost respinsă ca neîntemeiată.

în calitate de director al SRL „Vitaproduct”, fondată și înregistrată pe teritoriul

Federației Ruse de către SA „Orhei-Vit”, în baza contractului de vînzare-cumpărare

nr. 011/03-05 din 01 martie 2005, în perioada 26 martie 2005 - 31 ianuarie 2007,

inculpatul Sîrbu Ghenadie a primit producție conservată în valoare totală de

959.188,58 dolari SUA.

Conform contractului nr. 09/01-07 din 09 ianuarie 2007, în perioada de timp

01 martie 2007 - 24 aprilie 2008, SRL „Vitaproduct”, în persoana inculpatului, a

1

primit de la SA „Orhei-Vit” producție conservată în sumă totală de 276.599,6 dolari

SUA.

După primirea producției conservate, conform contractelor indicate în sumă

totală de 1.235.788,18 dolari SUA, acționînd intenționat în scopul însușirii ilegale a

mijloacelor bănești încasate în urma realizării producției primite de către SRL

„Vitaproduct” de la SA „Orhei-Vit, inculpatul a încheiat un șir de contracte cu diferiți

agenți economici din Federația Rusă în baza cărora a livrat în adresa acestora marfa

primită.

Datoriile agenților economici din Federația Rusă față de SRL „Vitaproduct”

constituie 9.255.365 ruble rusești, echivalentul sumei de 4.535.128 lei.

În perioada indicată, în scopul realizării intențiilor infracționale, administrînd

fluxurile financiare ale întreprinderii, inculpatul a însușit suma de 6.535.123 ruble

rusești primită sub formă de împrumut, echivalentă cu suma de 3.202.210 1ei, nu a

transferat mijloacele bănești primite de către SRL „Vitaproduct” în adresa SA

„Orhei-Vit” în vederea achitării mărfurilor livrate, însă le-a însușit ilegal transferînd

mijloacele financiare pe conturile societăților administrate de el, cauzînd astfel SA

„Orhei-Vit” daune materiale în proporții deosebii de mari, în sumă de 541.878,59

dolari SUA, echivalentul a 7.044.427 lei.

Reieșind din cumulul de probe administrate, instanța a concluzionat că în

ședința de judecată nu și-a găsit confirmare învinuirea adusă inculpatului în baza art.

191 alin. (5) Cod penal și a reîncadrat acțiunile lui în baza art. 196 alin. (4) Cod

penal, deoarece prin acțiunile sale el a comis cauzarea de daune materiale în proporții

deosebit de mari, prin înșelăciune și abuz de încredere, faptă ce nu constituie o

însușire.

Instanța a indicat că acuzarea a probat cu certitudine că inculpatul, activînd în

calitate de director al SRL „Vitaproduct”, fondată și înregistrată pe teritoriul

Federației Ruse de către SA „Orhei-Vit” , în baza contractelor de vînzare-cumpărare

a primit de la SA „Orhei-Vit” producție conservată în vederea realizării acesteia pe

teritoriul Federației Ruse. Cumpărătorii acestei producții, adică agenții economici

rezidenți ai Federației Ruse s-au achitat cu SRL „Vitaproduct” însă, ca urmare a

gestionării ineficiente a fluxurilor financiare de către inculpat, acestea au fost

redirecționate în alte scopuri cum ar fi promovarea unor companii de publicitate,

cheltuieli de logistică, întreținere și altele.

Conform actului de revizie s-a constatat că SRL „Vitaproduct” are o datorie în

sumă de 541.878,59 dolari SUA față de SA „Orhei-Vit”. Actul de revizie

demonstrează că SRL „Vitaproduct” nu și-a onorat pe deplin obligațiile contractuale.

Probele acumulate în cadrul Comisiilor Rogatorii din Federația Rusă,

demonstrează doar că SRL „Vitaproduct” a avut relații comerciale intensive cu

diferiți agenți economici ai Federației Ruse și nu numai, că SRL „Vitaproduct” are o

serie de agenți economici care pot fi calificați ca rău platnici, și că SRL

„Vitaproduct” nu și-a onorat pe deplin obligațiile contractuale, fapt confirmat prin

declarațiile martorilor, care au fost audiați în ședința de judecată și care confirmă

faptul dat.

Acțiunea civilă depusă de către SA „Orhei-Vit”, privind încasarea de la

inculpat a prejudiciului material cauzat în sumă de 541.878,59 dolari SUA,

echivalentul a 7.044.427 lei, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. Dat fiind faptul

2

că toate actele referitor la suma livrărilor dintre SRL „Vitaproduct” și SA „Orhei-

Vit”, documentele bancare, vamale și contabile, ridicate de la SA „Orhei-Vit”,

demonstrează faptul că SRL „Vitaproduct” a avut un contract de vînzare-cumpărare a

producției conservate cu SA „Orhei-Vit” și nu și-a onorat totalmente obligațiile

contractuale asumate, SA „Orhei-Vit” s-a adresat către SRL „Vitaproduct” în

instanțele judecătorești ale Federației Ruse cu acțiune civilă cu privire la încasarea

datoriei, cerere care a fost admisă, fiind eliberat și un titlu executoriu.

adoptarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 191 alin.

(5) Cod penal la 11 ani închisoare, cu admiterea acțiunii civile înaintată de către SA

„Orhei-Vit” în cuantumul solicitat.

Apelantul a invocat că acuzarea a probat cu certitudine faptul că inculpatul,

activînd în calitate de director al SRL „Vitaproduct”, fondată și înregistrată pe

teritoriul Federației Ruse de către SA „Orhei-Vit”, în baza contractelor de vînzare-

cumpărare a primit de la SA „Orhei-Vit” producție conservată în vederea realizării

acesteia pe teritoriul Federației Ruse, cumpărătorii acestei producții, adică agenții

economici rezidenți ai Federației Ruse s-au achitat cu SRL „Vitaproduct” însă

directorul acesteia, adică inculpatul ilegal a însușit banii primiți.

Analiza probelor prezentate instanței de judecată demonstrează cu certitudine

că mijloacele bănești au fost însușite personal de către inculpat și denotă comiterea

de către acesta, în cadrul activității sale de conducător al SRL „Vitaproduct”, a unor

acțiuni de însușire ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în administrare, în

sumă de 541.878, 59 dolari SUA, echivalentul a 7.044.427 lei, ceia ce constituie

proporții deosebit de mari, iar fapta comisă de către el urmează a fi încadrată în baza

art. 191 alin. (5) Cod penal.

3.1. A declarat apel și reprezentantul legal al SA „Orhei-Vit”, Oleg Șeinman,

în care a cerut casarea sentinței în latura civilă și emiterea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie recunoscut vinovat de cauzarea prejudiciului SA „Orhei-Vit”, fiind

încasată de la el suma de 541.878, 59 dolari SUA, echivalentul a 7.044.427 lei.

Apelantul a specificat că inculpatul și-a schimbat depozițiile, declarînd că a

utilizat banii pentru efectuarea plăților neoficiale pentru devamarea mărfurilor și

pentru salarizarea neoficială a colaboratorilor SRL „Vitaproduct”. Aceste depoziții au

fost combătute prin depozițiile martorilor Corcimariuc Igor și Grigorieva Oxana, care

au activat la SRL „Vitaproduct” și care au mărturisit că n-au primit careva salarii

neoficiale.

Pînă la urmă inculpatul a declarat că în genere a luat din casa SRL

„Vitaproduct” bani și nu ține minte unde i-a folosit.

Astfel nici din materialele dosarului, nici din depozițiile inculpatului nu reiese

că banii luați din casieria SRL „Vitaproduct” el i-a folosit pentru alte scopuri, în afară

de însușirea personală. Respectiv, nu există nici un temei pentru ca instanța de fond

să concluzioneze lipsa semnelor delapidării în acțiunile inculpatului.

apeluri au fost admise, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Sîrbu Ghenadie a fost condamnat în baza art. 191 alin. (5) Cod penal la 10 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, începînd din

3

momentul reținerii, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 31 ianuarie 2012

pînă la 21 iunie 2012.

De la Sîrbu Ghenadie s-a încasat în beneficiul SA „Orhei-Vit” prejudiciul

material în mărime de 541.878,59 dolari SUA, ori echivalentul în lei, conform

cursului oficial al BNM, la data executării hotărîrii.

Instanța de apel a reținut că, în rezultatul analizei în ansamblu a probelor

cauzei penale date, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, se confirmă existența în

acțiunile inculpatului a indicilor infracțiunii prevăzută de art. 191 alin.(5) Cod penal,

ca delapidarea averii străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane,

încredințate în administrarea vinovatului, în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel a constatat cu certitudine faptul că, inculpatul Sîrbu Ghenadie,

în perioada anilor 2005-2008, activînd în calitate de director al SRL „Vitaproduct”,

fondată și înregistrată pe teritoriul Federației Ruse de către SA „Orhei-Vit”, în

perioada 26 martie 2005 - 31 ianuarie 2007, a primit în baza contractului de vînzare-

cumpărare nr. 011/03-05 din 01 martie 2005 producție conservată în valoare totală de

959.188,58 dolari SUA.

Conform contractului nr. 09/01-07 din 09 ianuarie 2007, în perioada de timp

01 martie 2007 – 24 aprilie 2008, SRL „Vitaproduct”, în persoana inculpatului, a

primit de la SA „Orhei-Vit” producție conservată în sumă totală de 276.599,6 dolari

SUA.

După primirea producției conservate, conform contractelor indicate în sumă

totală de 1.235.788,18 dolari SUA, acționînd intenționat în scopul însușirii ilegale a

mijloacelor bănești încasate în urma realizării producției primite de către SRL

„Vitaproduct” de la SA „Orhei-Vit”, inculpatul a încheiat un șir de contracte cu

diferiți agenți economici din Federația Rusă în baza cărora a livrat în adresa acestora

marfa primită.

Datoriile agenților economici din Federația Rusă față de SRL „Vitaproduct”

constituie 9.255.365 ruble rusești, echivalentul sumei de 4.535.128 lei.

În perioada indicată, în scopul realizării intențiilor infracționale, administrînd

fluxurile financiare ale întreprinderii, inculpatul a însușit suma de 6.535.123 ruble

rusești primită sub formă de împrumut, echivalentă cu suma de 3.202.2101ei, nu a

transferat mijloacele bănești primite de către SRL „Vitaproduct” în adresa SA

„Orhei-Vit” în vederea achitării mărfurilor livrate, însă le-a însușit ilegal transferînd

mijloacele financiare pe conturile societăților administrate de el, cauzînd astfel SA

„Orhei-Vit” daune materiale în proporții deosebii de mari, în sumă de 541.878,59

dolari SUA, echivalentul a 7.044.427 lei.

Astfel, inculpatul personal a relatat că a administrat SRL „Vitaproduct” și a

dispus de patrimoniul întreprinderii, inclusiv și de mijloacele financiare.

Faptul dat a fost confirmat și de fostul contabil al SRL „Vitaproduct” -

Corcimariuc Ig., cît și de fostul director comercial al SRL „Vitaproduct” - Grigorieva

O.

Totodată s-a reținut că, fiind persoană cu funcții de răspundere, inculpatul

personal a administrat și a dispus de mijloacele bănești ale SRL „Vitaproduct” și de

producția primită de la SA „Orhei-Vit”. Din materialele dosarului și depozițiile

4

inculpatului nu rezultă că banii luați din casieria SRL „Vitaproduct” el i-ar fi folosit

pentru alte scopuri, în afară de însușirea personală.

Astfel, prejudiciul material cauzat prin infracțiune urmează a fi încasat integral

de la inculpat în beneficiul SA „Orhei-Vit”.

inculpatului recurs ordinar, suplimentîndu-l cu recursul depus la 15 martie 2013, în

care solicită repunerea în termen a recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a relatat că învinuirea înaintată inculpatului este una declarativă, nu

se încadrează în prevederile art. 281 Cod de procedură penală, iar acțiunile lui nu

conțin semnele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.191 alin.(5) Cod penal.

Astfel, din materialul prezentat de partea acuzării reiese că Sîrbu Ghenadie, în

baza unor contracte de vînzare-cumpărare, a primit marfa solicitată, fapte care atît

conform legislației naționale, cît și celei internaționale sunt calificate drept genuri de

activitate de antreprenoriat, ocrotite de stat.

Totodată, nu este clar în ce sumă a fost realizată marfa de către SRL

„Vitaproduct” și ce sumă urma să fie achitată către SA „Orhei-Vit”, prin ce metodă

condamnatul a însușit sumele pretinse (prin ridicare din casă, prin ridicarea de pe

contul firmei sau de pe contul firmelor cu care au fost încheiate contractele etc.).

Nu este necesar de a explica metoda de rezolvare a problemelor legate de

neîntoarcerea vreunui împrumut, în baza legislației civile.

Organul de urmărire penală, acuzatorii de stat, precum și instanțele

judecătorești în hotărîrile pronunțate pe marginea dosarului în cauză n-au indicat

concret datele comiterii pretinselor infracțiuni, firmele pe conturile cărora au fost

transferate sumele bănești și probe în susținerea faptului că anume inculpatul a

încasat mijloacele bănești în mărimea indicată în rechizitoriu.

În realitate, probele enumerate confirmă faptul existenței unor relații

contractuale între SRL „Vitaproduct” cu agenții economici din Federația Rusă.

Marfa a fost livrată de către SA „Orhei-Vit” în adresa SRL „Vitaproduct” în

baza contractelor de vînzare-cumpărare, prețul cărora urma a fi achitat după

realizarea producției primite. SRL „Vitaproduct” a devenit proprietarul mărfii primite

de la SA „Orhei-Vit” în baza contractelor de vînzare-cumpărare, în momentul

transmiterii mărfii către cărăuș.

Respectiv, devenind proprietarul mărfii SRL „Vitaproduct”, nu a administrat

producția primită de la SA „Orhei-Vit”, ci a realizat dreptul său de posesiune, de

folosință și de dispoziție asupra bunurilor.

În cazul de față inculpatul nu era administratorul bunurilor cu împuterniciri de

dispunere, administrare, transportare sau păstrare, ci era proprietarul bunurilor cu

dreptul de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra mărfii cumpărate.

Astfel, vinovăția condamnatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 191

alin. (5) Cod penal nu a fost dovedită în instanța de judecată.

Recurentul a menționat că contractul privind acordarea serviciilor juridice a

fost încheiat cu inculpatul la 22 februarie 2013, astfel, nefiind în posibilitate de: „a

participa la judecarea și pronunțarea sentinței”.

Pe motive analogice el n-a fost informat despre: „adoptarea și redactarea

sentinței, fapt despre care am aflat în ziua încheierii contractului”.

5

Potrivit art. 234 alin. (1) Cod de procedură penală, dacă persoana respectivă a

omis termenul procedural din motive întemeiate, acesta poate fi restabilit, la cererea

ei, prin hotărîrea instanței de judecată, în condițiile legii.

În drept recursul este fondat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5) și 12) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În primul rînd, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță.

Însă, conform art. 231 alin. (3), 422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. La calcularea termenelor pe

zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta

se împlinește.

Sub acest aspect se atestă că, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

decizia motivată a instanței de apel a fost pronunțată la 18 decembrie 2012 (f.d. 204,

vol. 6).

Deci, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar urma să expire

la sfîrșitul zilei de 18 ianuarie 2013.

Conform mandatului anexat la dosarul penal, contractul de acordare a

asistenței juridice cu avocatul Podlesnov Alexandru a fost încheiat la 22 februarie

2013, adică deja după expirarea termenului nominalizat (f.d. 257, vol. 6).

Totodată, potrivit datei de pe ștampila de înregistrare a recursului ordinar și

suplimentului la recurs în cancelaria Curții Supreme de Justiție, acesta a fost depus de

avocatul Podlesnov Alexandru la 25 februarie și 15 martie 2013, adică peste termenul

de 30 de zile, prevăzut de lege (f.d. 258, 259, vol. 6).

În al doilea rînd, cu referire la cererea privind repunerea recursului în termen,

se reține că cu adevărat potrivit art. 234 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul

procedural omis din motive întemeiate, poate fi restabilit prin hotărîrea instanței de

judecată, dar doar în condițiile legii.

Totodată, art. 422 Cod de procedură penală, fiind o lege specială în sensul

vizat, nu prevede nici posibilitatea repunerii în termenul de recurs și nici obligația

instanței de apel de a înștiința părțile despre adoptarea și redactarea hotărîrii

motivate, și avocatul cu care inculpatul a încheiat contract de asistență juridică deja

după judecarea apelului, cum consideră, în mod eronat, recurentul (pct. 5 din prezenta

decizie).

Este de menționat că alin. (2) din art. 230 Cod de procedură penală prevede

expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. El nu poate fi

prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ

și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac.

6

Mai mult, utilizînd sintagmele de gen: „a participa la judecarea și

pronunțarea sentinței…, adoptarea și redactarea sentinței, fapt despre care am aflat

în ziua încheierii contractului”, recurentul motivează aspectele de tardivitate a

recursului ordinar în raport cu actele de procedură adoptate de instanța de fond, adică

absolut eronat, deoarece sentințele sunt supuse inițial altei căi de atac – apelului.

Pe lîngă aceasta, conform art. 67, 68 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură

penală, apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintă

interesele inculpatului, îi acordă asistență juridică, fiind înzestrat cu dreptul de a

ataca orice altă hotărîre judecătorească finală în cauza respectivă.

În fața instanței de apel, interesele inculpatului au fost reprezentate de către

avocatul Susarenco G., în temeiul contractului de asistență juridică și a mandatului

din 07 iulie 2012, care a participat la judecarea apelurilor declarate, derulată în

conformitate cu legea procesual-penală (f.d. 171, vol. 6).

În același timp, în materialele cauzei lipsesc date privind declararea în termen a

recursului ordinar, în numele inculpatului, de către acest avocat.

Împrejurările expuse denotă clar și concludent că cererea recurentului privind

repunerea în termenul de recurs nu are suport legal, iar recursul de pe rol este declarat

peste termenul prevăzut de lege.

Conform art. 432 alin. (1), (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este declarat peste termen.

Circumstanțele enunțate relevă că, odată ce recursul de pe rol a fost declarat

peste termenul legal, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Podlesnov Alexandru

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2012, în privința

inculpatului Sîrbu Ghenadie Nicolae, ca fiind declarat peste termenul prevăzut de

lege.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 05 iunie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7

Dosarul nr. 1ra-564/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

22 mai 2013 mun. Chișinău

Colegul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2012, declarat de avocatul Podlesnov

Alexandru, în numele inculpatului

Sîrbu Ghenadie Nicolae, născut la

28 mai 1962, originar din s. Petrușeni, r-nul Rîșcani,

domiciliat în mun. Chișinău, str. Independenței 36,

ap. 1 „b”, cetățean al Republicii Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 07 martie - 21 iunie 2012,

în instanța de apel: 23 iulie - 20 noiembrie 2012,

în instanța de recurs: 16 aprilie - 22 mai 2013.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Podlesnov Alexandru

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 noiembrie 2012, în privința

inculpatului Sîrbu Ghenadie Nicolae, ca fiind declarat peste termenul prevăzut de

lege.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 05 iunie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

8