1ra-527/2013 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-527/2013 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-527/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

15 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 21 decembrie 2011, în cauza penală

în privința lui

Grosu Serghei Pavel, născut la 27 august 1973,

originar și domiciliat în s. Badicul Moldovenesc,

r-l Cahul.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă :

achitat de învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Grosu N.I. a fost respinsă.

că în toamna anului 2007, aflîndu-se pe imașul din apropierea s. Larga Nouă, r-l

Cahul, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, pe ascuns a sustras 16 oi

cu prețul fiecăreia de 1000 lei și un berbec la prețul de 1500 lei, care aparțineau

lui Grosu N.I., cauzîndu-i un prejudiciu material considerabil în valoare totală

de 17.500 lei.

solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care Grosu S.P. să fie condamnat în baza art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, la 1 an închisoare de tip semiînchis. În motivarea sa

apelantul a invocat că instanța de fond: nu a dat o apreciere justă și legală

declarațiilor martorilor Taragan V., Iuncu V. și Munteanu I.I.; a pus la baza

sentinței de achitare faptul că martorul Taragan V. A comis o imixiune în

activitatea avocatului; în timpul audierii inculpatului ilegal, fără careva încălcări,

a eliminat din sală partea vătămată.

3.1 Sentința a fost contestată cu apel și de către partea vătămată Grosu N.I.,

care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Grosu S.P. să fie condamnat în baza art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, cu admiterea acțiunii civile, invocînd că instanța de

1

fond nu a luat în considerație declarațiile date la etapa urmăririi penale de către

martorii Taragan Victor, Iuncu V., Taragan Viorica și Grosu A.

apelurile declarate, și menținută sentința de achitare.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța de fond

corect a determinat circumstanțele de fapt și de drept, a cercetat sub toate

aspectele probele prezentate de către părți și just a făcut concluzia de achitare a

inculpatului de săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art.186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, din motivul că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Instanța de apel a constatat că acuzatorul de stat a pus la baza învinuirii și a

prezentat în ședința primei instanțe și în instanța de apel în calitate de probe:

declarațiile părții vătămate Grosu N.I., martorilor Taragan Victor, Drangoi M.,

Taragan Viorica, Mocanu I., Dron V. și Grosu A, cererile lui Grosu N. adresate

organului de poliție în luna iulie 2010 (f.d.3,4), procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 25 iulie 2010 (f.d.10).

Instanța de apel însă critic a apreciat declarațiile martorului Taragan Victor,

precum că în luna noiembrie 2007 el a tăiat 8 oi acasă la Grosu Serghei și ultimul

i-a spus că oile sunt ale lui Grosu N.I., fiind găsite de el în pădure, or din

declarațiile soției lui Taragan Victor - Taragan Viorica, din declarațiile

inculpatului, din declarațiile părții vătămate Grosu Nicolae se constată că bănuit

de furtul oilor lui Grosu N.I. la început a fost Taragan Victor, care era în relații

bune cu inculpatul și în relații ostile cu partea vătămată Grosu N.I., iar cînd

relațiile lui Taragan Victor cu Grosu Serghei au devenit ostile, Taragan Victor a

declarat precum că Grosu Serghei ar fi comis furtul oilor lui Grosu Nicolae. Mai

mult ca atît, instanța a menționat că, aceste declarații de acuzare ale lui Taragan

Victor, în primul rînd, nu se confirmă prin careva alte probe, prezentate

instanțelor judecătorești, iar în al doilea rînd, singure însăși aceste declarații nu

confirmă învinuirea formulată de organul de urmărire penală inculpatului.

În așa mod, instanța a conchis că, învinuirea formulată inculpatului este

bazată numai pe presupuneri, din care motiv întemeiat și legal instanța de fond

1-a achitat pe Grosu S.P. de săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. 186 alin. (2)

lit. d) Cod penal, din motivul că fapta nu a fost săvîrșită de el.

Instanța de apel a menționat că, nu sunt întemeiate argumentele din apelul

procurorului, precum că instanța de fond nu a analizat probele acuzării și nu a

motivat respingerea lor, or în sentința atacată cu apel s-a descris detaliat

aprecierea probelor prezentate de acuzatorul de stat, iar aprecierea acestor probe

și temeinicia învinuirii formulate inculpatului, făcută de instanța de fond în

sentința atacată, este convingătoare și coincide cu aprecierea probelor acuzării și

temeinicia învinuirii de către instanța de apel.

În opinia instanței de apel, nu sunt întemeiate nici argumentele din apelul

părții vătămate, precum că sunt probe destule care confirmă vinovăția lui Grosu

S.P. de furtul oilor, or asupra acestor argumente instanța de apel s-a pronunțat la

analiza probelor acuzării în cauză și la aprecierea motivelor invocate în apelul

2

procurorului. Totodată nu au suport legal argumentele precum că este necesar

de a recupera din contul inculpatului prejudiciul material și moral, or inculpatul

a fost achitat, iar în acest caz, conform prevederilor art.387 Cod de procedură

penală, acțiunea civilă se respinge.

Dumitru Calendari, în care solicită casarea totală a acesteia, cu dispunerea

rejudecări în instanța de apel. Criticile formulate de recurent privesc, în esență,

temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și

anume că instanța de apel nu s-a expus: asupra declarațiilor martorilor Taragan

Victor, Taragan Viorica, Mocanu I., Grosu A., Drangoi M. și Mocanu I.; asupra

declarațiilor inculpatului care nu sunt veridice și sunt puse la baza sentinței de

achitare, asupra tuturor temeiurilor invocate în apel, asupra certificatului

Primăriei și asupra imixiunii în activitatea de avocat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Analizînd decizia instanței de apel, Colegiul penal atestă faptul că, această

instanță corect a stabilit starea de fapt și de drept ce a dus la respingerea apelului

procurorului. Astfel, starea de fapt și de drept apreciată de către instanțele de

fond și apel concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate,

verificate și apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblul – din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul constată că instanța de apel just a evidențiat că, probele părții

acuzării ce au fost puse la baza învinuirii și au fost prezentate în ședința instanței

de fond și apel, adică declarațiile părții vătămate Grosu N.I., martorilor Taragan

Victor, Drangoi M., Taragan Viorica, Mocanu I., Dron V. și Grosu A, cererile lui

Grosu N.I. adresate organului de poliție în luna iulie 2010 și proces-verbal de

cercetare la fața locului din 25 iulie 2010, nu confirmă faptul că anume inculpatul

a sustras oile și nici un martor nu a arătat la circumstanțele săvîrșirii furtului.

Mai mult, nici una din aceste probe în parte sau în ansamblu nu confirmă

circumstanțele învinuirii formulate de organul de urmărire penală cu privire la

locul săvîrșirii infracțiunii, scopul acțiunilor infracționale și individualizarea

bunurilor.

In opinia instanței de recurs, instanța de apel just a dat o apreciere critică

declarațiilor martorului Taragan Victor, deoarece bazîndu-se pe declarațiile soției

acestuia - Taragan Viorica, inculpatului și părții vătămate s-a constatat că în

perioada cînd relațiile martorului Taragan Victor cu inculpatul erau bune, bănuit

de furtul oilor lui Grosu N.I. a fost Taragan Victor, iar cînd aceste relații au

devenit ostile, Taragan Victor a declarat precum că inculpatul ar fi comis furtul,

declarații care nu se confirmă prin alte probe.

Instanța de recurs consideră legală și întemeiată concluzia instanței de apel

precum că, învinuirea formulată inculpatului este bazată numai pe presupuneri.

Astfel, instanța de apel, conducîndu-se de principiul prevăzut de art. 8 alin. (3)

3

Cod de procedură penală, conform căruia toate dubiile în probarea învinuirii

care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, corect au fost interpretate

în favoarea inculpatului, concluzionînd că, în situația data urmează să fie

aplicată situația cea mai favorabilă inculpatului, adică soluția de achitare a lui.

În acest aspect, Colegiul penal va statua și asupra respectării de către

instanțe a prevederilor art. (1) alin. (3) Cod procedură penală, care, referindu-se

la scopul procesului penal, stipulează că organele de urmărire penală și

instanțele judecătorești în cursul procesului sînt obligate să activeze în așa mod

încît nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată.

În același context Colegiul reține, că atît prima instanță, cît și cea de apel, au

dedus din actele cauzei soluția sa în conformitate cu prevederile art. 113 Cod

penal, ce obligă instanța la„...determinarea și constatarea juridică a corespunderii

exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii,

prevăzute de norma penală”.

Colegiul constată că, acuzarea înaintată inculpatului a fost imprecisă, astfel

pe cale de consecință instanțele de judecată corect au interpretat probatoriul

administrat în cauză, iar în final, instanța de apel întemeiat a menținut

concluziile privind achitarea de învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

În recursul ordinar declarat de procuror, decizia recurată este criticată, prin

prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) ale art. 427 Cod de

procedură penală. Aanalizînd cazul de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, Colegiul reține că o hotărîre judecătorească este

supusă casării, în temeiul acestui punct cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Reieșind din texul recursului,

procurorul a specificat temeiurile cînd: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția”.

Însă Colegiul constată că, în cauză, instanța de apel, respectând prevederile

art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat. Astfel, lecturînd textul

deciziei instanței de apel, aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului

declarat și decizia adoptată cuprinde toate motivele pe care se întemeiază

soluția, și anume s-a specificat că: „nu sunt întemeiate argumentele din apelul

procurorului, precum că instanța de fond n-a analizat probele acuzării și n-a

motivat respingerea lor, or în sentința atacată cu apel s-a descris detaliat

aprecierea probelor prezentate de acuzatorul de stat, iar aprecierea acestor probe

și temeiniciei învinuirii formulate inculpatului, făcută de instanța de fond în

sentința atacată, este convingătoare și coincide cu aprecierea probelor acuzării și

temeiniciei învinuirii de către instanța de apel”. În fapt, decizia instanței de apel

4

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată.

În privința argumentului invocat de recurent privind neexpunerea asupra

tuturor temeiurilor invocate în apel, Colegiul reiterează practica judiciară (cazul

Ruiz Torija v. Spain, 09.12.1994), unde Curtea menționează că instanțele

judecătorești naționale trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul articolului 6 § 1

al Convenției. Totuși, instanțele judecătorești nu sunt obligate să ofere răspuns

detaliat la fiecare argument și extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei. Motivele

deciziei pot fi, de asemenea, deduse din circumstanțele cauzelor. În alt caz (Coroi

v. RM, 15.03.2011), Curtea a specificat că, este adevărat că decizia Curții de Apel

a fost foarte succintă și doar a menținut hotărârea primei instanțe. Totuși, având

în vedere faptul că fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către

prima instanță și că hotărârea acesteia este motivată suficient, precum și având în

vedere natura motivelor invocate de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu

consideră că respingerea recursului fără o motivare detaliată constituie o violare

a cerințelor articolului 6 § 1 al Convenției.

Sub acest aspect, Colegiul reține că dacă instanța de fond a dat răspunsuri

detailate la argumentele invocate în apel, care coincid cu cele invocate în recurs,

și instanța de apel argumentarea dată o consideră justă și întemeiată, nu este

obligatoriu ca instanța de apel să le repete este destul menținerea acestora, așa

cum a efectuat instanța de apel în cazul supus judecării.

De asemenea, Colegiul consideră că deși instanța de apel a omis să se

expună asupra argumentelor invocate privind certificatul primăriei și imixtiunii

în activitatea avocatului, dar aceasta nu influențează esența soluției în cauză și

ca urmare nu constituie o eroare gravă ce ar da temei de casare a sentinței de

achitare.

În același context, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent se

referă la procedura de apreciere a probelor de către instanța de apel, însă

aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de

fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare

sau de achitare.

Față de considerentele ce preced, Colegiul penal nu constată prezența

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul, în conformitate cu pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură

penală, conchide că temeiurile indicate de recurent nu sunt aplicabile din punct

de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se impune

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Justiție,

D E C I D E

5

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în procuratura

de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, împotriva deciziei Curții de

Apel Cahul din 21 decembrie 2011, în cauza penală în privința lui Grosu Serghei

Pavel, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 iunie 2013.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

6