1ra-452/13 — Art. 201/1 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 iulie 2012 Chmaissani Ali a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei numite i-a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an. Acțiunea civilă înaintată de către Colesnic Natalia a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

În fapt, s-a constatat, că Chmaissani Ali la data de 03 iulie 2011, pe la orele 1400, aflîndu-se la domiciliul său din str. Nicolae Costin 55/1, ap. 6, mun. Chișinău, în rezultatul unui conflict apărut între dînsul și soția sa, Colesnic Natalia, acționînd cu intenție directă și urmărind scopul violenții fizice în familie, i-a aplicat acesteia multiple lovituri cu palmele și pumnii în regiunea gîtului și capului, cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 2427/D din 21 septembrie 2011 vătămări corporale ușoare. În drept, acțiunile lui Chmaissani Ali au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal — violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei, asupra unui alt membru al familiei, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale.

Sentința menționată a fost atacată cu apel de către procuror și inculpatul Chmaissani Ali. 1 3.1. Procurorul în apelul declarat a solicitat casarea sentinței și condamnare lui Chmaissani Ali în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 1 an 6 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis, invocînd că instanța corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, însă a aplicat o pedeapsă prea blîndă, pe care o consideră neîntemeiată, deoarece nu corespunde personalității celui vinovat și caracterului faptei săvîrșite; că potrivit informației parvenite de la BNC Interpol, Chmaissani Ali la 10.05.2000, a fost impus de către Tribunalul Militar din Liban să achite amenda în sumă de 600 000 livre libaneze pentru opunere de rezistență forțelor de ordine; la 07.06.2004, de către Judecata Nord a fost emis mandat de arest pentru trafic de droguri, iar la 19.07.2004 a fost impus de către aceasta să achite amendă în mărime de 1000000 livre libaneze; că Chmaissani Ali mai figurează în fișierele criminale ale Libanului pentru cazuri legate de droguri, furt, jaf și huliganism. Acesta se află în căutare locală pe teritoriul Libanului și este o persoană periculoasă, predispusă la comiterea infracțiunilor de diferit gen, este agresiv și din care considerente aplicarea unei pedepse penale neprivative de libertate nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, restabilirea echității sociale și asigurarea recuperării prejudiciului cauzat în urma comiterii infracțiunii. Chmaissani Ali fiind audiat în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuit și învinuit, cît și în cadrul cercetării judecătorești vina în comiterea acțiunii incriminate nu a recunoscut, și prin diferite metode a încercat să tergiverseze examinarea cauzei în fond și să se eschiveze de la răspunderea penală. 3.2. Inculpatul Chmaissani Ali în apelul declarat a solicitat achitarea sa, din motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii, invocînd că sentința este una ilegală, deoarece acuzarea nu a prezentat probe ce ar demonstra incontestabil vinovăția lui, bazîndu-și concluzia doar pe declarațiile părții vătămate și a martorilor care îi sunt rude, fapt ce contravine legislației procesual - penale. Totodată, a solicitat să fie audiat martorul Roman Muzica, stăpînul apartamentului unde locuiesc, deoarece anume el pe data de 03.07.2011 primul a venit la apartament și a văzut-o pe Colesnic Natalia, însă nu a fost audiat, deoarece era plecat peste hotarele țării.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2012, au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului și a inculpatului Chmaissani Ali și menținută sentința primei instanțe fără modificări.

Hotărîrile menționate sînt atacate cu recursuri ordinare de către procuror și de către inculpatul Chmaissani Ali. 5.1. Procurorul în recursul declarat în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală a solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată, invocînd că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; că pedeapsa stabilită de către instanțele de judecată lui Chmaissani Ali pentru fapta comisă nu duce la restabilirea echității sociale, deoarece acesta paguba materială nu a restituit-o și vina în comiterea infracțiunii nu a recunoscut-o, din care considerent corectarea lui și prevenirea de la comiterea de noi infracțiuni nu se va realiza fără aplicarea unei pedepse privative de libertate. 5.2. Inculpatul Chmaissani Ali, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea hotărîrilor, cu achitarea sa, invocînd că: - fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii; 2 - nu a cauzat soției vătămări corporale, ci doar a împins-o de la sine pentru a ieși din locuință; - din declarațiile martorului Muzica Roman rezultă că Natalia i s-a părut obosită și aceasta i-a povestit că dînsul a aplicat violență fizică în privința ei, însă careva semne vizibile nu a observat.

Verificînd argumentele recursurilor în raport cu actele cauzei Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente. Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele temeiurilor invocate de recurenți. Cu referire la recursul declarat de către procuror. Drept temei pentru declararea recursului, procurorul a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel și că s-au aplicat pedepse în alte limite decît cele prevăzute de lege. Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în cauza dată. Mai mult, din conținutul recursului, rezultă că procurorul critică doar stabilirea pedepsei lui Chmaissani Ali. Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. În acest context, Colegiul penal consideră că la aplicarea pedepsei lui Chmaissani Ali pentru infracțiunea comisă, instanțele de judecată inferioare au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal și astfel, corect au ajuns la concluzia despre aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, au argumentat care sunt circumstanțele cauzei, ce ar permite aplicarea suspendării condiționată a executării pedepsei. Instanța de recurs, menționează că, cum prima instanță, așa și instanța de apel la stabilirea pedepsei just au aplicat o pedeapsă cu suspendarea condiționată a pedepsei, conform art. 90 Cod penal, ținînd cont de gravitatea infracțiunii, care se califică ca infracțiune ușoară, de persoana celui vinovat, de rolul lui la comiterea infracțiunii, de circumstanțele atenuante ale cauzei – a comis pentru prima dată o infracțiune ușoară și are la întreținere doi copii minori, de lipsa circumstanțelor agravante, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, și astfel corect au ajuns la 3 concluzia că corectarea lui Chmaissani Ali ar fi posibilă fără izolarea acestuia de societate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei privative de libertate în limita unui termen de probă de 1 an, în condițiile art. 90 Cod penal. Neîntemeiat și inadmisibil este argumentul procurorului, precum că instanțele de judecată incorect i-au suspendat condiționat executarea pedepsei privative de libertate lui Chmaissani Ali, odată ce acesta nu a recunoscut vinovăția și nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune. În acest sens, Colegiul penal remarcă că prevederile art. 90 Cod penal nu impun drept condiție pentru aplicarea acestora recunoașterea vinovăției de către inculpat și restituirea prejudiciului cauzat de către acesta, instanța doar ține cont de ele la individualizarea pedepsei inculpatului. În acest context, Colegiul penal conchide că temeiurile pentru recurs ordinar declarate de procuror, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs și din aceste considerente recursul urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat. Cu referire la recursul declarat de către inculpatul Chmaissani Ali. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești. Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanțele de judecată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărîrilor atacate. Instanțele judecătorești au examinat cauza în prima instanță și în apel sub toate aspectele complet și obiectiv, făcînd o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, just încadrînd acțiunile lui Chmaissani Ali în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal — violența în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei, asupra unui alt membru al familiei, soldată cu vătămarea ușoară a integrității corporale. Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost respectate normele de procedură penală, probele decisive fiind obținute în condițiile legii. Argumentele expuse în recurs sunt neîntemeiate și se resping, deoarece instanțele de judecată, dînd o apreciere cuvenită declarațiilor și materialelor din dosar, just au considerat că există suficiente probe care cu certitudine dovedesc vinovăția lui Chmaissani Ali de comiterea infracțiunii imputate. Astfel, argumentul inculpatului, precum că nu a cauzat soției leziuni corporale, ci doar a împins-o de la sine pentru a ieși din locuință, este unul declarativ și inadmisibil, deoarece potrivit raportului de examinare medico-legală nr. 3146 din 05 iulie 2011, rezultă că Nataliei Colesnic i s-a constatat traumă cranio-cerebrală închisă manifestată prin comoție cerebrală, echimoze masive pe față și gît care au fost cauzate prin aplicarea traumatică a unui obiect contondent dur, care condiționează o dereglare a sănătății de scurtă durată, în baza cărui criteriu se califică ca vătămare corporală ușoară. Prin violență fizică se are în vedere cauzarea vătămării ușoare a integrității 4 corporale, ori a sănătății, săvîrșite prin lovire, îmbrîncire, trîntire, tragere de păr, înțepare, ardere, strangulare, mușcare, otrăvire, intoxicare, alte acțiuni cu efect similar. Mai mult, dezacordul părții în proces cu soluția adoptată de instanța de judecată, nu neapărat înseamnă că soluția conține careva erori de drept. Motivele aduse de către recurent, precum că instanțele de judecată nu au dat o apreciere cuvenită probelor din dosar ține de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs, în art. 427 Cod de procedură penală. O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi efectuată de instanța de recurs, deoarece în procedura de recurs ordinar se verifică numai chestiunile de drept. Motivele relevante pentru cauză, invocate de procuror și inculpatul Chmaissani Ali au fost verificate minuțios în instanța de apel și actele cauzei dovedesc legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la respingerea apelurilor declarate. Careva noi motive în susținerea argumentelor invocate recurenții instanței de recurs nu au prezentat. În acest context, Colegiul penal conchide că temeiurile pentru recurs ordinar declarate de procuror, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, și de către inculpatul Chmaissani Ali prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs și din aceste considerente recursurile urmează a fi declarate inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu și de către inculpatul Chmaissani Ali împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 05 iulie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2012 în cauza penală privindu-l pe Chmaissani Ali Mounir, fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 mai 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Vladimir Timofti Nicolae Gordilă 5