106 — art. 186 CP

Dosarul nr. 1ra-454/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 aprilie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Olga Adam și Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie

2013, în cauza penală în privința lui

Terguță Alexandr Alexandr, născut la 01 aprilie 1987,

originar și domiciliat în sat. Grozești, raionul

Nisporeni,

termenul de examinare a cauzei este:

- în prima instanță de la 12 ianuarie 2012 pînă la 25

iulie 2012;

- în instanța de apel de la 20 august 2012 pînă la 22

ianuarie 2013;

- în instanța de recurs de la 21 martie 2013 pînă la 17

aprilie 2013,

C O N S T A T Ă :

Terguță Alexandr a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal, la 5 ani

închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate pe termen de probă de 5 ani, obligînd inculpatul să se prezinte

lunar la Biroul de Probațiune de la locul de trai, să anunțe organele abilitate

despre faptul schimbării domiciliului său.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Barcari Galina a fost admisă și

s-a dispus încasarea din contul lui Terguța Alexandr în beneficiul acesteia suma

de 2000 euro, echivalentul în lei, la momentul executării sentinței.

În temeiul alin. (6), pct. e) al art. 90 Cod penal, inculpatul a fost obligat să

achite prejudiciul material cauzat pătimitei în valoare de 2000 euro pînă la 30

octombrie 2012.

1

Alexandr în perioada de timp de la 14 septembrie 2011 pînă la 03 octombrie 2011,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflîndu-se în ap. 27 din str.

Gheorghe Tofan 6, mun. Chișinău, prin acces liber a pătruns în dormitorul Galinei

Barcari, unde din mobilier a sustras pe ascuns bani în sumă de 4000 euro, care

conform cursului valutar al BNM din 03 octombrie 2011, constituiau 64131,6 lei,

după care cu banii sustrași a părăsit locul infracțiunii, cauzînd părții vătămate un

prejudiciu în proporții mari, or în sumă de 64131,6 lei.

apel sentința primei instanțe, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare.

În argumentarea apelului, apărarea a menționat că prin declarațiile

martorilor audiați se confirmă faptul că a avut loc un împrumut în sumă de 4000

euro de către Barcari Galina de la Ciobanu Ina, și nu se confirmă prin nimic că

inculpatul ar fi sustras banii, din declarațiile părții vătămate reiese că între ea și

inculpat erau relații ostile, ceea ce nu pune la îndoială că îl șantaja pe ginerele ei că

va sta la pușcărie dacă nu-i va întoarce banii, mai mult decît atît, instanța de fond

incorect a calificat acțiunile acestuia la art. 186 alin. (4) Cod penal, deoarece la

momentul depunerii plîngerii la organele de poliție, inculpatul restituise suma de

2000 euro, din ce rezultă că prejudiciul adus părții vătămate era de 2000 euro, ceea

ce constituie 32065 lei, de aceea acțiunile lui urmau a fi calificate la art. 186 alin. (2)

Cod penal.

3.1 Împotriva sentinței nominalizate a depus apel și procurorul, în care a

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin

care inculpatul să fie condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 6 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, pe motiv că

inculpatul a săvîrșit infracțiunea cu intenție, a restituit prejudiciul cauzat, nu s-a

căit sincer de cele comise, iar corectarea și reeducarea acestuia poate avea loc doar

cu aplicarea pedepsei cu închisoarea.

ianuarie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelul avocatului și al procurorului,

cu menținerea sentinței fără modificări.

fond a pus la baza sentinței de condamnare probe la care au avut acces părțile

procesului penal, iar motivele invocate de avocat, în ceea ce privește nevinovăția

inculpatului, au fost obiect de studiu la cercetarea judecătorească în prima

instanță, care s-a petrecut sub toate aspectele, complet și obiectiv prin prisma

principiului contradictorialității și nemijlocirii.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod penal, Colegiul penal a apreciat ca fiind o

2

metodă de apărare și un drept al acestuia de a se autoincrimina.

Instanța de apel nu a avut motive de a nu da crezare celor declarate de

partea vătămată și martori, în situația în care declarațiile lor sunt consecutive, au o

succesiune logică, depuse sub jurămînt și avertizare de răspundere penală și sunt

confirmate inclusiv prin materialele cauzei, administrate la urmărirea penală.

În combaterea argumentului avocatului, precum că instanța de judecată

incorect a calificat acțiunile inculpatului la art. 186 alin. (4) Cod penal, deoarece la

momentul depunerii plîngerii la organele de poliție, inculpatul restituise suma de

2000 euro, din ce rezultă că prejudiciul adus părții vătămate era de 2000 euro, iar

acțiunile acestuia urmau a fi încadrate la art. 186 alin. (2) Cod penal, instanța de

apel a reținut faptul că infracțiunea de furt este materială și se consideră

consumată o dată cu realizarea elementului material, și respectiv, survenirea

rezultatului- scoaterea bunului din stăpînire de fapt a posesorului, acțiune care

presupune cauzarea unui prejudiciu material efectiv. Adică, obținerea de către

făptuitor a posibilității reale de a proceda cu bunurile sustrase la propria sa

dorință adeverește consumarea infracțiunii de furt. De aici și se deduce faptul că

din momentul ce inculpatul a sustras suma de 4000 euro din odaia părții

vătămate, infracțiunea se consideră ca consumată, iar restituirea sumei de 2000

euro, nu poate fi luată în considerație la recalificarea infracțiunii.

Astfel, Colegiul penal a constatat că acțiunile lui Terguță Alexandr corect au

fost încadrate în dispoziția art. 186 alin. (4) Cod penal, deoarece probele la care

face trimitere instanța de fond și puse la baza sentinței, sunt certe pentru a face o

concluzie incontestabilă privind vinovăția acestuia.

Cît ține de apelul acuzatorului de stat, în latura pedepsei, Colegiul penal la

considerat ca fiind nefondat și pasibil de a fi respins. Potrivit prevederilor art. 61

Cod penal scopul pedepsei penale este restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, atît de inculpați cît

și de către alte persoane. Aplicarea pedepsei penale are drept scop conștientizarea

de către inculpat a celor comise, reîntoarcerea și reîncadrarea acestuia în societate,

inculpatul urmează să fie convins că respectarea legii penale este o necesitate și că

numai el va putea evita aplicarea față de sine a altor pedepse penale.

Conform materialelor cauzei au fost stabilite circumstanțe care micșorează

esențial gravitatea infracțiunii comise de către inculpat și anume, instanța de fond

la numirea pedepsei a ținut cont de criteriile generale de individualizarea

pedepsei și a stabilit pedeapsă în raport cu fapta comisă și cumulul de

circumstanțe atenuante care esențial micșorează răspunderea penală a

inculpatului și anume că, inculpatul se atrage pentru prima dată la răspundere

penală, se caracterizează pozitiv, a restituit 2000 euro și este de acord să restituie

restul sumei sustrase.

3

Astfel, Colegiul penal a considerat că pedeapsa numită este una legală, în

limitele legii, care va duce la corectarea și reeducarea inculpatului, iar la aplicarea

pedepsei sa ținut cont de prevederile art. 76, 78 Cod penal.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care a solicitat

casarea acesteia și rejudecarea cauzei, pe motiv că instanța de apel a ignorat

prevederile art. 61, 75, 76, 77 Cod penal, iar la stabilirea pedepsei prima instanță

neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, fiind o pedeapsă prea blîndă și

nu-și va atinge scopul de corectare a inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii

altor infracțiuni.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului rezultă că procurorul invocă ca temei de recurs

pct. 6), 10) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept

comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și cînd s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Motivul procurorului, precum că inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă prea

blîndă și greșit au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal, cît și au fost ignorate

prevederile art. 61, 75, Cod penal, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat.

Potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și

respectiv la rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

inculpaților, cît și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O

4

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Astfel, la stabilirea pedepsei, instanța de apel judecînd cauza a ținut cont pe

deplin de prevederile art. 61, 75, Cod penal, ce prevăd scopul pedepsei penale,

criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, corect au ajuns la

concluzia despre aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, aplicînd inculpatului o

pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

Codului penal.

Colegiul penal constată că, textul recursului înaintat de procuror nu

cuprinde o motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate

în pct. 6) și 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, întru casarea deciziei

recurate, deoarece din textul deciziei instanței de apel se observă, că instanța și-a

motivat soluția adoptată și conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414,

417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal apreciază ca fiind corecte concluziile instanței de apel,

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și

întemeiată, iar temeiurile invocate de recurent în baza art. 427 alin. (1), pct. 6), 10)

Cod de procedură penală nu persistă în cauză, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2013, în cauza penală în privința

lui Terguță Alexandr, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 mai 2013.

Președinte semnat Constantin Gurschi

Judecători semnat Olga Adam

semnat Ion Arhiliuc

Copia corespunde originalului

Judecător Olga Adam

5